16 matches
-
cu mâinile puse pe genunchi, cu podul palmelor în sus. Capul idolului este aurit, iar părul este negru, fiind făcut din cuie de lemn în formă conică. Înaintea lui Buddha este o candelă, iar pe măsuțele din fața lui sunt două-trei sipețele, stible subțiri și flori, ofrande aduse marelui duh. La ieșirea din locul de rugăciune, în dreapta ușii am mai băgat de seamă un vas din piatră umplut cu apă, iar în vas - un căuș din nucă de cocos. Ofrandele aduse lui
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Anatolie_tihai_un_misionar_basarabean_in_japonia_1_.html [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
și pielea albă și rumenă. Zâmbi și gropițele înțepară amândoi obrajii. Era puțin emoționată. Se îndreptă spre o firidă cu policioare de nuc. Nu era încă obișnuită cu locul. În lumina puțină pe care o făcea candela și lumânarea, desluși sipețelul de argint în care ținea lemnul de mirodenii. Îl deschise și luă un bastonaș. Îl apropie de lumânare, dar se răzgândi, deschise cu cleștele ușița sobei, scoase o bucată de jăratic pe lopățica frumos lucrată din fier forjat și puse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu cafele lângă ea, toarce fuior de in și povestește despre cum se pregătea zestrea pentru fetele postelnicului Cantacuzino, bunicul lui taica. De dimineață au fost brașovenii cu podoabe de aur și argint. Maria, jucându-i ochii în cap, deschisese sipețel după sipețel să-și aleagă. — Maică, pot să-mi iau ce vreau, că o să fiu doamnă, nu jupâneasă de rând. Meșterul a scos o oglindă de cristal cu mâner de argint ca să vadă domnița dacă i se potrivesc podoabele. Maria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lângă ea, toarce fuior de in și povestește despre cum se pregătea zestrea pentru fetele postelnicului Cantacuzino, bunicul lui taica. De dimineață au fost brașovenii cu podoabe de aur și argint. Maria, jucându-i ochii în cap, deschisese sipețel după sipețel să-și aleagă. — Maică, pot să-mi iau ce vreau, că o să fiu doamnă, nu jupâneasă de rând. Meșterul a scos o oglindă de cristal cu mâner de argint ca să vadă domnița dacă i se potrivesc podoabele. Maria a examinat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-mi iau rucodelia: asta este lucrul de mână recomandat de sfinții părinți pentru călugări. Munca la cărți are prea multe ispite și nu lasă libertate sufletului să se roage... Rucodelia aduce multă împăcare. Sfinția sa luă dintr-o firidă un sipețel pe care, deschizându-l, scoase din el o pânză pe jumătate brodată cu fire de mătase, sârmă de aur și argint și mărgeluțe din pietre semiprețioase și mărgăritare. Luându-și în drum spre laviță ochelarii de pe masa de tâmplărie, exclamă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al unei priviri se întâlnesc și în faimoasa probă la care sunt supuși pretendenții Porției în Neguțătorul din Veneția. Proba celor trei mici sipete implică, într-adevăr, o confruntare cu Gorgo - mai puțin vizibilă, e drept, dar la fel de dură. În sipețelul de aur ales de prințul Marocului se află un craniu, imagine tradițională a morții. Prințul ar avea prilejul să mediteze pe tema clasică a „deșertăciunii deșertăciunilor”, dar în loc de asta exclamă: „O, chinuri ale iadului!”. Există acolo, așadar, ceva mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
O, chinuri ale iadului!”. Există acolo, așadar, ceva mult mai înfricoșător decât invitația de a reflecta la aparențele înșelătoare ale strălucitorului metal, înscrisă pe sulul de pergament plasat în orbitele goale ale capului de mort. Prințul de Aragon optează pentru sipețelul de argint și găsește înăuntrul lui desenul unui cap de idiot care se strâmbă la el clipind din ochi (a blinking idiot), mutra unui țicnit (a fool’s head) în care își recunoaște propria imagine, în timp ce textul de pe sul vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
își recunoaște propria imagine, în timp ce textul de pe sul vorbește de data asta despre cei ce, alergând după umbre, merită să primească doar umbre. Oare desenul acesta nu este o altă mască a morții, în dimensiunea ei derizorie? În sfârșit, în sipețelul de plumb deschis de Bassanio stă închis un portret al Porției, un portret destul de ciudat, însă atât de viu și imitând atât de bine modelul (counterfeit, cuvânt-cheie din lexicul shakespearian al iluziei), încât pare că-și mișcă ochii și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Hercule, eroul care învinge monștrii, eroul prin excelență al confruntării cu Gorgo? Ca și cum privirea îndrăgostitului ar trebui, atunci când o întâlnește pe cea a iubitei, să suporte șocul, violența întâlnirii cu Gorgo. „Dar ce-mi văd ochii?”, exclamă Bassanio îndată ce deschide sipețelul de plumb. Într-adevăr, ceea ce vede pare a nu fi mai puțin terifiant decât viziunea iadului care îl cutremurase pe prințul Marocului 1. Această uneori insuportabilă intensitate a privirii „celuilalt” le oferă îndrăgostiților experiența unică a deposedării de sine. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nu fi mai puțin terifiant decât viziunea iadului care îl cutremurase pe prințul Marocului 1. Această uneori insuportabilă intensitate a privirii „celuilalt” le oferă îndrăgostiților experiența unică a deposedării de sine. Înainte ca Bassanio să aleagă unul dintre cele trei sipețele, Porția dă glas propriei fascinații vorbind despre privirea tânărului pretendent, despre vraja învăluitoare a ochilor lui, vrajă resimțită ca o perturbare a identității și ca o deposedare, exprimată în text printr-un joc complex al formelor pronominale: Doar ochii dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
îi e sămânța. Mi-e de cuscri apropiați, cu care să mă pot întrajutora, la nevoie... Atunci, Profetul sări în picioare, smuncindu-se la fugă spre Chitul cu licăritor rânjet, căruia îi smulse capacul portbagajului, pentru a lua, cu grabă, un sipețel lăcuit: Venind, tot așa de repede, înapoi, îi porunci lui Vartolomei, fără să se poticnească, deloc, în cuvintele sale: Scoate o foaie de o sută, ca să-ți arat o minune! Cu o palmă asudată, luă suta aceea boțită din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zdrăngănindu-i niște sertărașe, ce răsunau melodios și îndepărtat, a scos din sipet două bancnote nou-nouțe, pe care i le înmână lui Vartolomei, calde, ciudat mirositoare și încă neînchegate prea bine. Iar a mai cerut o sută ferfenițită și iar sipețelul vrăjit i-a lepădat trei foi asemenea, tot așa de crude, de nedefinit aromitoare, de albăstrii și de vii la culoare. Pe urmă, a scuturat din pletele lui negre și inelate și împingându-și înainte buza de jos a botișorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai Însemnat al celor două lumi, Omar Khayyam din Nishapur”. La Alamut, Mântuitorul porunci ca Manuscrisul de la Samarkand să fie venerat drept o mare carte a Înțelepciunii. Li se dădu În seamă unor artiști s-o Împodobească: picturi, miniaturi, un sipețel de aur cizelat, Încrustat cu nestemate. Nimeni n-avea dreptul s-o copieze, dar se afla așezată tot timpul pe o masă joasă din lemn de cedru, În sălița interioară În care lucra bibliotecarul. Acolo, sub Încruntata supraveghere a acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
i-am spus: „Merită cu adevărat să părăsești totul, prăvălie, familie, pentru o biată sumă de bani?” Atunci fața i se Întunecă, nu-mi răspunse și ieși. N-a revenit decât după șase luni. Dintr-un buzunar interior, scoase un sipețel de aur, bătut cu nestemate, pe care mi-l Întinse deschis. „Privește acest manuscris, cât crezi că poate valora?” L-am răsfoit, apoi i-am descoperit conținutul, tremurând de emoție. „Textul autentic al lui Khayyam; picturile, ornamentația, e inestimabil!” „Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vreau să se spună, În toate haremurile din Persia, că un frumos străin a putut să petreacă o noapte Întreagă lângă mine fără ca măcar să se gândească să se dezbrace. Nimeni nu m-ar mai dori! După ce am așezat Manuscrisul În sipețel, am depus o sărutare pe buzele iubitei mele, apoi, printr-un coridor și două uși tainice, am alergat să mă azvârl din nou În tumultul orașului asediat. XLI Dintre toți cei care au murit În acele luni de suferințe, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încă din prima lună, am izbutit să plasez într-o caravană de cămile, închiriată de negustori din Maghreb, o încărcătură de voal indian și mirodenii pe adresa unui neguțător evreu din Tlemcen. La rugămintea mea, el mi-a trimis un sipețel cu ambră de Messa. Între două afaceri, culegeam confidențe. Astfel am aflat, la o săptămână de la sosire, că sultanul era de acum într-o dispoziție mai bună. Convins că boala sa era o podeapsă de la Cel-de-Sus, îi chemase pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]