79 matches
-
cele ale unui artist de cea mai pură esență, au contribuit la formarea unei personalități rare precum cea a lui Brâncuși, suscitând interesul colegilor de breaslă. Aceștia țineau să își demonstreze sentimentele de afecțiune față de sculptorul care, în identitatea să singuratica, se ținea departe de curentele emergente - de la abstracționism și cubism la neoplasticism -, fără a intra niciodată în competiție cu exponenții acestora". Ion Miclea, Brâncuși at Târgu Jiu Editură Grammar, București, 2003 "Brâncuși nu s-a rezumat la o simplă transpunere
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
cu tentă ironică pe care l-am mai remarcat și altă dată constă în producerea de derivate care tind să transforme fapte izolate și accidentale în tipuri generale. Procedeul e foarte vizibil într-un titlu precum "Cocosilă, violatorul de prăsitoare singuratice, a fost capturat" (EZ 1873, 1998, 1): termenul pentru a-l desemna pe autorul violurilor devine un fel de nume de profesie, cu atentă specificare a specializării.
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
observa, asista), pur și simplu, nu exiști. Într-o lume dominată, pe de o parte, de logică și tehnologiile spectaculare, pe de altă parte, de luptă pentru supraviețuire, contează prea puțin ființă individuală - deci personalitatea ta fundamentata ontic (o furnică singuratica, orice ar face, posedă un minimum de "personalitate"). Este însă de o importanță vitală felul în care apari într-un grup, o echipă, deci identitatea ta "spectaculara". Prin medierea grupului, unei persoane sau culturi "marginale", "multiculturalismul" îi oferă o identitate
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
zi, se trezește că tre’ să-și cumpere aparat de ras, fiindcă i-a crescut barbă. Sunt mai slabă că bărbatul, poate că uneori sunt și discriminata din cauza asta. OK, si? Mi se pare mai acceptabilă varianta asta decât tristețea singuratica a egalității și războiul permanent cu celălalt sex. Cea mai recentă lectură? Un supliment al Observatorului cultural dedicat cenaclului Litere. Vrei o carte? Un Murakami, da’ nu mai țin minte care. A, da, La sud de graniță, la vest de
Cartea de pe noptiera blogului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19726_a_21051]
-
John Boyega - actorul care-l îl joacă - spune că își va câștiga locul său în universul Star Wars într-o manieră unică, Poe Dameron (Oscar Isaac), un pilot de vânătoare care va face echipă cu Finn și Daisy Ridley, o singuratică de pe Planeta Jakku, ce va fi atrasă fără voia ei în mijlocul acțiunii. Actrița Carrie Fisher a dezvăluit că a fost obligată să slăbească mai mult de 15 kilograme pentru a putea interpreta rolul încă o dată. „N-au vrut să mă
Party înainte de premiera Star Wars [Corola-blog/BlogPost/99235_a_100527]
-
mare, cu perspective de a se căsători cu un coleg de serviciu superior ierarhic și este foarte orientată spre reușită în cariera și poziție socială. Andrei s-a transformat dintr-un Don Juan care propavaduia rațiunea practică într-o persoană singuratica și preocupată de adevărurile esențiale ale vieții, pe care i se pare că le-a descoperit în pasiunea pentru munte și cățărarea pe stâncă. Cu toate aceste deosebiri, între ei ia naștere o nouă pasiune - care însă se sfârșește atunci cand
Avanpremiera ''S-a furat mireasa" @ Godot Cafe Teatru [Corola-blog/BlogPost/97784_a_99076]
-
de cremene, țâșnit din Poarta Carpaților Meridionali, din țara Rucărului și a Branului, a Cheilor Dâmboviței și a Grădiștei, acolo unde se înfruntă, prin priviri de foc și fulgere întemeietoare, Munții Bucegi și cei ce poartă numele regal Piatra Craiului. Singuratica, pierduta în negura timpului Piatră a Craiului - adică a Dinastului ce va fi domnit pe aici acum două-trei mii de ani! - ne-ar putea vorbi pe dată, dacă, purtători ai baghetei magice fiind, i-am putea dezlega limba, graiul din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
Să-l caute? Unde? Cum ar putea să-l găsească neștiind nimic despre el? Vocea și parfumul nu erau suficiente pentru a găsi o persoană în aglomerația zilnică a orașului. Dacă erau din același oraș. Și apoi ea era o singuratică, închisă în cea mai mare parte a timpului între pereții apartamentului în care locuia. Poate... poate că și el își va dori să-l găsească și o va ajuta într-un fel sau altul să ajungă la el, să dezlege
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tandre și obscene" D.P.: Mere, fluturi, țipete de copii excitați de înserare... Era, este vara anotimpul dvs. predilect pentru creație? La fel, vă simțiți mai productiv ziua? E.B.: Observ că mi-au priit vacanțele de vară și toamnele prelungite, interminabile, singuratice... Scriam mai ales dimineața, cînd aveam o limpezime și-o viteză a percepțiilor mărită, exacerbată de fiece amănunt ce-mi lărgea ochiul și-mi surescita pavilionul galant al urechii. Nu am putut citi sau scrie, și nici învăța, noaptea. Adolescent
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Varvara, cu poala șorțului plină cu fructe sau legume proaspete din grădina ei. Uneori le aducea și câte o oală cu lapte proaspăt muls de la cele două capre. Venea cu gândul bun de a le mai îndulci viața celor două singuratice. În scurtul timp cât zăbovea cu ele, însăila discuții despre preocupărilre ei sau îi povestea bătrânei evenimente întâmplate în sat, cu fete și feciori, cu babe sau moșnegi care erau gata să dea ortul popii, învrâstându-le cu întâmplări mai vesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
inspector? - Știți, zise Lantz privind absent pe fereastră. Afară ningea. Lantz tăcu. Acum mă arestează, mă gândii. - Da? zisei totuși. - Ce fel de om este prietena dvs.? - Anca o cheamă. Ce fel de om... o persoană serioasă, aș spune. O singuratică. - O romantică? - Da, s-ar putea spune, minții eu. - Îi place Suedia? - La nebunie, zisei. De o săptămână vorbește neîncetat despre Stockholm, despre oameni, dar mai ales despre natură. De obicei, vorbește foarte puțin, dar aici a cuprins-o un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
moment omul uitase cu desăvârșire de defectul de la piciorul ei. Își mai aminti de o altă oră, de mare pace interioară, petrecută acolo, în ceainărie, în fața unui bărbat ce i se așternuse înainte fibră cu fibră. Deja vedea diminețile lui singuratice, gestul reflex de a-și pieptăna cu degetele părul albit la tâmple, mâneca de la cămașă cu unul dintre colțuri îndoit, nodul la cravată destul de stângaci făcut, deja îl percepea, îl urma cu gândul la casa lui, acolo, undeva, departe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dacă umblă careva la telefon! A băut dețul de pălincă și a trecut chiar el la telefon de unde a sunat la Securitatea din Satu Mare: — Veniți, bolșevici Împuțiți, v-aștept În pădurea de Pișcari! Hotarul Pișcarilor dădea În două păduri: una singuratică, nu foarte mare, Împresurată de cîmpie, și alta Întinsă dinspre Baba Novac către est, pînă la Ardud și Rătești. Bărbatul Înarmat mizase pe posibila nehotărîre a Securității Între cele două păduri. Dar nimeni nu era nebun să-și atragă ad
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
surioarei ei... auriu-roșcat ca și al ei, dar lung, ondulat și greu, o învăluia ca o mantie parfumată... Da, mai păstra încă parfumul... parfumul atât de puternic, care umpluse casa în seara aceea ... Ea, tocmai ea, așa de retrasă, de singuratică, ea, care n-ar fi ridicat ochii la musafiri, care n-ar fi scos un cuvânt în fața cuiva străin... tocmai ea!... Auzi colo! Să ia tot ce aveau mai de preț în casă, vasul acela de alabastru, păstrat pentru cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să atingă înălțimea unui sunet ce se va pierde în aerul devenit transparent. Mai explicite sunt lucrările care pornesc de la coloanele lui Alexandru Pasat, luate în stăpânire într-o citire personală, ce le îmbogățește sensul: lujerii unor plante atât de singuratice îndrăznesc să-și caute cerul, peste consistenta lor eleganță, ca și când dincolo de marginea tabloului începe o altă gradină... Nici aici artistul nu face risipă de culoare, lucrează parcimonios și poate că și din cauza asta obține efectul maxim, ca un poet simbolist
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
Animalele viteze n-au nevoie de viteze mari decât ca să le-ajungă (prin savană, stepă, junglă, tundră) mai ușor din urmă pe cele mai neviteze, care pasc, ba chiar și scurmă pajiștile (largi/înguste), în savane,-n stepe,-n puste, singuratice, în turmă sau perechi, - și-au mari viteze tocmai fi’ndcă nu-s viteze, fi’nd mai totdeauna treze și cu frica-n sân, mereu, de ghepard, panteră, leu. Vitejia nu e, însă, doar a fiarei carnivore; erbivora, ce-i
Probleme rimate, în joacă, de mate by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/2521_a_3846]
-
inima ta Și al nostru va fi viitorul! Ce frumos am trăit! Îmi ascult uneori, atent, ecoul pașilor gândind că n-au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. Îmi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]
-
gândurile mele se limpezesc. Întotdeauna am adorat momentele acestea, atunci când poți fi doar tu și conștiința ta. Când te poți gândi la orice vrei, când poți lua orice formă sau când poți ajunge mai departe de stele. Stelele, atât de singuratice, atât de depărtate unele de altele. Printre ele descopăr fâșii de mătase colorate. Atât de mult timp să fi trecut deja încât să răsară soarele? Mă uit la telefonul lăsat pe masă și văd că e ora 5 și jumătate
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
geam părându-i-se că a auzit un strigăt, o șoaptă și înfrigurata de atâta așteptare întreabă halucinant: „Cine ești?”. Și nu era niciun strigat la geamul ei și nici măcar șoaptă nu era și îndrăgostită se topea în uitare. Plutea singuratica prin lumi puștii cum trece prin apă de munte păstrăvul iute că un cuțit de argint. Ca niște păstrăvi în cer, fulgere scurte și iuți luminau noaptea neagră și-o ploaie mare și grea se prăbușea pe pământ. Lena alerga
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
una monahala și celalta poetica, părintele protosinghel trăiește profund darul divin al existenței și bucuria de a fi și cântă imne de slavă și mulțumire Domnului precum o pasare care cântă cu foc pe acoperișul bisericii: „Asemeni sunt cu pasărea singuratica de pe acoperiș,/care pe aripa bisericii în zori cântă cu foc. Lumea trece,/se uită mirata sus și pleacă./ Nimeni nu se oprește în loc să o asculte... (Doar Domnul ,Cântecul Păsării pe Acoperiș”, Editura RawEx Com, 2014). Inspirația poetica este inefabila
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
Palast ein. Und, stolz war der schwarze König! Ce frumos am trăit... Îmi ascult uneori, atent, ecoul pașilor gândind că n-au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. și-mi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe
WIE SCHÖN HABE ICH GELEBT... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366486_a_367815]
-
superbă! Are un bord că un avion! Diana surâse. Muncise pe brânci pentru tot ce avea, pentru că îi plăcea confortul. Abia de doi ani terminase cu creditele pentru casa, pentru mașină și pentru toate celelalte lucruri care îi mulțumeau existența singuratica. Își dorise o mașină nemțeasca de ultimă generație și o avea. Își dorise o căsuță cu etaj, cu terasă și o peluza încadrată de transafiri și o avea. Își dorise un trai liniștit și îndestulat și îl avea. Lipsea doar
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > VICTOR FELEA. JUBILAȚIA TRĂIRII Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 337 din 03 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Între numeroșii poeți debutanți din ultima vreme Angela Nache e o figură aparte, aș spune chiar o singuratică, atât prin modul ei de a scrie cât și prin felul izolat și marginal în care a trăit și s-a manifestat până acum în atmosfera letrară a orașului său natal, Brașovul Desigur ea și-a făcut o perioada îndelungată
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
Citatepedia.ro, Esențe, Asociația Universul Prieteniei, Confluențe lirice. CE FRUMOS AM TRĂIT! Îmi ascult uneori, atent, ecoul pașilor gândind că n-au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. Îmi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
se încurcă. Câtă suferință - tot atâta Poezie îmi poruncește Singurătatea. În starea de fericire nu-mi prea iese nimic, nici pe departe, apă de ploaie. Fericirea își e suficientă sieși n-are nevoie de prezența noastră o stingherim noi două singuratice, două coțofene bântuite de gânduri funebre, două ciori croncănind într-un măr înflorit, zumzăind de albine. Singurătatea mă tace, complice. și pe ea o calcă pe nervi fericirea obraznică, intempestivă nu-i loc pentru noi trei împreună. Oricum fericirea nu
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]