114 matches
-
bune / Și bărbatul-ncins cu fune; Lelița cu chica creață / Și bărbatu-ncins c-o ață."234 Dialogismul interior al discursului poetic construiește relația dintre om și natură, pe baza amplificărilor descriptive și a planurilor analogice. Tonul explicativ, pe fondul singularizării, pune în valoare imaginea binară contrastantă a destinului: " Foaie verde trei măsline, / Mă mir, codrule, de tine / Cum de-ți merge-așa de bine / Și nu-mbătrânești ca mine! / Că tu vara înverzești. / Vine toamna-ngălbenești, / Toată iarna odihnești, / Primăvara
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Stănescu, Micii confrați, ADV, 2002, 3 632; Alex. Ștefănescu, Happy-end editorial, RL, 2003, 4; Mircea Iorgulescu, Monument și document, „22”, 2003, 674; Constantin Cubleșan, „Dicționarul scriitorilor români”, TR, 2003, 23; Mihaela Mudure, Literatura românilor americani, TR, 2003, 23; Gelu Neamțu, Singularizarea creatoare, TR, 2003, 29; Gheorghe I. Florescu, Comunitățile românești de dincolo de Atlantic, CL, 2003, 9. S.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
ale lui Shakespeare în traducere imginară de V. Voiculescu” - ca spațiu liturgic, ALA, 1997, 382; Florentin Popescu, V. Voiculescu, contemporanul nostru, Buzău, 1997; V. Voiculescu, DRI, V, 338-343; Cornel Ungureanu, Viața și supraviețuirea, RL, 1998, 9; Sergiu Pavel Dan, Fețele singularizării la Pavel Dan și Vasile Voiculescu. O paralelă vag plutarhiană, VR, 1998, 4-5; Gheorghe Grigurcu, Sonetele lui V. Voiculescu, RL, 1998, 32; Roxana Sorescu, V. Voiculescu. Consecvența experienței spirituale, ALA, 1998, 416; Dicț. analitic, I, 119-121, 336-338, III, 315-316, 363-365
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
o cerință psihologică a gândirii școlarului mic. Nerespectarea ei poate avea ca efect neînțelegerea fenomenului istoric fie pierderea din vedere a contextului larg (național, european, mondial) În care are loc evenimentul, ajungându-se astfel la o izolare și la o singularizare a evenimentului istoric respectiv. Mai există, de asemenea, riscul alunecării spre amănunt, prin pierderea din vedere a esențialului. d) Subordonarea materialului folosit scopului lecției. Introducerea elementului de istorie locală nu reprezintă decât o cale de a atinge scopul final al
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Loriţa Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93537]
-
în sentimentul său de identitate. Eul are în mod structural conștiința faptului că Celălalt, prin definiție, nu este ca el, și această conștiință își strigă singularitatea dureros ireductibilă. Dar la Fondane, "teritoriul" de la care se reclamă se traduce prin "drumuri", singularizare spațială extremă, pericol de fractură internă și de necoincidență cu sine. El însuși, în tr-un proiect de antologie, își definise astfel poezia: Universul poetic al lui Fondane este de natură tragică ; punct de fugă pentru om ; personajul său central este
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dreptul să protesteze cu învinuirea de subiectivism, căci acesta este tocmai momentul rezervat subiectului. El poate cel mult ancheta alte subiecte reputate ca foarte sensibile esteticește (socotite capabile a emite judecățile cu validitate universală de care vorbește Kant) și constata singularizarea criticului. Dar asta nu e încă o dovadă, căci s-a văzut în istoria literaturilor ce obtuză e majoritatea. Totuși, având în vedere că în cazul Bolintineanu a trecut destul timp care să favorizeze consolidarea unei opinii, confruntarea se poate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în spațiul public românesc 133. Așa se explică de ce Lovinescu nu mai judecă din perspectivă socio-morală erotismul eminescian, în care identifică simptomele unei "maladii" creatoare, caracteristice modernității în genere. "Degenerarea" devine, astfel, un termen conotat pozitiv, desemnând o formă de singularizare orgolioasă în raport cu mediocritatea condiției umane. În același sens, "perversiunile" amintite mai sus (masochismul, voyeurismul și fetișismul) se cuvin înțelese ca expresii sui generis ale actului creator, afirmat numai cu prețul ascezei, al refuzului unei vieți sexuale normale, în spiritul "naturii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
filozof Alfred de Vigny. Și fiindcă poezia lor nu corespundea la necesitățile noastre sufletești de atunci, acești doi poeți n-au avut nici o influență. Cineva care să-i ia ca model, numai din dorința cu orice preț de originalitate și singularizare, nu s-a găsit atunci. În societatea aceea, ca în toate societățile mai primitive, nu putea exista dorința de singularizare; societățile primitive se caracterizează prin conformism, și nu prin individualism. Dar chiar și fără această cauză, pe vremea aceea nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
au avut nici o influență. Cineva care să-i ia ca model, numai din dorința cu orice preț de originalitate și singularizare, nu s-a găsit atunci. În societatea aceea, ca în toate societățile mai primitive, nu putea exista dorința de singularizare; societățile primitive se caracterizează prin conformism, și nu prin individualism. Dar chiar și fără această cauză, pe vremea aceea nu puteau apărea veleități de singularizare, pentru că, neexistând încă o literatură, nu aveai în contra cui să te singularizezi. Influența au avut
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
atunci. În societatea aceea, ca în toate societățile mai primitive, nu putea exista dorința de singularizare; societățile primitive se caracterizează prin conformism, și nu prin individualism. Dar chiar și fără această cauză, pe vremea aceea nu puteau apărea veleități de singularizare, pentru că, neexistând încă o literatură, nu aveai în contra cui să te singularizezi. Influența au avut-o atunci mai ales Hugo și Lamartine, poeții ideilor și sentimentelor mai simple, mai generale. Dar această influență a romantismului s-a exercitat divers în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
celui plecat pe jos de la Hobița este una, chiar dacă enigmatică, oricum fascinantă. Așadar: 1. Singura șansă în materie de artă de spus ritos abreviat este individualitatea. Doar ea dispune de acea unică energie în stare a produce detașarea de ceilalți, singularizarea. Nici măcar grupările modernismului european de început de secol XX avînd nevoie de suportul gregar, pentru a putea provoca eficient dinamitarea artelor tradiționale nu au rezistat timpului, individualitățile (puține) despărțindu-se la un moment dat de comilitoni și realizîndu-se plenar doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
logicii pure: stabilirea "formei" unui domeniu alcătuit din "obiecte ale gândirii", ele însele date strict formal, sau "exclusiv prin forma conexiunilor atribuite lor", în așa fel încât teoriile aplicative să urmeze "logic" din "formele acestui domeniu, prin specificare sau chiar singularizare".46 Ideea lui Husserl este cu atât mai importantă pentru proiectul reducției judicative, construit aici, cu cât ea vizează, pe de o parte, tocmai constituirea "legitimă" de noi "forme", care pot deveni fapte de cunoaștere, ceea ce se întâmplă și prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este asociată exclusiv râsului estetic. Ocupând în ierarhia sancțiunilor sociale locul al treilea, după cele juridice și morale, comicul are și un caracter punitiv difuz, ușor, platonic, acționând la nivel individual. Însă atunci când el vizează violarea unor norme colective prin singularizare, gafă, abstragere distrată etc. sau a unor cadre sociale (moravuri, conduită publică etc.), are loc un grav proces sau ritual de ,,ostracizare a pharmakosului"21 printr-o pedeapsă gravă, constând în rușinarea publică. La același regim sunt supuse și infracțiunile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de „risipirea”, la moartea sa, a lumii și a Creatorului: „Doamne,/ Dacă stă în puterea mea/ Să te păstrez,/ Ce voi face cu tine/ Când lut voi fi?” În așternerea văilor, volum retrospectiv în mare măsură, aduce o accentuare a singularizării insului din ce în ce mai delimitat de ceilalți („privească-mă cine e altul/ și va rămâne altul”), în ciuda captivității în generalitatea rituală a vieții, erosului, regresiei spre stingere. Dominantă e acum o lirică intimistă, cu tot mai frecvente, în vădită descendență bacoviană, ricanări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]