18 matches
-
de Isidore Isou până în 2007, la moartea sa, acoperă aproape toate domeniile creației și gândirii umane: literatură, film, arte vizuale și performative, filozofie, economie politică, științe. Teoriile lui Isou au determinat către finele anilor ’60 apariția altor curente radicale, precum Situaționismul internațional, prin influența exercitată asupra unor autori precum Guy Debord sau Gil J. Wolman. Despre lettrism Lettrismul este un curent artistic, ideologic și filozofic lansat de Isidore Isou la finele anilor ’40 la Paris. Lettrismul continuă și critică dadaismul și
ISIDORE ISOU – PERFORMANCE de LORÉ LIXENBERG și FRÉDÉRIC ACQUAVIVA by http://uzp.org.ro/isidore-isou-performance-de-lore-lixenberg-si-frederic-acquaviva/ [Corola-blog/BlogPost/93256_a_94548]
-
discourse precisely because it expresses the silence within uș, the indicible[2]. O a treia latura a antropologiei performative este practică spectaculara, artistico-politică ce deviază din tradiția avangardei, cu trei filiații apropiate în timp și legate de tumultul protestatar șaizecist: situaționism, contracultură americană și arte povera. Miza majoră a situaționiștilor a fost „distrugerea artei că sfera separată a vieții și realizarea sau integrarea pasiunii și frumuseții artei în viața cotidiană”[3]. Propunererile, adesea stradale, ale deturnării (détournement) și derivei (dérive), presupuneau
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea II) () [Corola-website/Science/295671_a_297000]
-
general manuscris, dar uneori realizat prin serigrafie sau linogravură, se va răspândi pe panourile de afișaj, pe vitrine sau pe zidurile uzinelor, ale universităților și ale multor alte clădiri. Broșurile, graffitti și fluturașii vor deveni vectori ai contraculturii anarhiste, ai situaționismului ai cărui actori Își estetizează lupta folosindu-se de simboluri și, În general, ai oricărei activități subversive, inclusiv pentru unele secte, tineretului propunându-i-se noi modele. Mișcările artistice Suprarealismul, dadaismul, futurismul au marcat fiecare În felul său epoca În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fi stăpânită doar prin agerime dialectică. E interesant cum un discurs care s-ar fi adecvat cu succes și anilor '60 (desigur, mult mai vag ideologic) corectează azi acuze aduse mentalității burgheze de către figuri legendare precum acei papi intransigenți ai situaționismului, Raoul Vaneigem și mai ales Guy Debord. "A decreta plăcerea perpetuă, fericirea ca stare permanentă", observă Pascal Bruckner, înseamnă doar a resuscita sub camuflaj mult hulitul principiu al randamentului care otrăvește viața burghezului. Ca în multe alte privințe, nici aici
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
în planul al doilea, în favoarea etichetării. De aceea, ea este mult utilizată pentru diagnostic, iar cercetătorii din domeniul tulburărilor de personalitate agreează modelul celor cinci mari factori ca alternativă sau complementară pentru diagnosticul categorial, într-o perspectivă dimensională. 2.7. Situaționismul lui Mischel Înțelegerea persoanei ca decontextualizată a suscitat însă multe comentarii. Un moment dramatic a fost cel în care Mischel (1968Ă a demonstrat că variabilele personalității nu prezintă consistență transsituațională și transtemporală și că nu sunt corelații semnificative între acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
standardizare. Pentru ca lucrurile să se complice și mai mult, existența incompatibilităților interabordări (biologice, psihometrice etc.) a fost dublată de apariția unor incompatibilități intra-abordări. Acest din urmă fapt a fost evidențiat cu claritate prin apariția unor modelări teoretico-metodologice alternative (dispoziționalism, situaționism, interacționalism etc.) situate în interiorul abordării psihometrice a personalității. Totuși, principala cauză, așa cum aveau să arate cercetările care au reușit să aducă soluții de rezolvare a paradoxului, a fost inadecvarea modelelor, asumpțiilor și metodelor complementare de verificare empirică. 2. Consistența, atribut
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cea de a doua se absolutizează rolul exteriorului, al situațiilor exterioare persoanei. Punctul de vedere situațional a dus la neglijarea aproape totală a factorilor de personalitate, la excluderea lor din procesul concret, real al conducerii. Jennings (1960, p. 15) critică situaționismul pentru că subapreciază personalitatea și pierde din vedere acel moment când omul devine stăpân pe situație. La rândul său, Jean Piaget aduce critici severe situaționismului, deoarece acesta consideră omul o „ladă goală” pe care o umple societatea, ignorându‑se rolul personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de personalitate, la excluderea lor din procesul concret, real al conducerii. Jennings (1960, p. 15) critică situaționismul pentru că subapreciază personalitatea și pierde din vedere acel moment când omul devine stăpân pe situație. La rândul său, Jean Piaget aduce critici severe situaționismului, deoarece acesta consideră omul o „ladă goală” pe care o umple societatea, ignorându‑se rolul personalității. Apoi, lăsând la o parte faptul că adeseori situația este tratată într‑o manieră idealistă, ca o totalitate a stărilor psihice ale grupului, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în cele din urmă faptul că valoarea de expoziție a unui proiect vizual se amestecă cu valoarea sa de întrebuințare. În final, autorul francez accentuează ideea caracterului experimental al esteticii relaționale care "construiește situații" în interstiții sociale, reactualizând astfel teoria Situaționismului Internațional în raport cu lumea artei 57. În urma acestei incursiuni, care indică nodurile de articulare a analizei întreprinse de Bourriaud, se constată faptul că teoreticianul francez asociază artei relaționale o estetică descriptivă pe care o contrapunctează cu reflecțiile critice ale unei post-estetici
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
înseamnă o ajustare a respirației sociale la aceea a naturii, la "ritmul vieții" ca un parcurs inițiatic conferind semnificație lui hic et nunc (pre-zenteismului atât de răstălmăcit). "Este acest "aici și acum" care dă sens unei etici a clipei, unui situaționism generalizat. Care permite participarea colectivă la fericirile și nefericirile unui dat "mundan" imperfect, dar la care, de bine de rău, ne acomodăm" (p. 130). Cititorul descoperă la finele lucrării o nouă definiție filosofico-sociologică a deontologiei, alta decât cea fondată pe
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
alămuri și de tobe care servește la adaptarea respirației sociale la aceea a naturii. La marcarea ritmului vieții ca un exemplu care capătă sens hic et nunc. Este acest "aici și acum" care dă sens unei etici a clipei, unui situaționism generalizat. Care permite participarea colectivă la fericirile și nefericirile unui dat "mundan" imperfect, dar la care, de bine, de rău, ne acomodăm. Capitolul 5 Deontologie Dar autorul se așteaptă înainte de toate la acuzații teribile de imoralitate. Poate se va merge
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mereu să facă lucruri rușinoase. Ce este mai uman pentru tine? A cruța de rușine pe cineva. Care este pecetea libertății necesare? Să nu-ți mai fie rușine de tine însuți. Nietzsche Deontologia, această știință a situațiilor, un fel de "situaționism" extrem, este acceptarea complexității umane în care nimic nu este de aruncat. Idealul său fiind o societate neatinsă de legi. Neatinsă, în orice caz, de legile exterioare, acelea ale instituțiilor surplombante, dar capabilă să-și asume regulile și codurile interne
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de topică este de amploare. Marele (și frumosul) ideal moral se sprijinea pe liberul-arbitru, sau pe liberul-examinism. Acela de a alege și de a gândi prin sine însuși. Dar mai este încă actual, când mimetismul generalizat tinde să prevaleze? În "situaționismul" deontologiei, gândirea și acțiunea nu mai sunt libere, ci determinate de acele elemente cărora le suntem tributari: grupul, natura, locul, climatul, instinctele... Libertatea este prin urmare relativizată. Ea devine interstițială. Natura, pe care trebuie să o înțelegem aici în sensul
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
raftul unei librării, traducerea Societății spectacolului, extraordinara carte din 1967 a lui Guy Debord, o adevărată platformă teoretică pentru revoltele studențești șaizecioptiste. (În același an apărea și Tratatul despre bunele maniere spre folosința tinerelor generații, sub semnătura celuilalt papă al situaționismului, Raoul Vaneigem.) Ediția română cuprinde și Comentarii la societatea spectacolului, redactate două decenii mai târziu, precum și o prefață (scurtă, dar cu tonul just) a lui Radu Stoenescu. Având în ereditate Mișcarea Lettristă a lui Isidore Isou, fondată în 1946, ori
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
macroparadigmei designului, de la primele cercetări, rezultate din corelarea sa cu una dintre abordările esenței educației (anume interpretarea sa și ca tehnologie a educației), analizată progresiv, sub influența pozitivismului, a behaviorismului, a teoriilor programării, a teoriei cognitiviste, a teoriei sistemelor, a situaționismului, a contextualismului, a rolului mijloacelor media (TV, calculator, învățământ la distanță, Internet, învățământ programat, laboratoare de comunicare, educația virtuală, a teoriei și metodologiei construirii softurilor educaționale în sistemul IAC). Amplele posibilități de corelare a abordării paradigmatice a designului clasic arată
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de Beauvoir, Michel Foucault, Gilles Deleuze, Roland Barthes, Jacques Lacan, Claude Lévi-Strauss. Comunismul a fost compromis de evenimentele din Budapesta (1956) și Praga (1968), dar marxismul este bine reprezentat (Louis Althusser), ca și ramificațiile sale troțkiste sau maoiste sau anarhismul. Situaționismul este mai efemer (se mai citește încă Traité de savoir-vivre à l'usage des jeunes générations, al lui Raoul Vanegeim?). În mod evident, nimeni nu a citit toți acești autori. Ei sunt foarte diferiți. Nu există un corp de doctrină
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
o undă "medievală" în gândirea baudrillardiană, în special când acesta detaliază noțiunea de strategie fatală. Barry Sandywell 341 introduce în odiseea baudrillardiană un loc important apartenenței la postmodernitate și postmodernism, structurându-i linia teoretică în felul următor: 1960-1968: marxism; 1968-1970: situaționism și critica vieții cotidiene; 1976: semiologie și semiurgie; 1980 2007: postmodernitate și postmodernism. Din perspectiva adoptată de către demersul de față, am asumat ca fiind importantă sublinierea acestei treceri de la modernism la postmodernism în textele lui Baudrillard; chiar dacă o asemenea tratare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
identificat la un moment dat cu programul lor: "Patafizician la douăzeci de ani situaționist la treizeci utopian la patruzeci transversal la cincizeci viral și metaleptic la șaizeci aceasta este istoria mea"389), se va distanța ulterior de ei ("Păstrez în legătură cu situaționismul o amintire cu adevărat admirabilă, dar el este un astru stins, o stea moartă"390), descriind un stadiu și mai avansat de abstractizare, în care societatea de consum și societatea spectacolului sunt transgresate, la fel cum este lăsată în urmă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]