14 matches
-
și sunt în present sunt ultimii bilingvi în limba greacă. În multe domenii limbile lor tradiționale sunt astăzi menținute doar de către generațiile mai în vârstă și sunt pe cale de dispariție. În apropierea frontierelor nordului Greciei, există, de asemenea, unele grupuri slavofoni, ai cărei membri se identifică etnic ca fiind greci în marea lor majoritate. Dialecte lor pot fi clasificate din punct de vedere lingvistic, fie că forme de macedonean (numite local Slavomacedonian sau pur și simplu slavă), sau bulgar (distins că
Demografia Greciei () [Corola-website/Science/319751_a_321080]
-
Dunăre și românesc la nord) și bulgar. Asta nu înseamnă că valahii (aromânii și românii) i-au cucerit pe bulgari sau că bulgarii au cucerit principatele dunărene, ci înseamnă că în cadrul acestui stat au conlocuit două populații, una romanofonă, celalată slavofonă, pe ansamblul teritoriului său, toponimia veche aratând o predominanță a slavilor la șes, și a romanicilor în zonele peri-montane, deluroase și mai păduroase; țărmurile aveau o populație preponderent grecească. Ulterior, despărțirea proto-românilor de către populațiile slave așezate printre ei, a creat
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Selia lânga Veria, și parțial la Băiasa (Vovousa) și Perivoli. Aromâni cu simțământe filoromâne mai există, deși în minoritate, în multe alte localități, dar majoritatea dintre aceștia trăiește astăzi în România sau în diaspora. În Grecia băștinașii bulgarii denumiți eleni slavofoni și albanezii - eleni albanofoni sau arvaniți nu sunt recunoscuți ca minorități naționale. În Grecia doar cei ce descind din vechii eleni sunt recunoscuți ca băștinași. Majoritatea acestora sunt grecii propriu-ziși, dar și aromânii filo-eleni sunt considerați băștinași și membri ai
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
Kosovo și Metohia (fostele districte Zvečane, Kosovo și Metohia) au fost numărați 88, respectiv 178 și 61 vlahi. În districtul Kruševac au fost numărați 325 de vlahi, aceștia fiind grupați mai ales în satele Stepoš, Trimčari și Vitanovac. În România slavofonii, turcofonii, germanofonii și maghiarofonii nu sunt recunoscuți ca populație nativă, ci drept minorități naționale. În România sunt recunoscuți băștinași cei ce descind din vechii Traci/Daci romanizați: Proto-Românii. Majoritatea acestora sunt Românii propriu-ziși. Aromânii au un statut particular: considerați drept
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
între Asia și Europa, ținuturile Moldovei au fost deseori prădate sau invadate temporar pe parcursul istoriei antice și medievale de diverse populații sau popoare migratoare, printre care se pot aminti: sarmați, goți (germanici), huni (mongolici), gepizi, avari, bulgarii turcofoni (inițial, apoi slavofoni), ruși kieveni, maghiari (ugro-finici), pecenegi și cumani (turcofoni), și tătari. După marea invazie mongolă (1241), întreaga regiune este controlată politic de către Hoarda de Aur. Principatul Moldovei, întemeiat la jumătatea secolului al XIV-lea, include în hotarele sale către sfârșitul secolului
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
Voiculescu.. În anul 1944, nordul Bucovinei este reocupat însă de Armata Roșie, rămânând până astăzi în componența Ucrainei. Legătura dintre nordul Bucovinei, acum ucrainean, și sudul său, rămas în componența României, se pierde treptat, din pricina reorientării demografice prin infuzia populației slavofone, a scăderii populației românești, rămasă doar în câteva zone compacte și în general, a vicisitudinilor istoriei de care acest teritoriu a avut parte. Bucovina este cunoscută pentru mănăstirile construite de foști domnitori și boieri moldoveni (Mușatinii, Alexandru cel Bun, Ștefan
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
pînă în zilele noastre. Aceștia vorbesc o limbă înrudită cu latina și apropiată de româna contemporană. Pe teritoriile Greciei, Albaniei și României din zilele noastre, populația autohtonă i-a absorbit pe coloniștii slavi, care au ajuns să vorbească limba localnicilor. Slavofonii aveau însă să se stabilească permanent pe o largă fîșie de pămînt care se întinde de la Marea Adriatică pînă la Marea Neagră. Cu toate că slavii și avarii au ajuns pînă la porțile Constantinopolului, ei nu au putut cuceri orașul-cetate. După dezastrele din secolul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care-i depășeau numeric pe cuceritori. La început, cele două popoare au conviețuit; domnitorul și nobilii erau bulgari. Ambele erau păgîne și își adorau propriii zei. Un proces de asimilare a fost realizat în secolul al nouălea, întreaga populație devenind slavofonă și creștină. Creștinismul a fost acceptat în 865 de țarul Boris (852-889). În ciuda faptului că a recunoscut la început fără ezitare jurisdicția Romei din rațiuni politice, el a denunțat ulterior această afiliere. Astfel că biserica bulgară s-a aliat cu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
rînd zona într-un anumit moment al istoriei lor. Dat fiind că existau puține regiuni care nu avuseseră parte de mai mulți conducători, nu exista nici un popor "pur" din punct de vedere etnic. În ajunul invaziei otomane, un grup de slavofoni îi separau pe românii și pe ungurii din nord de zonele din sud în care se vorbeau albaneza și greaca. În fiecare din aceste regiuni, populația reprezenta o fuziune între locuitorii originari și invadatorii ulteriori, un amalgam realizat prin cucerirea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
un pronunțat caracter anti-sîrbesc. Cu toate că fusese de multe ori criticat pentru opiniile lui extremiste, atitudinea lui față de sîrbi nu era mai violentă decît cea a unora dintre partidele maghiare față de celelalte naționalități ale statului, decît a grecilor față de cetățenii lor slavofoni, decît cea a sîrbilor față de albanezi sau a rușilor panslaviști față de polonezi. Obiectivul central al naționalistului croat era instituirea unui stat croat, fie în cadrul imperiului, fie ca unitate statală independentă. Înainte ca acesta să poată fi atins, trebuia să fie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
avantajelor deținute pînă atunci de bisericile grecești. Chiar și după ce a devenit evident că majoritatea populațiilor creștine erau slave, liderii greci au continuat să revendice zona din motive naționale; ei susțineau că mulți dintre locuitori erau ceea ce ei numeau greci slavofoni, adică indivizi slavi ca limbă, dar greci în privința sentimentelor naționale. Temerile grecilor cu privire la Exarhie aveau să fie curînd pe deplin justificate. Oriunde două treimi din populația unui district vota pentru ea, ortodocșii puteau deveni membri ai acestei organizații. Desigur, posibilitatea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a Macedoniei, iar în 1919 numai 17 % din cea a Traciei apusene, prin anii '20, în mare măsură ca urmare a recolonizării refugiaților din Asia Mică, grecii constituiau 89 % din locuitorii Macedoniei egeene și 62 % din cei ai Traciei. Chiar dacă slavofonii formau doar o minoritate relativ mică, autoritățile bulgare au depus toate eforturile ca să-și transpună în viață proiectele de naționalizare. După ocuparea Traciei, oficialii bulgari au închis școlile și alte instituții publice grecești. Ei au pregătit totodată luarea unor măsuri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
măsură să ajute mișcarea grecească. Ca și în vremea războiului, colaborarea cu organizațiile bulgară și iugoslavă întîmpina mari dificultăți. Partizanii greci și KKE beneficiaseră întotdeauna de un mare sprijin în Macedonia grecească. În ciuda incontestabilului caracter grec al majorității populației, macedonenii slavofoni jucaseră roluri importante în cadrul rezistenței. Cu ajutorul partizanilor iugoslavi, ei organizaseră Frontul Slavo-Macedonean de Eliberare Națională (SNOF), reorganizat mai tîrziu sub numele de NOF. Membrii acestuia aveau să constituie spre sfîrșitul războiului civil o componentă majoră a forțelor comuniste. Chiar și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
că o victorie a KKE putea foarte bine duce la o pierdere teritorială pentru Grecia. Legăturile comuniștilor cu guvernele țărilor vecine, care aveau toate pretenții asupra ținuturilor grecești, constituiseră întotdeauna un punct vulnerabil. Trebuie de asemenea să menționăm că macedonenii slavofoni, organizați în NOF (fost SNOF, adică Frontul Slavo-Macedonean de Eliberare Națională), alcătuiau o parte importantă a trupelor KKE. Numărul lor era apreciat ca fiind de 11.000 de oameni la începutul anului 1948 și de 14.000 spre sfîrșitul revoltei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]