643 matches
-
invocînd cazul compozitorului Arnold Schönberg, și el un exilat, refugiat din calea nazismului) o întrebare care stă și la originea romanului său: să fie oare adevărat că emigrația îi face pe artiști să-și piardă forța creatoare și că inspirația sleiește deîndată ce rădăcinile ei nu mai sunt hrănite de solul patriei? În a treia secvență de început a romanului, autorul aruncă dezinvolt încă o punte între eposul homeric și istoria veacului al 20-lea, secol care, în ritmul unor „lovituri
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
indicat de dicționar: "lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură". Dicționarul (care citează un termen bulgăresc ca sursă pentru românescul rablă; etimologia este totuși controversată) cuprinde și semnificații mai puțin actuale (,animal bătrân și slab; gloabă"; "om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit"). În dicționarul academic (DLR) apar în citate "niște rable de mănuși" sau "rabla lui de cal"; aplicarea la ființe sau la obiecte care nu sînt mecanisme a scăzut însă considerabil în ultimul timp. Pe de altă parte
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
pot să-nfășor apariția ta, însă ea este o imponderabilă printre blocurile-chilii în care se duc lupte multicolore cu marginile lumii, în orașul în care pășești cu îndrăzneală spre chipul ce sparge zid după zid și lovește cu veșnicia trupul sleit de strânsoarea absenței suflarea e un dar ce nu poate fi întors decât cu o dragoste pentru fiecare făptură care te caută ea când știe că inima e tăiată în patru mountain bike crește viteza melcilor pe străzile umede pe
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
poate c-o să se calmeze. Așa mi-ai spus și tu, râzând cu gura până la urechi, când ți-am povestit visul: las-o, că n-ai să mori dintr-atât! Pe urmă am făcut dragoste îndelung până am căzut lați, sleiți de efort... Cred că din cauza asta nici nu puteam să-i citesc romanele, iar tu te enervai și mă tratai în fel si chip, mai ales când mă auzeai spunând cu dispret că le găsesc afectate: populism din vârful buzelor
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalului din regimul gravitației și de sub fatalitatea oricărei arhitecturi exterioare. Ca și Paciurea, dar într-un alt timp și într-o altă perspectivă filosofică, Brâncuși recurge, în disputa sa fundamentală cu statuarul istoric, cel căruia Rodin îi sleise și ultimile puteri, la trei mari direcții conceptuale și formale. Dar înaintea declanșării oricăror ostilități, el face ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și a tehnicilor consacrate bimilenar. Antropocentrismul clasico-renascentist și întregul figurativism mai mult
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
aceasta mă întorc la banalul meu ritual de lectură. Deschid volumul doi din Plurivers la bere și frig: "ce geruleț și-n iarna lui 83.../merg încotoșmănat pe barbu văcărescu și stele se reflectă-n polei/și din stopuri se sleiește pe gheață lumina/pînă la casa unde locuiește kenereș adina/în stația lui 88 și 90./ merg la berlin ca să urc în salonul roșu cu bere și lilieci/și arlechini și căpcăuni și balerine pe fototapete/și un urs de
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
toată tevatura este minunat în casă. Cald și plăcut. Îngheț doar o dată pe lună, cînd văd factura. Atît. Dar asta se întîmpla și înainte. După ce plătesc, îmi trece. Așadar, privind în jur într-o bună dimineață dezastrul ce mă înconjoară, sleită de puteri, am vrut să fiu occidentală în țara mea. M-am gîndit că și aici trebuie să fie firme care să facă, aplicat, curățenie în casă, după așa un șantier. Am căutat frenetic în Pagini aurii. Am sunat - cîte
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalului din regimul gravitației și de sub fatalitatea oricărei arhitecturi exterioare. Ca și Paciurea, dar într-un alt timp și într-o altă perspectivă filosofică, Brâncuși recurge, în disputa sa fundamentală cu statuarul istoric, cel căruia Rodin îi sleise și ultimile puteri, la trei mari direcții conceptuale și formale. Înaintea declanșării oricăror ostilități, el face ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și a tehnicilor consacrate bimilenar. Antropocentrismul clasico-renascentist și întregul figurativism mai mult sau
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
vie de mine și-mi ningi cu ambrozie viața, când Daniil Îl ține la ușă pe Domn, stau de vorbă cu capra Amaltheia și-mi spun: nu te-nfrupta, Poete, din acest corn al abundenței cu nemăsurare, nepentensul gândului doare! Sleiește apa Styxului și pune-l pe Caron, vâslașul tăcerii, să plângă de mine, de tine-n surpare! Nu Îmi e teamă de Cerber, lătravoi mai tare! Infernu-i departe, păcatul aproape! Și-n visul tău, definitiv, voi adăsta! Se scoală În
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
în timp ce este căutat de profesorul Nicu Dauer, nu poate da, în București, de urma culturnicului comunist Mierlă. Ei ratează profesional și sentimental. Sfârșesc prin autodizolvarea conștiinței în manie individualistă și nebunie clinică, pentru că bovarismele lor au alte temeiuri ale gândirii, sleindu-le personalitatea, decât utopia întemeiată în realitate. Disoluția vieții devine în cazul lor disoluția gândirii și a ideilor mortificatoare. Victimele n-au origine de clasă ori apartenență de sistem politic. Posedă numai un fanatism, care nu este suficient de atent
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
era firavă și nesigură nu numai în ochii lui Eminescu, ci ai contemporanilor în general. De vină pentru toate acestea erau, natural, „străinii”, dar nu oricare și nu toți, ci numai otomanii (care supuseseră Moldova și Țara Românească și le sleiseră de sevă), rușii (care răpiseră Basarabia), austriecii („nemții”, ocupanții Bucovinei), ungurii (stăpânii Transilvaniei) etc. Și nici ei în totalitatea lor! Eminescu nu acuză nicăieri popoarele ca fiind demne de ură, ci doar pe conducătorii hrăpăreți, care luaseră ceea ce era al
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
Mihai Aspru: “E voluntar, inteligent, stăruitor, susceptibil, e mândru și egoist, pare însuflețit câteodată numai de gândul parvenirii, dar obsesia erotică e totuși resortul principal”. Cu totul alt fel îi apare Tănase Scatiu, “omul-căpușă, care se umflă pe măsură ce victima se sleiește de putere” și mai ales Dinu Păturică, având un relief mult mai accentuat. Acesta pare pus în mișcare de un suflu demonic, “spurcă tot ce întâlnește”, se gudură slugarnic, înșeală, fură, își trădează stăpânul și cauza națională, numai spre a
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
pe taică-meu! De ce mi-am amintit de toate astea? Fiindcă, de cîte ori mă întîlnea, îmi spunea: Dar cît se poate face chestia asta? Am zile în care durerea mea nu mai știe să fie înțeleaptă, înnebunește brusc, îmi sleiește sufletul în mișcări dezordonate, umilitoare, de care, mi-e o rușine indescriptibilă. Degeaba umblu în neștire pe străzi, degeaba bag în mine pastile, tristețea devine din ce în ce mai groasă, mai înnecăcioasă, tot mai greu de străbătut, tot mai inutil de luptat împotriva
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
vor) să le netezească artiștilor existența, cel puțin să se deprindă a-i respecta. Actorul și sălbaticii De câțiva ani buni, un mare actor român nu mai joacă. Nu că i-ar fi slăbit puterile ori că și-ar fi sleit zestrea de talent. Dimpotrivă, e la fel de proaspăt ca de când îl cunosc. Dar scena Naționalului din Iași, pe care și-a făcut un nume, pare să nu mai fie, în ultima vreme, destul de largă ca să-l încapă și pe el. S-
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
voi fi din nou pe picioare, câteva zile numai cu cer senin și soare și am să pot crede că am scăpat și de data aceasta cu obrazul curat. În pofida unor asemenea amăgiri, din ce în ce mai bolnav, Bălcescu era un om sfârșit, sleit de putere, ros de boală, vlăguit de speranțe, mistuit de durerile greu de suportat, aceleași, mereu aceleași: țara, familia și neamul. Zi de zi i se întărea convingerea că munca i-a fost zadarnică și, totuși, trudea din greu să
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
Pașii poetului francez s-au pierdut în întuneric pe la 32 de ani; tot pe atunci, probabil, va fi trecut și pragul veșniciei. Romulus Vulpescu ostenește însă în Villon (s-ar fi putut spune și întru Villon dacă prepoziția nu era sleită după un sălbatic viol colectiv), așadar se dedică tălmăcirii lui de peste o jumătate de veac. I-a dăruit, vasăzică, lui Villon mai mulți ani decît Dumnezeu! Nu există traducător român, nici - să zicem - Coșbuc în Divina Comedie, nici Șt. Aug.
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
în vreo direcție. Astăzi trăim într-o epocă în care planta filozofiei nu numai că nu se mai poate răsfira în nici o direcție, dar pe deasupra nici un privitor nu mai poate reface retrospectiv creșterea plantei și ramurile ei. Planta s-a sleit, iar ramurile au căzut de mult de pe tulpina ei. Praful s-a ales de ele, și nimeni nu le va mai putea găsi intacte în praful vreunei cămări de depozit sau între coperțile unui tratat. Păstrînd analogia, orice istorie a
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
și sentimente. Ridicolul apare la nivelul discursului, nu al conceptului, susține și demonstrează criticul, citind în această cheie memorabilele intervenții publice ale lui Farfuridi și Cațavencu. Primul are de înfruntat "erupția biograficului de ultimă oră în retorica discursului". Farfuridi e "sleit" la propriu, nu la figurat. Cel care ar fi putut și ar fi trebuit să fie deputat este obligat, în idolatria sa față de executiv, să-și asume rolul de substitut al lui Dandanache, confruntându-se cu Cațavencu. Soldat credincios al
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
de disperare, se încrunta la Dumnezeu. Când o vedea, începea cearta. începuseră să uite și de copii. Numai ea îi încălzea de la un timp. în patul de sub fereastră, le urmă rea obrăjorii palizi pe care îi închina noapte de noapte. Sleită de puteri, începu să tremure. Sudoarea rece îi aluneca sub hainele ponosite. Nu cumva locul ăsta este blestemat? Se ridică brusc și își făcu de trei ori cruce. Fulgeră cu privirea ruinele Bisericii. Aruncă pe cap legătura cu lucruri și
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
mormânt în bezne vor să-i sape o țară fără Nord e țara Ana țoapele și mârlanii: importați păduchii sub lălăieli soioase îi ascund toți rana rachiul prigonirii-i arde-ncet rărunchii i-au smuls carpații și-au târât-o sleită în amurg de babiloane nevertebrată sclavă și-au dorit-o s-aplaude tonții iadul din betoane o au zidit-o-n pâclă și-n trădare dar stearpă-i în baladă țara Ana: va ține-o vreme templul tău - Satana pentru că
Variante ale poetului. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/97_a_201]
-
fost modernizat doar în cabinele ofițerilor, unde afli aer condiționat, precum și o bucătărie prevăzută a costă nouă sute de milioane de lei. Altfel, ros de rugina la toate încheieturile și înțesat de șobolani prosperi (mustăți zburlite, cozi umflate, chițăit agresiv!), vasul, sleit de zguduituri, zace în port pe vreme frumoasă, din cine știe ce neprevedere a vreunui subaltern uituc. În larg, se încumeta, dintr-un ordin întârziat, pe vreme de tempesta. Atunci, mateloții de pe alte nave întrezăresc, printre neguri și hula, o plăsmuire ce
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
diplomatică din partea domniei. E atacat de o ceață de haiduci haini, pe care ii învinge, rămînînd cu Mihu Copilul. Interesantă și plină de înțelesuri e înfățișarea atmosferei epocii, cu oameni, chiar în cetatea de scaun, sătui de necontenitele războaie și sleiți de biruri. Cînd postelnicul Șarpe ajunge la Suceava, în palat tocmai năștea soția lui Bogdan, fiul legitim al marelui domnitor. Femeia moare la naștere. Din nenorocire pentru postelnic, acesta e silit să fugă din oraș, din cauza ca un astrolog italian îi
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
expirat de alte guri... Umilința e soțul și soția/ mama noastră și a părinților noștri/ fiica pruncilor noștri vii și a celor/ pe care nu i-am lăsat să se nască.// Umilința e sărutul așteptat cu anii/ respins de ceara sleită între degete/ sexul fotografiat ce pare atît de ireal/ și cel blestemat pentru veșnica sa puritate.// Umilința se cuibărește în craniile pustii/ în buzunarele goale în inimile deșarte/ ea ne intră în măduva oaselor/ ne suge sîngele ne roade visele
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
acel Dreadnought al Păcii, pe care înaltă ființă franco-anglo-americană îl pusese de vreo douăzeci de ani în executare, trebuia în curînd să fie împins în afara din matcă în care fusese lucrat, în apele oceanului... Spăimîntătorul și minunatul Dreadnought al Păcii sleise însă întreaga producțiune a fierului după fața pămîntului, și ar fi rămas neispravit, daca omenirea nu s-ar fi aflat tocmai atunci într-o eră de liniște și împăciuire, așa că societatea în comandita a vasului obține, fără multă greutate, de la
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
ins meschin, mai tîrziu, o va da pe mîna Inchiziției. Deocamdată, ajunsă faimoasa, i se cere de către oficialități favoarea de a se culcă și cu extravagantul rege al Franței pentru a obtine ajutor într-o confruntare armata. Cînd orașul e sleit de molima, iar bărbații, inclusiv iubitul, se întorc din bătălia navală, ea este aruncată în închisoare după ce - înfruntînd oprobriul - le susținuse moral pe soțiile pe cît de nobile, pe atît de neajutorate. La proces, iubitul riscă totul - reputația și mai
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]