84 matches
-
posibilității depășirii calitative a experienței, a trecerii într-o dimensiune total diferită, un infinit real sau transcendență autentică. Și fiindcă mulți matematicieni sunt și foarte buni muzicieni, propun și o altă cale de apropiere de marele mister al realității: muzica. "Sintonia" prin muzică? Muzica și matematica aparțin dintotdeauna una celeilalte, lucru valabil și pentru muzică și religie. Muzica are o structură matematică misterioasă, caracteristică asupra căreia se meditează încă din Antichitate, din vremea pitagoreicilor, și care își găsește expresia în sistemul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
părții adagio al Concertului pentru clarinet, poate percepe în interiorul său unul cu totul diferit: sunetul frumosului în infinitatea sa, sunetul acelui infinit care ne depășește și pentru care adjectivul "frumos" nu e de ajuns. Muzica ne permite să intrăm în "sintonie" cu o armonie superioară. Urme de transcendență Sunt cifre și urme care ne determină să imaginăm o realitate diferită de cea empirică, perceptibilă fizic și fiziologic. Urme care nu sunt în mod necesar perceptibile, dar care pot fi perceptibile: nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dictările conștiinței sale, arătând o forță și un curaj extraordinar. Are o voință forte, tenace, capabilă să reziste loviturilor care ar fi descurajat pe oricine altcineva. Nimeni nu reușește să-l scoată din ideile sale, atât timp cât ceea ce face e în sintonie cu idealul fundamental al vieții sale de creștin. Peste această bază umană, darul naturii și al muncii ascetice, a lucrat harul lui Cristos, prin intermediul sacramentelor, al exemplelor mamei, ale învățăturilor educatoarei de la grădiniță, al preoților stigmatiști ori a parohiei. Și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ale Slujitoarelor Sărace ale Divinei Providențe. Citirea acelor notițe căpăta uneori tonuri solemne. Cuvintele treceau dincolo de acel loc umil și se spațiau departe în timp. Cei trei care erau de față, ascultau lecturarea acelor câteva rânduri cu emoție. Vibrau în sintonie cu acel program de viață care era propus de don Calabria. Formau un grupușor de patru persoane: doi preoți, un laic angajat în domeniul social și un tânăr seminarist. Cine ar fi trecut prin preajmă, i-ar fi considerat patru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Curiei romane și nici nu accepta îmburghezirea anumitor curiali. Dimpotrivă, își dorea o reformă radicală și o respingere netă a aparențelor regale. Dar când îi ajungeau deciziile Congregațiilor romane, asculta fără a aduce reproșuri, chiar dacă acestea nu erau mereu în sintonie cu conștiința sa. De exemplu, în istoria casei din Este, el a acceptat verdictul Congregației Conciliului care îl declara pierzător, reafirmând însă adevărul cu tărie. «Dumnezeu e drept, și știe să-și trateze operele ca Dumnezeu ... Eu am acționat totdeauna
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
tuturor credincioșilor lui Cristos în sfintele noastre rugăciuni... În fiecare zi primim Trupul lui Cristos în Împărtășanie. Cina Domnului poate uni credincioșii». Se intuiește că pastorul suedez este un fervent apostol al unității. Este un suflet geamăn care vibrează în sintonie cu inima apostolică a lui don Calabria. Într-o altă scrisoare, din 24 iunie 1947, scrie: «Am simțit în sufletele noastre eficacitatea rugăciunilor dumneavoastră, ca pe o forță care cobora din înaltul cerului asupra noastră. Rugăciunile credincioșilor sunt ca niște
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu se crede; dacă nu se crede, atunci să rupem Evanghelia!». Din credință izvora încrederea absolută în Dumnezeu: «Dumnezeu va avea grijă!». Întâlnirea cu părintele Riccardo Lombardi Cuvintele preotului veronez, închis în biroul modest al casei sale, sunt în perfectă sintonie cu predicile înfocate pe care le ținea, începând din 1946, părintele Riccardo Lombardi, numit de comuniști în dispreț «microfonul lui Dumnezeu». Don Calabria, preotul smerit, lucra în taină, înțesând raporturi epistolare dense cu cardinali și episcopi, inundând parohiile și familiile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
altoire misterioasă dar reală e cea a spiritului lui don Calabria». În 1947, părintele Arnaboldi a citit cu aviditate cartea lui don Calabria Apostolica vivendi forma. Apoi, în 1948, a meditat cealaltă carte, Amare. A simțit imediat că vibrează în sintonie cu acel program de viață evanghelică ce îi era propus. În rugăciune și în meditație, înflăcărat încă de citirea acelor cărți profund evanghelice, părintele Paolo Arnaboldi fondează Mișcarea Ajutorul Creștin Fratern (Movimento FAC). Don Arnaboldi se întâlnește cu don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cardinali, episcopi, preoți, religioși, laici calificați. Invocă o palingeneză creștină, o restaurare a Împărăției lui Dumnezeu. Deși rămâne în continuare ancorat cu tărie în credința în Providența divină, deslușește pe linia orizontului viitorului umanității nori denși aducători de furtună. În sintonie cu o vastă lume de mistici, preconizează vremuri urâte și pline de necunoscute pentru Biserică: spectrul comunismului ateu, amintirea încă fierbinte a atrocităților nazismului, climatul de teroare pentru războiul rece, pericolul tot mai amenințător al bombei atomice și persecuțiile religioase
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-lea sunt pur și simplu deliruri. Și cu delirurile lor, moderniștii «se laudă că reformează Biserica!». Moderniștii ar voi să «acomodeze» dogmele Bisericii «opiniilor filosofiei»; și, în timp ce aruncă vechea teologie, «caută să pună în locul ei una nouă, într-o totală sintonie cu delirurilor filosofilor». Însă cu aceștia religia se îndreaptă spre ruină: «Ah! Cu adevărat orbi și călăuze ale orbilor, prea plini de mândrul nume de știință, delirează până într-acolo că ajung să pervertească conceptul veșnic de adevăr și sentimentul
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
cărei exponent era, să se sustragă rulajelor vieții, ispitit irepresibil de abstracțiunea structurilor poetice, alegorice, simbolice. Evident, poezia eminesciană rămâne o realitate sustrasă concatenării evenimentului, ceea ce nu înseamnă, precizează autorul, că incidentul biografic nu poate dobândi prin sublimare înțelesuri generale. Sintonia poetului, întâlnirea eului său și a câmpului de conștiință cu marea reprezentație a realului circumvicin, se frânge în vara anului 1883. Psihoza afectivă (maniaco-depresivă), recunoscută de dr. Nica, va duce la alterarea procesului de creație. Vis animi, forța sufletului se
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
patru sute șaptezeci și cinci de poziții), comentate cu dăruirea exhaustivă a exegetului, cu proiectarea personalității eminesciene în lumina neasfințită a creației, dar și cu aplicația unei reci viziuni asupra vieții poetului în istorie. Viziune ce nu exculde farmecul spectacolului de idei, în sintonie cu pasiunea lui Eminescu pentru ideea abstractă a frumuseții perene. Nicolae Georgescu Viața lui Eminescu la "Timpul" La moartea lui Eminescu s-a pronunțat și jurnalistul Grigore Ventura: "Dacă Eminescu n-ar fi fost decât un ziarist eminent, opera sa
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
acestuia în surdină de către neoavangardiști (ce transpuneau realul prin imagini deconstruite sau îl evocau prin discursivitate narativă), s-a revenit la orfism, la apărarea inefabilului (hiperbolizat sau nu), cum grosso modo se mai întîmplase. Dar, mai aproape de zilele noastre, în sintonie cu noile curente de gîndire - ale căror idei despre alteritate, solidaritate, limită etc. „pluteau în aer” - eul s-a văzut față în față cu celălalt, cu ceilalți. Dacă antologia restrînsă la anii ‘76-’78 revendică lirismul subiectiv, altfel decît se
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
de voi fi îngropată/ într-o străină țărână/ tot învia-voi odată/ în limba română. În muzicală italiană, catrenul are chiar o mai mare fluiditate: Pur se verrò sepolta/ în una terra aliena/ risorgerò un giorno/ nella lingua romena. În sintonie cu numeroși artiști din secolul XX, nu de puține ori este focalizata încleștarea cu sonoritatea (că în poemul Bach) ori cu slova: Poezia, Literatura, Vivarium, Coordonate, Îi iubesc, Ultima suflare, Spelling a Speel, Collected, Selected, Neglected etc. etc. Partea leului
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
consună cu omul (nu doar personajul) Petrarca, mereu în căutarea căii de mijloc, a filtrului care să amortizeze tensiunile, a ocheanului prin care, doar inversîndu-l, avea curajul să privească în jur. De fapt maestrul se legase de tînărul în deplină sintonie cu el, capabil să-i secundeze erudiția, superior chiar în mînuirea limbii lui Cicero; acceptase pînă și dezinteresul acestuia pentru poezia lui de dragoste, recunoscînd în sinea lui că mult cîntata Laura era rodul propriei mistificări, al transfigurării, de dragul efectului
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
introiecta universul pavesian, de a-i retrăi opera (în versuri și proză); mai mult, de a-și vedea propria existență calată pe cea a personajelor maestrului. Cu atît mai mult cu cît se simte că nu este simplă erudiție, ci sintonie, identificare cu istoria trăită și evocată de Cesare Pavese, ca în poezia Mesagera: Partizana-sol / trece peste punți și șanțuri / pedalînd agale / ea, tînără țărancă. Duce misivele ascunse / în pieptu-i de colombă. Tot mai aud clopoțelul / cînd trece peste gropi, / suflarea
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
ceva, dar nu vreau să fiu eu singurul judecător, chiar dacă de atâtea ori - vai, de câte ori - referatele de lectură erau călduțe, Însă eu m-am Încăpățânat, pentru că nu se poate condamna un autor fără să fi intrat, cum se spune, În sintonie cu el, iată, de pildă, eu deschid la Întâmplare textul acesta al dumneavoastră și-mi cad ochii pe un vers, „ca-n toamnă, geana ce-a slăbit” - ei bine, nu știu cum este restul, dar simt un suflu, surprind o imagine, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
contribuții la serviciul datoriilor. Nu există nici exonerări fiscale, incubatoare sau pepiniere de afaceri, centre de transfer tehnologic, know-how, nici o formă corespunzătoare de asistență în gestiunea întreprinderii, nici o colaborare adecvată între mediul universitar și cel economic. În locul atât de necesarei sintonii instituționale, al unui veritabil parteneriat pentru dezvoltare, asistăm la o luptă surdă a unor orgolii hipertrofiate, plimbări prin tribunale, incriminări prin ziare, vanități și tot mai multe "certitudini" personale. În aceste condiții, nu facem decât să risipim oportunități, să pierdem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
manualele după care își alcătuia cursul de psihologie? Sau trebuie să credem că și pentru acesta se pregătea tot după cartea asupra misticii a autoarei engleze? Mai mult chiar. În prelegerea inaugurală Funcțiunea epistemologică a iubirii (1919) el scrie - în sintonie cu Max Scheler - că psihologia contemporană concordă cu ideea lui Augustin după care dobândirea cunoașterii depinde de adoptarea unei atitudini simpatetice (precum iubirea) față de obiectul de cunoscut. În decembrie 1924, în cursul de istoria logicii, referindu-se la psihologismul logic
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
piață își întrerupseră discuțiile, pentru că sosirea lui îl anunța întotdeauna pe Germanicus. O știa și copilul; tânărul dux își făcu îndată apariția, înconjurat de alți tribuni. Văzu grupurile dezordonate și nu scoase o vorbă. Surâsul îi dispăruse. Germanicus trăia în sintonie cu oamenii săi, indiferent dacă aveau un grad înalt sau o poziție umilă, o cultură rafinată sau o simplitate grosolană. „Civile ingenium, mira comitas“ avea să scrie scurt, însă cu părere de rău, un istoric puțin înclinat spre laude cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
legile civile neaflate în conflict cu cele divine ori cu etica creștină. 2.1.4. Atenagora Remarcând rugăciunea creștinilor pentru stabilitatea Imperiului filozoful atenian Atenagora (133-190) atrăgea atenția păgânilor asupra lealității celor dintâi față de stat. În scrierea sa propovăduitoare, în sintonie cu mai toate apologiile perioadei sale, contrapunea viața creștină celei imorale a păgânilor în măsura în care adevărul creștin este opus erorii păgânilor. Ca o dovadă că supunerea față de stat nu comporta neapărat și aprobarea moralității timpului, respingând acuzația de canibalism, filozoful se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-se pe Protreptikos pros Ellenas (Exortația către greci), 10, 100, 4, unde alexandrinul nu intenționa furnizarea unei judecăți de evaluare asupra serviciului militar, ci numai sublinierea faptului că plecând de la condiția de viață și de la meseria exercitată nu trebuie pierdută sintonia cu Dumnezeu. Serviciul militar nu era văzut ca o îndatorire a cetățeanului, ci o activitate profesională egală celorlalte două meserii cunoscute, precum cea a agricultorului și cea a marinarului. Clement cunoaște sau cel puțin ia în considerație numai cazul creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
viață este fondat pe dreapta rațiune (órtòs lógos) și pe trăirea după legea naturală (koinòs nòmos). Are capacitatea de a se controla și de a dezvolta o etică deja înnăscută în el datorită acelei ágàpe, iubire transformatoare, care este în sintonie cu Dumnezeu și cu aproapele prin comuniunea de viață (koinonía bíou). Adevăratul gnostic, care ajunge condiția de ápàteia, nu are nevoie de reguli sociale care rămân totuși necesare creștinilor care nu au atins încă plinătatea gnozei. Folosirea filozofiei grecești și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că nu doar cel care comite fapta este un criminal, ci și cel care are inima plină de ură. Gravitatea acestei atitudini constă în refuzul darurilor lui Dumnezeu: dreptatea și pacea. În aceste condiții, omul care nu se regăsește în sintonie cu Creatorul său și din reflex își urăște fratele, imaginea Domnului, răstoarnă semnificația lucrurilor create; fierul ce trebuia folosit pentru cultivarea pământului contribuie acum la săvârșirea crimelor. Așadar, sentimentul de ură provoacă omuciderea individuală și cea colectivă, iar episcopul, pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fie niște cetățeni pașnici; cei proveniți din iudaism aduceau cu dânșii, în sângele de origine, ura și adversitatea față de Roma. Din acest motiv, în informația lui Tacitus, potrivit căreia creștinii erau invisos per flagitia, este mult adevăr. Apostolul Petru, în sintonie cu Tacitus, exprimă judecata comună despre creștinii timpului: Purtați-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe niște făcători de rele, privind ei mai îndeaproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]