5,099 matches
-
generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești,poeta simulează glasul destinului, încărcat de linii sintactice bogate în volute. Desfășurarea polivalenței semantice în care trăiește succesiv, poemul „De câte ori te-ai întors?“ (poem înrudit în subsidiar cu mistica abisului) consacră pluritatea neîndoielnică a unei amprente inconfundabile a umanității universale: „Ai băut din izvorul uitării /și ai crezut
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_viorela_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
trebuit să acumuleze. Dincolo de glumă, i-am apreciat tot timpul pe cei pasionați să învețe limbi străine sau clasice, în general, iar despre latină cred că e un exercițiu bun în primul rând de gramatică. Pentru că dacă înveți să împarți sintactic o frază în latină, să o faci în română e o joacă. Ce ne facem, însă, când noile „discipline” propuse care răspândesc metode și tehnici limitate, cunoștințe de nișă, așa cum spune academicianul Ioan-Aurel Pop, nu intră la timp în programa
Sunt generația „Google”, „Facebook”, „SMS”, sau toate la un loc by https://republica.ro/sunt-generatia-zgoogle-zfacebook-zsms-sau-toate-la-un-loc [Corola-blog/BlogPost/339148_a_340477]
-
întrebarea ,,cum să?”, întrebare ce vizează procedurile prin care pot fi atinse anume obiective. O explicație științifică are două componente esențiale: 1) ceea ce trebuie explicat - definit prin termenul explanandum; 2) ceea ce explică - definit prin termenul explanans. Din punct de vedere sintactic, explicației îi sunt impuse două cerințe formale: 1) să aibă forma unei inferențe, deductivă sau inductivă, de la explanans la explanandum; 2) să aibă caracter nomologic (gr. nomos ,,lege” și logos ,,discurs” - care exprimă legi obiective), explanansul să conțină cel puțin
LIMITELE EXPLICAŢIEI ŞI ÎNŢELEGERII ÎN COMUNICARE, DE BEATRICE SILVIA SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Limitele_explicatiei_si_intelegerii_al_florin_tene_1328453864.html [Corola-blog/BlogPost/346668_a_347997]
-
jocului, al replicii spirituale. Există insa la autoare, o vioiciune a temperamentului care atunci când se transformă în versuri capătă uneori aspectul unei “intemperante” verbale, un soi de insistență asupra termenilor concreți, la care se adaugă și un gen de construcții sintactice mai puțin limpezi, dificil de acceptat drept niște formulări viabile (“ Ar fi să cânt sper fiarele-nsetate / Atât de rar potopul de pace le cuvin/ Sunt peșterile oarbe și mă așteaptă goale/ Cu tălpi, zdrelite umbre/ Cum de pereți mă
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
e mai cuprinzătoare decât aceea de poem. Caracterul imaginar nu e o condiție a poeziei ci a genului, altfel spus, a poeticului din poeme. Limbajul real, obișnuit, poate fi la rându-i poetic, în măsura în care comunică intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Legile_poeziei_sau_iluzia_comunicarii_0.html [Corola-blog/BlogPost/357993_a_359322]
-
au pus rapid stăpânire pe întreaga locuință. Au pârjolit totul în cale. Fumul tot mai gros îi ustura ochii, o sufoca. Simțea cum flăcările o trag, o împing în foc. Nu-i îngăduie să apuce ziua de mâine”. Această structură sintactică ar semnala intenția de sacadare, de sincopare, a fluxului, de rupere a relatării. Totuși, enunțul are un traseu curgător, o fluență ce se menține intactă pe întinderea întregului volum. Astfel, punctul pare să aibă, mai degrabă, rolul de a marca
OLIMPIA BERCA, PROZA DESTINELOR EŞUATE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 by http://confluente.ro/Olimpia_berca_1399712294.html [Corola-blog/BlogPost/350695_a_352024]
-
rumânizeze» prin reînvierea slavonismelor eliminate de evoluția ei firească. Același rezultat trebue să-l aibă și tendința unor scriitori și gazetari de a o «urbaniza» cu orice preț, împrumutând din limbi străine nu numai cuvinte, dar și construcții gramaticale și sintactice, socotind probabil, ca și oarecari predecesori ai lor de-acum două-trei secole, că româneasca poporului e «proastă și nu-i bună de nimica»... Țăranul s’a încăpățânat a vorbi numai românește și a refuzat să învețe o limbă străină chiar
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
realizări, ori doar impresia acestora, te bucuri, iar dacă această bucurie îți este împărtășită și de alții, ai un sentiment de satisfacție și un interes sporit în a merge mai departe, de a găsi alte motive de inspirație, o noua sintactică plastică, permanent într-o desfășurare, dacă se poate evolutivă. În ceea ce privește relația ”artă-interes”, cred că e un non sens, ori faci ”artă pentru artă” ori ”artă cu tendință”! Se impune foarte acut problema relației dintre artă și moralitate. Ai atins o
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson by http://uzp.org.ro/un-recurs-vizual-dramatic-al-imaginilor-marginirii-de-vorba-cu-pictorul-adrian-samson/ [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
la mine acasă pentru o petrecere? Dar, așa, cu invitații frumoase, personalizate, înțelegi? -Sigur, chiar acum! Și Articolul plecă spre computer. -La computer nu m-am gândit, bună idee! exclama Substantivul. Și plecă sa pregătească cheful. Își chemă toate funcțiile sintactice din vacanță și le explică fiecăreia ce și cum sa facă. Aranjă semnele de punctuație cum crezu dânsul de cuviință, coloră ce coloră, mai făcu puțină curățenie, când se auzi un ciocănit. -Intră! Dar nu o singura parte de vorbire
PETRECERE MORFOLOGICĂ de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 by http://confluente.ro/emanuel_enache_1445147495.html [Corola-blog/BlogPost/353949_a_355278]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > DIN CAMPANIA EJECTMORALĂ - PAMFLET Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dragi prieteni și colegi, vă rog să analizați, din punct de vedere sintactic, morfologic, stilistic, semantic și din toate punctele de vedere, următoarea creație literară: LA MUNCĂ, DERBEDEI, CĂ TRECE ANUL! La muncă, derbedei, că trece anul Și vin ăilalți și-o să vă ia ciolanul. Făceați pe democrații cei cucernici, Cristosul mamii voastre
PAMFLET de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1480948790.html [Corola-blog/BlogPost/376926_a_378255]
-
e mai cuprinzătoare decât aceea de poem. Caracterul imaginar nu e o condiție a poeziei ci a genului, altfel spus, a poeticului din poeme. Limbajul real, obișnuit, poate fi la rându-i poetic, în măsura în care comunică intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1422087747.html [Corola-blog/BlogPost/384555_a_385884]
-
în comunicare) putem deduce că hrănenii au o pronunțată preferință pentru reducerea efortului: ei recurg mult la sincopă („li” pentru „lui”, „să mânce”, pentru „să mănânce”) sau apocopă („tat-to”). Numeroase sunt și particularitățile gramaticale - morfologice (pluralul „mânuri”, de exemplu) și sintactice (unde, de asemenea, frapează exprimarea economică, cea mai spectaculoasă fiind elipsa: „Lenuța li Sandoru Timucului, cu Ionul li Traianu Preleniții, astă vară, la batoză, seara, în paie” sau „Lisaveta de peste Vale cu Vasâlie din Dâmb, la strâns de fân în
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Salamandrofobie_si_emotia_locomotivei_la_ceapa_din_vecini.html [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
auriu, „ceasornicul fără minutar” al vieții. „Nevinovatul ou” e simbolul vieții dar și al morții , „palat de nuntă și cavou”. Tehnica din „Joc secund” derivă din experiența lui Mallarme prin încifrarea expresiei, dar la Barbu este mai mult de origine sintactică. Despre poezia barbiană s-a vorbit mult, dar a fost înțeleasă de puțini cititori, lui i s-a pus o etichetă și nu l-a mai scos nimeni din ea ca poet „încifrat”, greu de digerat. Lectura operei lui relevă
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
și formele ei de exprimare lingvistică. Având ca scop descrierea sistemului limbii și clasificarea faptelor ei potrivit categoriilor lingvistice, analiza gramaticală are ca obiect de studiu materialul sonor al cuvântului, sensurile lexicale, formele și relațiile dintre cuvinte, exprimate în unități sintactice. În orice caz, analiza contextului nu poate fi suplinită printr-o analiză gramaticală de tip clasic frază cu frază, și nici printr-o interpretare literară a conținutului detașat de formele și particularitățile lui de comunicare artistică. Subliniem că subtextul nu
CONTEXTUL CA DETERMINARE A CUVÂNTULUI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 by http://confluente.ro/Contextul_ca_determinare_a_cuv_al_florin_tene_1363079122.html [Corola-blog/BlogPost/352620_a_353949]
-
ar fi : intonația, fonetismul, lexicul, a autorului, fie el vorbitor sau scriitor, prezența acestora trebuie raportată la o stare de conștiință, la ceva ce se ascunde, nu îndeajuns totuși, îndărătul enunțului, fără să se deducă în întregime din fiecare unitate sintactică luată în parte, ci din relațiile pe care le contractează ansamblul lor și pe care le unifică, asemenea unei plasme, o stare psihică, de gândire, de sentimente, de emoții. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Contextul ca determinare a cuvântului, de
CONTEXTUL CA DETERMINARE A CUVÂNTULUI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 by http://confluente.ro/Contextul_ca_determinare_a_cuv_al_florin_tene_1363079122.html [Corola-blog/BlogPost/352620_a_353949]
-
e mai cuprinzătoare decât aceea de poem. Caracterul imaginar nu e o condiție a poeziei ci a genului, altfel spus, a poeticului din poeme. Limbajul real, obișnuit, poate fi la rându-i poetic, în măsura în care comunică intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Legile_poeziei_sau_iluzia_comu_al_florin_tene_1385784219.html [Corola-blog/BlogPost/344718_a_346047]
-
și triftongii de hiat, să explice virgule și cratime, să recunoască adverbe predicative care ar putea introduce subiective, să folosească, prin conversiune, cuvinte cu alte valori gramaticale decât cele din text, să distingă predicate nominale de cele verbale și funcții sintactice ori cazuri de toate felurile. Culmea e că sunt atât de bună, încât îi pot dresa pe aproape toți să facă toate cele de mai sus, fără să își fi dezvoltat o clipă capacitatea de cititor competent și sensibil, fără
Cum am ajuns un profesor prost, dar bun! by https://republica.ro/cum-am-ajuns-un-profesor-prost-dar-bun [Corola-blog/BlogPost/338383_a_339712]
-
numai reflexul sufletului e în Dumnezeu. Dar sufletul și Dumnezeu rămân totuși ceea ce sunt, iar Dumnezeu devine, prin aceasta, orice creatură”. (Jurgis Baltrušaitis) Nota distinctivă a poeziei lui Teofil Răchițeanu este dată de modificarea accentului - a accentului fonologic, a accentului sintactic și a celui semantic. Prin intervenții nucleare (asupra accentului propriu-zis al cuvântului), plastice (morfologice), transmutaționale (contexte insolite) sau cinetice (la nivelul topicii - cuvintele fiind „mobilizate”, făcute să se „miște” de pe locul obișnuit), poetul aduce în prim-planul atenției piese de
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/_catinel_moarte_num_.html [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
substantive și nuclee; dintre electroni și verbe; dintre adjective, adverbe, pro- nume și quante; ne uluiește faptul că aidoma atomilor diferiți, care au un număr anumit de valențe, și substantivele, fiecare luat în parte, au un număr anumit de posibilități sintactice de a se combina cu verbele; am putea spune, fără să aproximăm prea mult, că limbajul, cuvintele sunt umbra mărită a materiei în conștiință; ne vine să dăm crezare acelei vechi superstiții copilărești că tot ceea ce imaginăm există undeva; putem
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1391384478.html [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
spre un cuvânt din viitor» (ibid). Din această perspectivă amendează „poezia primitivă“, într-o „limbă (poetică) de tip fonetic“, aliterativă («Prin vulturi vântul viu vuia»), ori poezia morfologică a luciului de tip arghezian («Logodnică de-a pururi, soție niciodată»), poezia sintactică de tip arghezian («Trei sau patru-n mal pescari») și barbian («Ion Barbu este desăvârșit în această structură») etc.; «poezia metalingvistică are ca sursă inspirația, suflată la ureche poetului, rând pe rând, de către Dionysos: Nu credeam să-nvăț a muri
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1391384478.html [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
și mijloacele artistice (de exemplu, cele trei strofe ale poemului DON QUIJOTE AL NEBUNILOR susțin motive lirice asupra imposibilității atingerii idealului, respectiv, asupra efemerității sentimentelor și a condiției umane, antiteza între categoriile sacrului și profanului, ale aproapelui și departelui, paralelismul sintactic, limbajul metaforic, versificația). Spirit înalt, de care tot iubitorul de poezie se bucură, Mihai Rădoi se remarcă prin gravitatea expresiei, prin ideea și talentul reformulării rostului și resortului liric. Cu îndrăzneală, talent și simț artistic e convins că nimic nu
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 by http://confluente.ro/Luceferi_cu_buze_rosii.html [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
de defulare prin gesturile cu care sparge farfuriile și prin limbaj: „Așa sunt eu galant, cocoană! când am chef, sparg; sparg, cocoană, când am chef, farfurii de câte zece mii de franci una! sparg, mă-nțelegi, sparg al dracului!” La nivel sintactic se constată prezența a șapte propoziții dintre care șase sunt exclamative, cinci principale și numai două subordonate temporale, de fapt, e vorba de aceeași temporală „când am chef” repetată de două ori. Tensiunea nervoasă a personajului și efectul sonor provocat
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1412178172.html [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
oară de numele și prenumele lui: „madam Popescu, madam Lefter Popescu.” El devine însă comic prin greșelile de limbaj care apar alături de neologisme, dovedind o minte greoaie, încâlcită, o lipsă totală de cultură. Abaterea de la normă se observă la nivel sintactic. În descrierea soției sale este inserată o informație despre „case”, încât nu mai știm dacă enunțul „care are o aluniță cu păr deasupra sprâncenii din stânga și se poartă legată la cap cu roșu” se referă la „case” sau la „madam
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1412178172.html [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
că o omoară: „Să-mi scoți biletele! scrâșnește d. Lefter; să-mi scoți biletele, hoațo! Că te omor, mă-nțelegi? Te omor!” Insinuările de furt devin acuzație directă prin folosirea apelativului în vocativ hoațo. Virulența furiei se manifestă la nivel sintactic prin repetarea aproape identică a propozițiilor „Să-mi scoți biletele” și „te omor”, iar la nivel morfologic prin folosirea conjunctivului cu valoare de imperativ. Personajul se află într-un mediu țigănesc și încearcă să se adapteze la situația de comunicare
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1412178172.html [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
dată semnează cu numele său întreg Eleutheriu, provenit din grecescul Eleutherios care înseamnă „liber”. Starea de calm a personajului ca și rigorile stilului administrativ fac ca fraza să fie corect alcătuită, fără repetiții și adaosuri inutile, fără incoerență la nivel sintactic. Și pentru ca eliberarea de sub „jugul nesuferitei robii” să fie deplină, merge și la șeful său de la care suferise atâtea umilințe și i se adresează cu aceeași fină ironie, folosind la început formula pretinsă de acesta domnule șef și după aceea
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1412178172.html [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]