31 matches
-
în special în redarea peisajelor, la structuri cristaline, în așa fel încât, se poate prevedea trecerea spre cubism. Gauguin dezvoltă un stil decorativ cu tonuri de culoare violentă și forme simplificate, stil pe care el însuși îl caracterizează cu termenul ""sintetism"", o încercare de reunire sintetică a aparenței exterioare a lucrurilor cu sensibilitatea artistului. Toulouse-Lautrec, influențat de gravurile japoneze, realizează litografii în culori reprezentând viața de noapte din cartierul Montmartre. Creațiile lui Van Gogh din perioada 1886-1890, în care culoarea ca
Postimpresionism () [Corola-website/Science/318898_a_320227]
-
începutul secolului al XX-lea. Și opera lui Gauguin prezintă distorsionări ale liniilor și culorilor, dar este diferită de cea a lui van Gogh, fiind mai degrabă simbolistă decât expresionistă. Astfel, Gauguin devine figura centrală a unui nou curent, denumit sintetism sau simbolism. Toulouse-Lautrec pictează figuri și siluete umane, cum ar fi: cântăreți, dansatori, actori și prostituate, opera sa devenind o expresie a decadenței sociale a Parisului. În aceasta perioadă, în Europa au apărut noi curente ca: fauvismul, expresionismul, cubismul, futurismul
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
secolului al XIX - lea. Numele evocă tehnica "cloisonné" care este folosită în prelucrarea emailului: aceasta constă în turnarea de email în mici despărțituri sau compartimente metalice, în funcție de motivul decorativ. Mulți dintre pictori au descris lucrările lor ca aparținând stilului denumit Sintetism de care, de altfel, cloazonismul este o mișcare strâns legată. În lucrarea "Hristos cel galben" (The Yellow Christ) din anul 1889, care este una din picturile considerate a fi tipice acestui stil, Paul Gaugain a redus imaginea la zonele de
Cloazonism () [Corola-website/Science/336166_a_337495]
-
în special în redarea peisajelor, la structuri cristaline, în așa fel încât se poate prevedea trecerea spre cubism. Gauguin dezvoltă un stil decorativ cu tonuri de culoare violentă și forme simplificate, stil pe care el însuși îl caracterizează cu termenul "sintetism", o încercare de reunire sintetică a aparenței exterioare a lucrurilor cu sensibilitatea artistului. Toulouse-Lautrec, influențat de gravurile japoneze, realizează litografii în culori reprezentând viața de noapte din cartierul Montmartre. Creațiile lui Van Gogh din perioada 1886-1890, în care culoarea ca
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Apcar Baltazar s-a înscris în fapt pe o linie de ripostă contra acestuia. Procedeul pe care l-a urmat pentru depășirea esteticii specifice impresionismului nu a fost unul prea uzitat în epocă. Se poate spune că decorativismul, cloazonismul și sintetismul sunt caracteristicile capitale ale operelor pe care le-a realizat. Se poate vorbi și de un freschism dacă se ține seama și de analiza cromaticii cu tonuri palide, delicate, pastelate, clorotice de o intensitate deficitară. Pictura lui Apcar Baltazar este
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
lumini și umbre a volumelor, a perspectivei aeriene și a celei liniare. Astfel, el a reușit să creeze o imagine concepută sintetic, care în final a dobândit mari virtuți decorative. Se poate spune ca o concluzie că decorativismul, cloazonismul și sintetismul sunt caracteristicile capitale ale operelor pe care le-a realizat. Se poate vorbi și de un freschism dacă se ține seama și de analiza cromaticii cu tonuri palide, delicate, pastelate, clorotice de o intensitate deficitară. Autoportretele au reprezentat pentru Apcar
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
primăvara anului 1887 îl găsește pe puntea unui vas care se îndreaptă spre Panama. Lucrează câteva săptămâni la construcția canalului, se îmbolnăvește însă de malarie și se întoarce în Franța, din nou la Pont-Aven. Împreună cu pictorul Émile Bernard, elaborează regulile sintetismului, care se bazează pe planuri de culori de aceeași nuanță, reliefate prin contururi ferme. Compoziția ""Viziune după predică"", cunoscută și ca ""Lupta lui Iacob cu îngerul"", marchează debutul acestui nou stil, caracterizat prin petele decorative de culoare pură, prezența marcată
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
nu au decît să "descopere" aceasta înrudire și să propună principiile de reconstrucție a strămoșului dispărut"68. Această revenire a interesului pentru tipologie se manifestă, după părerea Nadiei Anghelescu, în: 1. rafinarea clasificării morfologice, în special prin reanalizarea conceptelor de sintetism și analitism; 2. lărgirea cadrului analizei limbilor din perspectiva tipologica dincolo de tipurile morfologice ale secolului al XIX-lea (introducerea conceptelor de tipuri de construcții, parametri tipologici, marcare etc.); 3. sporirea interesului pentru tipologia diacronica și conturarea conceptului de gramaticalizare că
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
flexiunii cazuale și nu a cuprins toate sectoarele sistemului gramatical? Dacă pentru exprimarea categoriei cazului s-a mers, într-adevăr, si se mai merge în zilele noastre 116, de la procedee "sintetice" spre procedee "analitice", pentru exprimarea genului și a numărului, "sintetismul" nu numai că s-a menținut, ci uneori chiar s-a accentuat, prin unele inovații 117 pe teren romanic. Un fenomen analog s-a produs și în materie de flexiune verbală: "En las formas nominales 118 se renunció a la
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
din Enciclopedia limbii române, realizat de Mioara Avram: "În clasificarea tipologica tradițională, bazată exclusiv sau preponderant pe morfologie (de aceea numită și morfologica), română este o limbă neizolata flexionara, cu flexiune mixtă: sintetică și analitică (și cu evoluție parțială de la sintetism la analism); în ce priveste formarea cuvintelor, datorită predominării sufixării, este o limbă de tip derivativ (cu dezvoltări recente ale compunerii). Caracterizările tipologice moderne sînt mai detaliate și mai nuanțate, bazate pe corelarea mai mult sau mai putin coerentă a
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
34, 35 sintaxa 51, 64, 95, 96, 101, 113, 115, 118, 125, 171, 191, 205, 238, 242, 272, 277, ~ ergativă 95, 128, ~ funcțională 128, ~ romanica 85, 118, 131, 158, ~a propoziției 118, morfo~ 75, 114, 166, teoria ~ei 125, 354 sintetism 52, 68, 101, poli~ 251 sintopic 29, 34, 35, 105 sistem 12, 25, 26, 27, 28, 29, 31, 32, 34-38, 41, 56, 63, 64-85 passim, 104, 111, 112, 126, 127, 171, 195, 203, 204, 230, ~ cazual 91, 141, 178, 204
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
al „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, Voronca rămîne În fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile” străbate pînă În miezul celor mai voit austere geometrii, proclamate (cu patos!) În scrierile sale „integraliste”. „Sintetismul” sau „integralismul” În care i se pare că aude, În acest moment, Împreună cu cei de la „Bauhaus”, „glasul secolului”, Îl și situează, de altfel, Într-un punct de răscruce al mai multor direcții avangardiste străbătute subteran de marea obsesie a dinamicii
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a funcțiilor, recurgînd la prepoziții, este mai relevantă și, de aceea, a fost preferată în comunicare, producîndu-se astfel schimbarea limbii. În acest mod se poate chiar instaura o tendință a evoluției limbii, prin accentuarea treptată a analitismului și prin restrîngerea sintetismului, pînă la modificarea tipului lingvistic. Prin firea lucrurilor, în lucrarea de față a fost necesară menționarea și evaluarea unor fenomene istorice și sociale care reprezintă cadrul celor culturale și lingvistice și, în acest caz, s-a impus urmarea unui model
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
gotă, Wulfila a putut urma îndeaproape ordinea cuvintelor din greacă, limba în care era scris originalul. Caracteristica aspectului popular de a urma de obicei ordinea subiect verb-predicat complement este atestată și de faptul că limbile germanice, chiar cele care mențin sintetismul la un nivel apreciabil, precum germana literară, dar au pornit de la o bază dialectală, o urmează în linii generale. Cu atît mai mult, limbile preponderent analitice urmează această ordine, pe care însă au și gramaticalizat-o, în sensul că o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbile romanice și de la germanica comună la limbile germanice poate întemeia opinia că, de fapt, aceste tendințe existau deja în limbile bază, latina populară și germanica comună, numai că ele nu deveniseră preponderente și nu înlăturaseră situațiile ce reprezentau supremația sintetismului originar. În aceste condiții, structura din propoziția latină, care începea cu subiectul urmat de determinanții lui și sfîrșea cu verbul predicat precedat de determinanți, a fost substituită de o structură în care atît subiectul, cît și verbul-predicat erau urmați de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Sînt nume-roase situațiile, prin urmare, care reflectă faptul că deși limbile germanice par astăzi (uneori foarte) deosebite, există de fapt multe tendințe comune care le caracterizează pe toate. Limbile romanice au păstrat în mai mică măsură decît cele germanice trăsăturile sintetismului în sistemul de formare a cuvintelor și recurg mai mult decît ele la împrumuturi. De aceea, limbile neolatine, între care franceza se remarcă în mod deosebit, absorb din alte limbi, îndeosebi din greacă și din latină, elementele necesare în evoluția
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
familiei limbilor indo-europene clasificarea tipologică cea mai cunoscută distinge limbile sintetice de cele analitice, primele, cele sintetice, avînd o flexiune bogată, iar celelalte, cele analitice, o flexiune redusă, datorită recurgerii la cuvinte ajutătoare. Se poate vorbi de analitism și de sintetism și în vocabular, deoarece limbile sintetice folosesc adesea cuvinte compuse sau derivate, care nu se pot traduce în limbile analitice decît prin parafrazare. Cele zece limbi cu originea în latină au trăsături care au dus la opinia că se pot
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
por eso ha sido preferida en la comunicación, lo que ha llevado al cambio de la lengua. De este modo se puede incluso instaurar una tendencia de la evolución de la lengua a través de la paulatina acentuación del analitismo y la restricción del sintetismo, hasta la modificación del tipo lingüístico. Está en el orden natural de las cosas que la investiga-ción que tiene por objeto la comunicación en el espacio euro-peo necesite mencionar y evaluar ciertos fenómenos históricos y sociales que representan el marco
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
manifestărilor sale, exemplifică perfect fie aspectul tipic avangardist, fie pe cel experimentalist [...]. Prin fervoarea lansării de programe și reviste, Voronca este promotorul principal al manifestărilor avangardiste de la „75 HP”, unde inventează împreună cu Victor Brauner „pictopoezia”, de la „Punct”, unde inventează termenul „sintetism” și mai ales de la „Integral”, unde polemizează cu toate „ismele”, trasând direcția „integralistă” în acord cu orientarea modernistă sintetizatoare. După Urmuz, Tristan Tzara și Ion Vinea, ca factori reformatori incipienți, Ilarie Voronca schimbă în mod esențial modul de a gândi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Lupașcu crede că ceea ce îl desparte pe Hegel de logica dinamică a contradictoriului este faptul că nu a sesizat dinamica contradictoriului prin proprietățile de actualizare și potențializare 494. Experiența științifică contemporană, crede filosoful francez de origine română 495, nu confirmă sintetismul hegelian. Odihna pe care rațiunea filosofică, chiar și cea dialectică, o cere în ființa lucrurilor și a lumii în ansamblul ei, împăcarea antagonismelor, soluționarea contradicțiilor, nu există și nu pot să existe. Sistemele fizice și biologice se construiesc din antagonisme
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
moștenit din latină; se știe că una dintre deosebirile importante dintre latină și limbile romanice constă în morfologia foarte bogată și aproape pe deplin sintetică a verbului latin vs apariția structurilor cu auxiliar și, în perspectivă mai largă, competiția dintre sintetism și analitism în limbile romanice (v. Ledgeway 2012, 2015e și bibliografia). Verbul latin se caracterizează printr-un grad foarte ridicat de instanțiere paradigmatică (în sistemul propus de Schifano 2015a, 2015b), fapt care îi permite verbului să rămână în domeniul lexical
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de ACORD la distanță care observăm că se elimină diacronic are în vedere satisfacerea trăsăturilor morfologice și reflectă o întărire a procedeului de instanțiere paradigmatică, după cum este definit în Schifano (2015a; 2015b). Verbul latinesc, caracterizat de un grad mare de sintetism nonsincretic 52, califică latina ca o limbă cu instanțiere paradigmatică foarte bogată, fapt asociat cu lipsa deplasării V-la-I; din punct de vedere tehnic, relația dintre verbul flexionat și centrele funcționale din domeniul flexionar se stabilește prin ACORD la distanță. În
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
adept al „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, Voronca rămâne în fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile” străbate până în miezul celor mai voit austere geometrii, proclamate (cu patos!) în scrierile sale „integraliste”. „Sintetismul” sau „integralismul” în care i se pare că aude, în acest moment, împreună cu cei de la „Bauhaus”, „glasul secolului”, îl și situează, de altfel, într-un punct de răscruce al mai multor direcții avangardiste străbătute subteran de marea obsesie a dinamicii
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
afirmîndu-se explicit în componistica muzicală progenituri complexe, sintetice, de tipul monodiei acompaniate, polifoniei de omofonii, monodiei de eterofonii etc. Timpul s-a dovedit a fi în muzica savantă pe cît de priceput, pe atît de șiret. Povestea despre complexitate și sintetism nu are însă acoperire în realitatea axiologică și nici în debitul de eternitate al unei muzici, gradul de simplitate al categoriilor sintactice nefiind proporțional cu gradul lor intrinsec de desăvîrșire ori de oportunitate. Monodia, de pildă, în calitatea ei de
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
bolnavă, romantică, suprarealistă” abia anunțată pe scena modernității poetice, mizând totul pe “ordinea esență constructivă, clasică, integrală” - cum o făcea în articolul De la suprarealism la integralism (în nr. 1 al revistei) și proclama drept ultim strigăt al ceasului actual formula “sintetismului”. Doar peste trei ani, adică în primăvara lui 1928, când ieșea de sub tipar revista “unu” a lui Sașa Pană, autorul unor proze poetice sub ale căror arabescuri imagistice se ghicea ușor un program de creație, urma să-și destindă tiparele
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]