8 matches
-
-n vitralii albastre cromatica lor stinsă încă arde solitar la balcoane sau pe prispe de aur din legendele cavalerului alb aripi de foșnet de păsări ori tălăngi de mioare mi-amintesc de dorul de pământ din vechea vatră unde murgul sirep al morții fuge pe câmpia desmorțită de aburul dimineților de vară când razele soarelui cad ca reflectoarele pe marea scenă a naturii of valery te-ai metamorfozat în pillat care strânge mierea de aur în bărdace de hurezu și adună
LOGOS ŞI EROS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Logos_si_eros_ion_ionescu_bucovu_1352114233.html [Corola-blog/BlogPost/351272_a_352601]
-
cu jăratic și trec rânchezând, bântuind prin genuni s-aducă pe tâmple iar albul iernatic. Cu ei eu mă duc însetat de iubiri, spre malul de-apus, spre ziua-n amurg și-n sufletul plin de atâtea rostiri, sunt calul sirep, sunt calul cel murg. Leonid IACOB Referință Bibliografică: și-n noaptea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 917, Anul III, 05 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ŞI-N NOAPTEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 by http://confluente.ro/Si_n_noaptea_leonid_iacob_1373040991.html [Corola-blog/BlogPost/363876_a_365205]
-
bidiviu, pornește potolit, în trap ușor, legănată-mi va fi calea până unde, stă un dor. L-oi culege, de m-așteaptă nu știu cum și nu știu când, tu mai ține cale dreaptă și nu mă lăsa acum. Îți voi da, sirep cuminte, fire de nisip curgând, te-oi hrăni, du-mă-nainte cât o fi și până când. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” Referință Bibliografică: di, căluț / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 301, Anul
DI, CĂLUŢ de LEONID IACOB în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Di_calut.html [Corola-blog/BlogPost/356451_a_357780]
-
particulare întâlnite atât în traducerea "Fragmentelor"... cât și în "Scrisoarea III", datorită elaborării sincrone, ilustrează și teritoriul transpunerilor: a) «...îndrăznețul Sultan, simțindu-se mare în puterea să, se fălea că de pe pristolul bisericii Sf. Petru din Romă își va pune sirepul să mănânce ovăz» (HF, I, 270); Am jurat că peste dânșii să trec falnic, fără pas, Din pristolul de la Romă să dau calului ovăs..." b) «...căci începuseră a roi numeroase cete ce călăreți româno-cumani împrejurul mandrei rezidente a împăraților...» (HF
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
și vieți iluzori.... 1938 V De șaptespre-ce luni curat Te chem la casa ta, Și gâdelui m-am prosternat, Tu - fiu și spaimă-a mea. Ce-i fiară, om - nu mai pricep Și nu știu să deznod Arcanul tragic și sirep Izbind spre eșafod. Și numai flori - buchet arzând, Și tămâier cadelnițând, Și pași spre undeva, Și-n ochi mă cată înțelept Să-mi pro-rocească moartea drept O uriașă stea. VI Zile trec,- ușoare-n pene, În celula ta strivit, Fiule
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
naturii Ei noaptea văd aievea ce visele durează. Boieri! Coroana Noastră ne-apasă ca un munte Și grea Ne e hlamida și trupul de pe Noi Încât deopotrivă Domnia Mea e gata Să zvârle pe-amîndouă, fugind din zarea vieții, Asemeni cu sirepul sălbatec ce-și azvârle Și șeaua și presunul, pierind în zarea zilei. Un singur colț de viață Ne-a mai rămas în suflet: Iubirea neclintită pentru moșia Noastră, Pentru Bogdan cel Tânăr, iubitul Nostru fiu... Rog ceriul să-nmulțească hotarnicele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
curând se făcu precumpănire, nu mare, în partea osmanilor prin adaosul de trupe sârbești și bosniace, în temeiul cărora îndrăznețul sultan, simțindu-se mare în puterea sa, se fălea că de pe pristolul bisericii Sf. Petru din Roma își va pune sirepul să mănânce ovăz. Cu așa mari vorbe și cu atâta dispreț se căutau pe câmpul de război inamicii unul pe altul. Trupele auxiliare franțuzești veniseră în câmpul de luptă prin Ardeal și Valachia, pre când oastea de căpetenie ungurească au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În falnicii muri, Prin aspru arcate boltiri de fereastră, Priveai o lumină ca cerul albastră. Cum marea de valuri nu știe repaos, Astfel se frământă al norilor chaos, O stea nu lucește pe bolta cea largă - Pornit ca de vânturi sirepul aleargă. {EminescuOpIV 327} Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri sburau spăriet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]