44 matches
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Elemente ale hedonismului în poezia lui Bacovia, eseu de Al.Florin ȚENE Filosofia începutului de secol douăzeci a schițat conceptul rațiunii universale ce se impune indivizilor izolați. În acest context, individul apare ca un Eu singularizat "împotriva celorlalți prin impulsurile gândurilor și intereselor sale"(Herbert Marcuse). Construirea unei lumi comune se realizează prin reducerea individualității concrete la esența gândirii pure. Aici fiind vorba de Eul rațional. În comunitate, după cum se cunoaște, individul urmează să intre, tocmai
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia.html [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
guvernator. Mai în glumă, mai în serios, Dimitrie Cantemir a fost un „altul” până și în vestimentație și look (turbanul, armura, peruca...) - unde intenția de a se prezenta într-o altă aparență e evidentă, deși, bineînțeles, urma numai moda timpului. Singularizat, în epocă, de marca filosofică a tuturor lucrărilor sale (indiferent de domeniul abordat), Cantemir rămâne în zona caldă a creației, neasemănat (altul) docților simplului „colaj” (rece) de preluări-copie din diverse lucrări. Determinarea sentimentală a secretului științific și comunicarea lui entuziastă
ALTUL CANTEMIR de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Altul_cantemir.html [Corola-blog/BlogPost/367127_a_368456]
-
compromițătoare pentru Sinești, ministrul justiției. „Lumea asta din care îți tragi hrana este atât de abjectă, încât nu te acceptă și nu te tolerează decât cu prețul complicității.” - concluzionează Gelu Ruscanu. Esența dramei stă în tensiunea creată între o conștiință singularizată și societatea sau indivizii din ambianță, ilustrându-se dualitatea omului univoc precum Ruscanu. Gelu Ruscanu a văzut jocul ielelor. „Jocul ielelor e jocul ideilor.” Și în iubire Ruscanu trăiește același absolut: „O iubire care nu este eternă, nu este nimic
CAMIL PETRESCU-SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396970610.html [Corola-blog/BlogPost/348513_a_349842]
-
noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.Florin ȚENE Elemente ale hedonismului în poezia lui Bacovia Filosofia începutului de secol douăzeci a schițat conceptul rațiunii universale ce se impune indivizilor izolați. În acest context, individul apare ca un Eu singularizat "împotriva celorlalți prin impulsurile gândurilor și intereselor sale" (Herbert Marcuse). Construirea unei lumi comune se realizează prin reducerea individualității concrete la esența gândirii pure. Aici fiind vorba de Eul rațional. În comunitate, după cum se cunoaște, individul urmează să intre, tocmai
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia_0.html [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
Când se află eseul la limita cu absolutul, iar critica literară la marginea incisivității? Al. Florin ȚENE: Filozofia începutului de secol douăzeci a schițat conceptul rațiunii universale ce se impune indivizilor izolați. În acest context, individul apare ca un Eu singularizat „împotriva celorlalți prin impulsurile gândurilor și intereselor sale”, cum scria Herbert Marcuse. În acest context eseul, spre deosebire de muzica simfonică, nu poate ajunge la limita absolutului. Însă, această specie literară poate face să vibreze percepția și eul cititorului la cote înalte
DESTINE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Destine_contemporane.html [Corola-blog/BlogPost/369277_a_370606]
-
un nume plutind printr-acest univers (cum singur și-ar fi dorit) sau „un cuib de inimă” - în inima iubitorilor de poezie?! În mod cert, George Bacovia rămâne pentru fiecare iubitor de poezie - un prinț al tăcerii și-al intimității singularizate. Retras (din proprie voință) în propriul turn de fildeș sau ivoriu (dar cu o conotație ceva mai specială), negreșit, el auzea vocea propriei conștiințe, care-i șoptea, adeseori: „Singurătate, ochiul tău privește înghețat în ochiul gândului neîmpărtășit”. Foarte posibil, precum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/candva-un-nume/ [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
Ene. Cand se află eseul la limita cu absolutul, iar critică literară la marginea incisivității? Constantin Ene: Filozofia începutului de secol douăzeci a schițat conceptul rațiunii universale ce se impune indivizilor izolați. În acest context, individul apare că un Eu singularizat „împotriva celorlalți prin impulsurile gândurilor și intereselor sale”, cum scria Herbert Marcuse. În acest context eseul, spre deosebire de muzică simfonica, nu poate ajunge la limita absolutului. Însă, această specie literară poate face să vibreze percepția și eul cititorului la cote înalte
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_a_cincea_zi.html [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
Când se află eseul la limita cu absolutul, iar critica literară la marginea incisivității? Al. Florin ȚENE: Filozofia începutului de secol douăzeci a schițat conceptul rațiunii universale ce se impune indivizilor izolați. În acest context, individul apare ca un Eu singularizat „împotriva celorlalți prin impulsurile gândurilor și intereselor sale”, cum scria Herbert Marcuse. În acest context eseul, spre deosebire de muzica simfonică, nu poate ajunge la limita absolutului. Însă, această specie literară poate face să vibreze percepția și eul cititorului la cote înalte
Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
întrucât au apărut, cu surle și tobe, optzeciștii care și-au dat, în timp record, canonicii lor, de tipul unor Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Traian T. Coșovei sau Florin Iaru. În generația lui Cezar Ivănescu care este un incomod, un singularizat care refuză de la bun început să se ralieze unei găști literare sau să se dedea la concesii ideologice, numele său fiind asociat mai degrabă scandalului, fapt ce a făcut ca vigilenta cenzură comunistă să acționeze și mai nemilos în cazul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
diferite. Spiritul polemic este indisolubil legat de pattern-ul comportamental, id est de o variabilă latentă a psihologiei umane, și el lucrează în spațiul logic al binomului identitate-alteritate. Cu alte cuvinte, energia polemică va fi activată ori de câte ori identitatea unui eu singularizat sau, foarte adesea, a unui eu ce-și asumă interesele și obiectivele unui "noi" se opune acut unei alterități percepute ca ostile sau doar diferite și, prin urmare, susceptibilă de intenții potrivnice. În forma ei cea mai generală, dimensiunea polemică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rătăcit în meandrele etnoculturale ale propriului particularism și asumând poziția de mediator al procesului. Această trecere de la un "management cultural" perimat al întreprinderii la o culturalizare a pieței îl poate plasa pe "creatorul întreprinderii" autohtone într-un proces cu necesitate singularizat, al cărui prizonier înduioșător și totodată tragic devine; directorul întreprinderii ivoriene studiate de L. Bazin 69 ilustrează deosebit de bine acest "revers al decorului", adică efectele internalizării denunțării culturale externe: personajul evoluează într-o tentativă imposibilă de adeziune la o normă
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în spații dedublate la nivel local și mondial, dar, totodată, și tocmai de aceea, ale reformulării raportului cu figura statului. Întreprinderea este unul din siturile privilegiate în care aceste fenomene globale pot fi surprinse, prin prisma ocurențelor lor locale și singularizate. Articularea lor cu raporturile de muncă stricto sensu devine astfel o primă axă de observație și de analiză. Dacă, în această optică, spațiul specific al întreprinderii oferă în același timp un punct de plecare și o coerență metodologică, este necesară
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
la dialectică, arhitectul se simți agentul molipsirii lumii cu modele aristocratice, ca și cum valabilitatea acestora ar fi atârnat în vreun fel de răspândirea interesului pentru ele. Aaa, nu, asta reprezenta o nepermisă concesie făcută mercantilismului burghez, ce contravenea ideologiei de castă singularizată definitiv numai prin naștere și adânc înrădăcinată în realitatea natală! Dar, în principiu, descoperirile spectaculoase în miezul aparenței terne rămâneau posibile, iar succesul lui profesional îl înzestrase cu răgaz și resurse anume pentru explorarea posibilului - zenitul comportamental al lumii lui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o tentație de cristalizare în simbol, o sublimă dezagregare a simbolului, o comparare a lui în materie comparabilă cu fisurarea în stea a geamului mat, străbătut de o piatră transparentă [...] simbolul coboară din generalitatea lui, se filtrează făcând loc sentimentului singularizat, unic, capabil să reproducă vizual partea nevăzută a lucrurilor și să convertească în cuvinte ceea ce nu ține de cuvinte. NICHITA STĂNESCU Un modernist arhaic, avangardist cu măsură. El și-a altoit tradiționalismul din sânge cu ultimele cuceriri poetice, tăind, c-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
și un păstor, Cuvântul lui Dumnezeu." 54. Vocabularul religios nu face decât să marcheze amplitudinea și cuprinderea fenomenului, sacrul creștin revărsându-se asupra tuturor indivizilor. Ceea ce presupune Heliade Rădulescu e o capacitate existentă în fiecare individualitate. Prin însăși condiția sa singularizată, prin libertatea sa de acțiune, prin singularitatea de atitudine și comportament care nu îl lasă să se confunde în masă, individul este genial. Această opțiune îl va face pe Heliade Rădulescu să respingă orice definire a creativității colective pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
la redactarea Codului lui Caragea. "Geniul" boierilor nu e de natură să îi distingă. Procedeul însuși al listei, fără ierarhizare, fără caracterizare, fără reliefare, arată intenția de nivelare. Ei nu sunt definiți printr-o interioritate diferențiată sau o acțiune politică singularizată. Individualitatea lor ține de drepturile politice: opiniile pe care pot să le exprime, voința pe care pot să o arate, deciziile pe care le pot influența. Ceea ce îi face "geniali" e o anume capacitate de cunoaștere a realității din Țara
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a vieții afectate de timp a condus în acel moment percepțiile estetice, inclusiv pe cele din domeniul literar. Spre deosebire de regimul sacralizării care se sprijinea pe o viață exemplară sau de regimul vocațional care avea să pună în centrul atenției viața singularizată, regimul monumentalizării a mizat pe expresia tranzitorie a vieții, definită de experiența unui prezent și de caracterul său pasager. O viață care în același timp e lipsită și de forță modelatoare, și de profilul individualizant care dă valoare existențelor moderne
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ceea ce face"10. Ceea ce Judith Schlanger ne ajută să înțelegem e rolul pe care îl joacă figurile artistului sau poetului în acest context. Definiția suplă a chemării privilegiază în mod natural profesiile care promit parcursuri de viață originale, adaptate formulei singularizate a fiecărui individ. De aceea în inima conceptului modern al apelului existențial stă creativitatea. Pentru simțul comun, poetul, artistul sau savantul încarnează vocația pentru că sunt liberi să își urmeze pasiunea de-a lungul întregii vieți și să își organizeze formele
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care să reunească libertatea acțiunii și singularitatea: adică o viață în care profesia să reflecte vocația particulară a fiecăruia dintre indivizi. Și cu asta revin la întrebarea pe care am anunțat-o deja: dorința națională putea să susțină un regim "singularizat" al chemării? 4.4.3. Arta. Intrarea în regimul "singularității" Dorința națională e o chemare puternică dar nesingularizată. Ea se înfățișează ca o pasiune colectivă, menită să mobilizeze masele și să constituie substanța a numeroase suflete. Biografii folosesc vocația națională
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dedicată, e suficient să se menționeze zelul național care animă un autor, fără să se precizeze particularitatea sa. În acest cadru, nu ar avea niciun sens figura unui scriitor care să elaboreze, plecând de la particularitățile propriei vieți sufletești, o versiune singularizată a aspirației naționale. Pentru universul naționalist o căutare de sine care să aspire la identificarea unei chemări este inutilă. Și în realitate, figura interiorității diferențiate - care participă chiar prin diferențierea sa la constituirea unei misiuni - e foarte rară în aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a frumosului). Vedem aici primele semne ale unei vocații literare care se emancipează de pasiunile naționaliste, de relația pe care acestea o stabileau cu realitatea, cu societatea și cu spațiul comun. Pe ce se sprijină această narațiune a unei vocații singularizate? Ce fondează această emancipare de dorința națională și de câmpul profesional? Biografia lui H. Grandea publicată în Lepturariu în 1865 a fost preluată de la G. Sion, dintr-un articol despre "Pleiada poeților români", apărut în 1861. Ca multe texte, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
după măsura poetică, și după curățirea limbei"122. Însă această subliniere negativă și absența unei opere originale nu l-a împiedicat pe Eminescu să îi menționeze "firea cea întoarsă". Stâlcirea limbii într-o traducere era suficientă ca să constituie o figură singularizată a unei ființe care își marchează prezența în limbă prin modul bolovănos de a o folosi. Acești scriitori stângaci erau cu atât mai mult "autori" cu cât greșeau mai mult - defectul textelor lucra în favoarea lor. * * * Ceea ce trebuie subliniat este faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în aceste condiții, gestul lui Eminescu ne învață ceva despre regimul singularității în cultura română. Maniera nu se fondează pe o altă "pasiune". Nu a existat un patos diferențiat care a luat locul dorinței naționale. Reinventarea chemării literare ca apel singularizat s-a bazat nu pe universul psihic, nu pe jocul facultăților interioare, ci pe proprietățile opace ale textului - pe capacitatea operei de a-și exemplifica particularitățile și de a le organiza într-un tipar unic. Să o spun mai simplu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
din auzite" -, la o admirație centrată pe textualitate - condiționată de ceea ce se poate ține sub ochi, privi cu intensitate, citi și reciti: titluri, versuri, imagini, clișee. Catalogul manierelor e rezultatul direct al acestei evoluții a culturii mediatice: universul acestor gesturi singularizate crește în proporție egală cu comunicarea operelor și cu disponibilitatea criticilor de a gândi textele. Iată o biografie târzie, scrisă în 1895 de Titu Maiorescu ca necrolog pentru Ioan Popovici-Bănățeanul. Textul e surprinzător prin cantitatea mare de citate dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
restrâns și exclusivist al autorilor al căror nume se declină în -ism. Evident, nu pentru că modalitățile de diferențiere disponibile în text ar fi avut un carater nedemocratic. Toate textele își organizează proprietățile, toate au capacitatea de a produce o figură singularizată; ca să obții o manieră nu e nevoie de Eminescu, ajunge și Popovici-Bănățeanul. Diferența o face fetișizarea. Această singularitate abstractă compusă de text constituie o relație de comunicare elitistă și restrictivă - pentru că distingerea "semnăturii" care dă cheia vocației reclamă specializare și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]