95 matches
-
circumscrisă obiectivelor ce și le-a propus demersul nostru despre Coresi și tipăriturile sale. Diaconul Coresi (1519?-1581) este originar din Târgoviște și și-a făcut ucenicia la Tipografia lui Dimitrie Liubavici. În 1557 el a tipărit un Triod Penticostar slavonesc. În același an, a fost invitat de autorități, la Brașov, ca maistru tipograf, să tipărească, cu literă chirilică, unele cărți. Tipărirea cărților de către Coresi a constituit un mijloc potrivit de răspândire a acestora. Cea dintâi carte tipărită de el, la
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
la un nume de loc. Zona era de ciangăi catolici. Ion Diaconescu a presupus că e o biserică ortodoxă, de rit bizantin, numită de fapt Bizantea, dar al cărei nume a fost citit pe latinește ca începând cu V, corespunzând slavonescului B. N-am prea priceput de ce localnicii maghiari ar fi confundat cele două alfabete, dar o explicație mai naturală ne aștepta la intrarea în comuna cu același nume, aflată, ca și biserica, pe malul unei ape: în maghiară, visa. Așadar
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
recomand acum a mai avut o primă ediție, identică, la Cartea Românească, în urmă cu vreo douăzeci de ani, deci și el, bătrînul, întinerește... Optzeciștii, ziceam, au făcut, nu o dată, din felul de a scrie modalitatea de-a concepe. Așa că slavoneasca amestecată, cu slovele ei aruncate și pe deasupra rîndurilor, din care începea să se-aleagă româna, ambiguitatea y compris, ajunge, peste un secol și mai bine, calapodul pe care Cristian Teodorescu face o scriere nici proză scurtă (că are spre 500
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
purtătoare de noroace. Biserica ortodoxă română a constuit prin mânăstirile sale în secolele XIV-XVI, ca Vodița, Tismana, Prislop, Cozia, Călimănești, Bistrița, Dealul, Govora, Voroneț, Sucevița, și altele, centre de cultură unde călugării depuneau o harnică muncă de copiere a textelor slavonești și mai târziu cele românești, fie religioase, fie pravile, în care era vorba despre icoane ca simbol și imagine a întemeietorilor creștinismului planetar. Tot în aceste lăcașuri de cult s-a dezvoltat, printer altele, picture acestor icoane.Un exemplu elocvent
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356171_a_357500]
-
purtătoare de noroace. Biserica ortodoxă română a constuit prin mânăstirile sale în secolele XIV-XVI, ca Vodița, Tismana, Prislop, Cozia, Călimănești, Bistrița, Dealul, Govora, Voroneț, Sucevița, și altele, centre de cultură unde călugării depuneau o harnică muncă de copiere a textelor slavonești și mai târziu cele românești, fie religioase, fie pravile, în care era vorba despre icoane ca simbol și imagine a întemeietorilor creștinismului planetar. Tot în aceste lăcașuri de cult s-a dezvoltat, printer altele, picture acestor icoane.Un exemplu elocvent
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342425_a_343754]
-
mister al cunoașterii lui Dumnezeu, învățătură despre taina vieții veșnice. [27] Pr. Prof. Univ. Dr. Isidor Todoran și Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan Zăgrean, Teologia dogmatică, București 1991, p.74. [28] Serghei Bulgakov, Ortodoxia, Ed. Paideia, București, 1997. [29] Termenul slavonesc folosit mult timp și la noi - „Predanie”, accentuiază în mod deosebit un „dat” și un „moștenit”. [30] Aici se au în vedere în primul rând adăugirile liturgice ulterioare precum și atitudinea Bisericii față de eretici și schismatici în diverse situații. Trebuie de
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
alta), iar Sfânta Tradiție se referă strict la învățăturile lui Hristos, transmise Apostolilor și conținute în Sfânta Scriptură. Iată că intrăm în Săptămâna Patimilor și fiecare zi este marcată de Biserică prin slujbe minunate, numite Denii, numele lor venind de la slavonescul „vdenie”, însemnând priveghere sau slujbă nocturnă. Prima dintre Denii se ține chiar în seara Duminicii Floriilor și este Denia pentru Lunea Mare. Ultima are loc în Vinerea Mare și este cutremurătoarea Denie a Prohodului Domnului, după care urmează Noaptea Învierii. Niciodată
TRISTETE SI SPERANTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340669_a_341998]
-
și putearnic cu această carte a domniei mele a-și stăpânire ai săi drepți holopi (robi) țigani anume Mura cu fămeaia să și cu copiii...” (Surete și izvoade vol XXI de Gh. Ghibănescu. pag 134-135) Facem observația că textul original slavonesc nu are paranteză pe care am reprodus-o întocmai după traducerea lui Ghibănescu. Deci, tragem concluzia că holopii erau un alt neam de robi considerați tot țigani. GAVAONII Unii dintre robii/țiganii din Țările Române aveau un autonim, acela de
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
domnul Vasile Ionescu despre romi/țigani. Îl contrazic! În limba țigăneasca la minte se spune "godi", un cuvant vechi sanscrit. Romii spun în țigănește: me dau goghi - eu gândesc, deci ne folosim mintea. Cuvântul românesc "hâr", provine conform dexului din slavonescul "chari" (1). Cuvântul țigănesc car/kar (penis), originează din vechiul indian khanro- sabie, si este înrudit cu persanul kir-penis. Romii Lovari au sinonimul "shilado"- "cel maturat". Romii Gurbet, denumesc penisul și cu numele de "chindalo"- cel tăios, dar îl declară
VASILE IONESCU, SĂ NU SPUI URSARULUI MĂNÂNCĂ UNT ! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374347_a_375676]
-
purtătoare de noroace. Biserica ortodoxă română a constituit prin mânăstirile sale în secolele XIV-XVI, ca Vodița, Tismana, Prislop, Cozia, Călimănești, Bistrița, Dealul, Govora, Voroneț, Sucevița, și altele, centre de cultură unde călugării depuneau o harnică muncă de copiere a textelor slavonești și mai târziu cele românești, fie religioase, fie pravile, în care era vorba despre icoane ca simbol și imagine a întemeietorilor creștinismului planetar. Tot în aceste lăcașuri de cult s-a dezvoltat, printre altele, picturile acestor icoane.Un exemplu elocvent
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371190_a_372519]
-
mitropolitan la București între 1804 și 1813, D.E. a transcris în condici, admirabil caligrafiate, fonduri uriașe de documente istorice și bisericești. Scos din funcție de același Nectarie, ajuns mitropolit al Ungro-Vlahiei, se retrage la Craiova. Restul vieții trăiește modest, ca „dascăl slavonesc”, traducător de documente și caligraf. Principala lui operă este un Hronograf scris în 1814. D.E. reia vechea specie bizantină într-o epocă târzie, de tranziție între veacuri și mentalități, hazardându-se a da, naiv și fantezist, o viziune europeană asupra
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
, diaconul (? - c. 1583), tipograf și editor. Prima mențiune despre C. „ot Târgoviște” se află în epilogul cărții Octoih mic slavonesc (Brașov, 1557), tipărit împreună cu Oprea logofătul, al cărui ucenic era. În 1558 cei doi scot la Târgoviște, în tipografia lui Dimitrie Liubavici, în care s-au și format, un Triod-Penticostar slavonesc, iar un an mai târziu, C. se stabilește definitiv
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
ot Târgoviște” se află în epilogul cărții Octoih mic slavonesc (Brașov, 1557), tipărit împreună cu Oprea logofătul, al cărui ucenic era. În 1558 cei doi scot la Târgoviște, în tipografia lui Dimitrie Liubavici, în care s-au și format, un Triod-Penticostar slavonesc, iar un an mai târziu, C. se stabilește definitiv la Brașov. Până în 1583 el a tipărit aici sau în alte orașe transilvănene numeroase cărți religioase în slavonă și română, fie la cererea oficialităților locale, fie la solicitarea domnilor sau mitropoliților
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
difuzare a tipăriturilor coresiene pe teritoriile locuite de români (prin retipăriri sau chiar prin copii manuscrise), preluarea unor texte în lucrări alcătuite mai târziu au făcut din aceste cărți un însemnat factor de unificare lingvistică și spirituală. Tipărituri: [Octoih mic slavonesc], Brașov, 1557; [Triod-Penticostar slavonesc], Târgoviște, 1558; Întrebare creștinească, Brașov, 1560; ed. I. Bianu, București, 1925; ed. îngr. Alexandra Roman Moraru, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; [Tetraevangheliar românesc], Brașov, 1561; ed. îngr. Florica Dimitrescu, București, 1963
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
pe teritoriile locuite de români (prin retipăriri sau chiar prin copii manuscrise), preluarea unor texte în lucrări alcătuite mai târziu au făcut din aceste cărți un însemnat factor de unificare lingvistică și spirituală. Tipărituri: [Octoih mic slavonesc], Brașov, 1557; [Triod-Penticostar slavonesc], Târgoviște, 1558; Întrebare creștinească, Brașov, 1560; ed. I. Bianu, București, 1925; ed. îngr. Alexandra Roman Moraru, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; [Tetraevangheliar românesc], Brașov, 1561; ed. îngr. Florica Dimitrescu, București, 1963; [Evangheliar slavonesc], Brașov, 1562
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
1557; [Triod-Penticostar slavonesc], Târgoviște, 1558; Întrebare creștinească, Brașov, 1560; ed. I. Bianu, București, 1925; ed. îngr. Alexandra Roman Moraru, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; [Tetraevangheliar românesc], Brașov, 1561; ed. îngr. Florica Dimitrescu, București, 1963; [Evangheliar slavonesc], Brașov, 1562; ed. 1579; ed. 1583; Pravila sfinților oteți, Brașov, c. 1560-1562; ed. îngr. I. Bianu, București, 1925; ed. îngr. Gheorghe Chivu, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; Lucrul sfinților apostoli [Apostolul], Brașov, 1566; ed. îngr
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Gheorghe Chivu, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; Lucrul sfinților apostoli [Apostolul], Brașov, 1566; ed. îngr. I. Bianu, București, 1930; Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc, 1567; ed. îngr. Vladimir Drimba, introd. Ion Gheție, București, 1998; [Sbornic slavonesc], 1568; [Liturghier slavonesc], Brașov, c. 1568-1570; [Psaltirea românească], Brașov, 1570; [Liturghierul românesc], Brașov, 1570; ed. îngr. și introd. Al. Mareș, București, 1969; [Octoih slavonesc], c. 1574; [Psaltirea slavo-română], 1577; ed. îngr. B.P. Hasdeu, București, 1881; ed. îngr. și introd. Stela
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; Lucrul sfinților apostoli [Apostolul], Brașov, 1566; ed. îngr. I. Bianu, București, 1930; Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc, 1567; ed. îngr. Vladimir Drimba, introd. Ion Gheție, București, 1998; [Sbornic slavonesc], 1568; [Liturghier slavonesc], Brașov, c. 1568-1570; [Psaltirea românească], Brașov, 1570; [Liturghierul românesc], Brașov, 1570; ed. îngr. și introd. Al. Mareș, București, 1969; [Octoih slavonesc], c. 1574; [Psaltirea slavo-română], 1577; ed. îngr. B.P. Hasdeu, București, 1881; ed. îngr. și introd. Stela Toma, București, 1976
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc, 1567; ed. îngr. Vladimir Drimba, introd. Ion Gheție, București, 1998; [Sbornic slavonesc], 1568; [Liturghier slavonesc], Brașov, c. 1568-1570; [Psaltirea românească], Brașov, 1570; [Liturghierul românesc], Brașov, 1570; ed. îngr. și introd. Al. Mareș, București, 1969; [Octoih slavonesc], c. 1574; [Psaltirea slavo-română], 1577; ed. îngr. B.P. Hasdeu, București, 1881; ed. îngr. și introd. Stela Toma, București, 1976; [Psaltirea slavonească], 1577; [Triod slavonesc], 1578; [Sbornic slavonesc], Sas-Sebeș, 1580; Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învățătură, Brașov, 1581; ed. îngr
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
c. 1568-1570; [Psaltirea românească], Brașov, 1570; [Liturghierul românesc], Brașov, 1570; ed. îngr. și introd. Al. Mareș, București, 1969; [Octoih slavonesc], c. 1574; [Psaltirea slavo-română], 1577; ed. îngr. B.P. Hasdeu, București, 1881; ed. îngr. și introd. Stela Toma, București, 1976; [Psaltirea slavonească], 1577; [Triod slavonesc], 1578; [Sbornic slavonesc], Sas-Sebeș, 1580; Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învățătură, Brașov, 1581; ed. îngr. Sextil Pușcariu și Alexie Procopovici, București, 1914; Prefețe și epiloguri din secolul al XVI-lea, îngr. și introd. Emanuela Buză și
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
românească], Brașov, 1570; [Liturghierul românesc], Brașov, 1570; ed. îngr. și introd. Al. Mareș, București, 1969; [Octoih slavonesc], c. 1574; [Psaltirea slavo-română], 1577; ed. îngr. B.P. Hasdeu, București, 1881; ed. îngr. și introd. Stela Toma, București, 1976; [Psaltirea slavonească], 1577; [Triod slavonesc], 1578; [Sbornic slavonesc], Sas-Sebeș, 1580; Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învățătură, Brașov, 1581; ed. îngr. Sextil Pușcariu și Alexie Procopovici, București, 1914; Prefețe și epiloguri din secolul al XVI-lea, îngr. și introd. Emanuela Buză și Florentina Zgraon, în
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Liturghierul românesc], Brașov, 1570; ed. îngr. și introd. Al. Mareș, București, 1969; [Octoih slavonesc], c. 1574; [Psaltirea slavo-română], 1577; ed. îngr. B.P. Hasdeu, București, 1881; ed. îngr. și introd. Stela Toma, București, 1976; [Psaltirea slavonească], 1577; [Triod slavonesc], 1578; [Sbornic slavonesc], Sas-Sebeș, 1580; Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învățătură, Brașov, 1581; ed. îngr. Sextil Pușcariu și Alexie Procopovici, București, 1914; Prefețe și epiloguri din secolul al XVI-lea, îngr. și introd. Emanuela Buză și Florentina Zgraon, în Texte românești din
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
mai fărfoi. Am lăsat Suceava veche... sus în ziduri crească spin, Mutând scaunul aice, mai în vale, la străin. Lumea merge înainte... Trebuit-au oare noi În prostia cea străveche să rămânem înapoi?... Nu, în loc de vechi ceasloave și de basme slavonești Mai aducem cîte-o carte din istoriile grecești Care-nvață pe muiere să înșele pe bărbat Tocmai când îl cheamă țara la hotarul depărtat. Încât dacă moare, bietul, cum se-ntîmplă multe ori, El mai lasă pe deasupra încă un moștenitor Fără știrea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sau grecești au circulat în Țările Române încă din secolul al XVI-lea, dar traducerea lor în românește și intensa lor răspândire s-au produs începând din secolul al XVII-lea. Cea mai veche traducere și prelucrare (după diferite „cărți slavonești” și „alte izvoade”) este aceea a călugărului oltean Mihail Moxa, din anul 1620. Acest „prim” cronograf însă nu prezintă un interes deosebit în cadrul discuției noastre, și aceasta din două motive. În primul rând, pentru că a avut, se pare, o răspândire
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
egală cu această memorie, întrunind deci cele două calități ce caracterizează inteligențele 87 {EminescuOpXIII 88} geniale: memoria și judecata, cunoscând o sumă de limbi vie și moarte, între cari pe cele slave, d-sa ne-a descoperit cel dentăi izvoarele slavonești atingătoare de istoria noastră, cu atât mai prețioase cu cât, fiind înconjurați de slavi, aceștia ne cunoșteau poate mai bine decât popoarele apusene. Cronice polone, colecțiuni de documente slavone, poezia poporană a neamurilor balcanice și a celor de la nord, multe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]