1,355 matches
-
când nu are nimic sfânt, prin crizele lui Ivan Karamazov, care vrea să-l înlocuiască pe Dumnezeul-om cu Omul-Dumnezeu. Pamfletarul, lipsit de o morală creștină, încearcă satisfacția fulgurantă a unei identificări clandestine cu Antihrist: ,e un fel de a slobozi condeiul în răspăr", cum afirmă însuși Arghezi, sau, altfel spus, o agresivitate de dragul agresivității. O forță distructivă se admiră narcisiac. Oricum - crede pamfletarul total - omul nu merită altceva decât focul Apocalipsei, lumea a decăzut în întregimea ei, nimic nu mai
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
inclusiv cele ale unui ,părinte de Constituție" și senator... De altfel, dialogurile dintre parlamentari, directe sau indirecte, sunt, de regulă, inteligente, savuroase și importante pentru plebe, cu precădere atunci când sunt purtate în prezența camerelor de filmat. Căci iacă-tă ce întrebare sloboade la un Jurnal tv din ziua de 14 septembrie doamna Mona Muscă spre un parlamentar, care și-a permis să nu fie de acord cu ea: -,Dumneavoastră, de unde sunteți ?" Iar răspunsul e la fel de sobru și de responsabil: -,Din România"... Tot
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
putea folosi în Evenimentul zilei doar atunci cînd directorul gazetei nu va mai purta costume din tablă zincată și alte accesorii vestimentare de aceeași natură. Pînă cînd se va întîmpla acest lucru, vorba ministrului, ciocu' mic! Să nu vorbim prea slobod de funie în casa spînzuratului.
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
poate, într-o minte liberă, să fie interzis") sau în cel mai cunoscut dintre textele argheziene ce trimit direct înspre o poetică a pamfletului, în Pamfletul, publicat în Lumea, 1925. Pamfletul, se afirmă între altele, "e un fel de a slobozi condeiul în răspăr", un "condei" (același pe care l-am amintit ceva mai înainte, din Troparele zilei) "care se vîră aici și scobește adînc" și care sondează abisul uman ("poteca sufletului este deschisă"). Agresivitatea extremă a pamfletului este subliniată cu
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
sau punct de vedere eurocentrist, heterosexual, elitist, naționalist sau antiminoritar" (p. 87). Mai mult, el consideră că și atunci cînd acționează în numele dialogului între culturi, multiculturalismul nu face decît să joace rolul unui cal troian care "odată acceptat în cetate, sloboade din burta sa soldații separării etnice, enclavizării culturale și ai conflictelor etnice" (p. 88). Se simte în spatele acestei afirmații o gîndire de tip conspiraționist în fața căreia trebuie să ne păstrăm... spiritul critic. În mod paradoxal, deși descrie nenorociri, Sclavii fericiți
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
Nu e aceasta ispita biblică a șarpelui, eritis sicut Dei?". Céline e și el un profet, mai propriu spus un "obsedat" (caz patologic!), care, medic fiind, a îndreptat datele observației concrete într-o direcție nebuloasă, în zona unor nori care slobozesc averse, a unor grohotișuri care se surpă zgomotos în avalanșe. "Neseriozitatea" sa (vaticinară!) ar trebui, tocmai ea, luată în serios: "Ideile lui Céline! Cum să le ia cineva cu adevărat în serios? Dar a fost vreodată un profet al sfîrșitului
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
în cazul nostru am putea vorbi mai mult de o sonată), destinul implacabil se anunță prin bubuitul amenințător al tobelor, de data asta salve de tun, mai bine zis prin defecțiunea tragerilor din momentul înscăunarii: "însă două tunuri s-au slobozit, iar unul nu s-au putut slobozi, de care zicea mulți că va fi acesta un semn rău, însă pă urmă s-au văzut că sunt băbești cuvinte" (deși mă simt ispitită, nu mă voi opri asupra acestei formulări cu
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
odată unde se termină libertatea de a “înjura” Puterea, pe care e normal s-o aibă fiecare dintre noi, în limitele bunului simț, dacă pot spune așa, și de unde începe amenințarea la adresa ordinii constituționale. Dacă mai știu eu ce miner slobod la gură, venit în vizită la Miron Cozma, ar fi spus că vor avea loc mișcări minerești uriașe pentru eliberarea idolului său, nimeni nu l-ar fi luat în serios. Beja însă a avut o funcție sindicală, are antecedente, încît
Miron Cozma între Romeo Beja și Ion Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13583_a_14908]
-
Viața are irizări de basm: "cum trece un vultur veacul/ nesățios de carne./ «dacă nu mă găsești în anul acesta/ caută-mă în altul».// dulce ca o prietenie în jurnalul/ celui timid te-am căutat/ și nu erai acasă.// noaptea slobozi cîinele/ care-ți și ia urma./ luna pe streașină/ plină de grație.// întorci capul./ prea tîrziu" (secolul XXI). Acest "prea tîrziu" e încă un semnal al despărțirii de ceea ce a fost prea devreme, de ceea ce probabil continuă a fi astfel
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
în opera sa Cateheze, scrie: „Dacă cineva nu primește botezul, nu se mântuie, afară numai de mucenici care primesc Împărăția și fără apă. Mântuitorul, când a mântuit lumea prin cruce și sânge și când I s-a împuns coasta a slobozit sânge și apă, ca să se boteze cu apă cei care se botează în vreme de pace și să se boteze cu sângele lor cei care se botează în timpul persecuțiilor. Mântuitorul numește și mucenicia botez, căci zice: Puteți să beți paharul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
IV a, cap. VIII, 57.1., în PSB, vol. 5, p. 262) „Ni se pune, însă, și întrebarea: Pentru ce nu sunteți ajutați când sunteți prigoniți? În ce ne privește, pentru ce să ne socotim nedreptățiȚi, când prin moarte suntem sloboziți să mergem la Domnul, când schimbăm o viață cu altă viață, așa cum trecem de la o vârstă la alta? Iar dacă ne-am gândi bine, ar trebui să mulțumim celor care ne-au dat prilejul unei călătorii atât de grabnice; că
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Și după câteva cuvinte referatul continuă astfel: Din cea mai curată dragoste au luptat ei lupta cea mai grea împotriva vrăjmașului<footnote Notă Pr. Bodogae: Adică împotriva diavolului. (n.s. 67, p. 192) footnote> pentru ca odată strânsă de gât fiara să sloboadă afară teferi pe cei despre care ea-și închipuise că i-a înghițit de tot. Căci ei nu se arătau trufași față de cei căzuți (Gal. 6, 4), ci printr-o milostivire cu adevărat părintească mai curând le-au făcut parte
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
V, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 382-383) „Mucenicul se asemăna cu o chitară, care, sub loviturile chinurilor scotea dulce cântare. Călăii stăteau în jurul lui și-i zdrobeau trupul, dar el, fiind lovit, slobozea ca un instrument de aramă de pe buzele sale cântarea credinței; l-au atârnat pe lemn și-l scrijeleau, dar el îmbrățișa lemnul ca pe pomul vieții; au sfârtecat obrajii dreptului cum îi sfârtecaseră și coastele, dar el cuvânta cu măiestrie
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și temei rănilor”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Ana, omilia a IV-a, în vol. Omilii la Ana. Omilii la David și Saul. Omilii la Serafimi, p. 71) Despre lauda adusă sfinților mucenici „O, fericite limbi, care ați slobozit glasul acesta (care a mărturisit că sunt creștini - n.n.)! Văzduhul a fost sfințit primindu-l, îngerii l-au lăudat auzindu-l, diavolul împreună cu demonii au fost răniți, iar Domnul l-a înscris în ceruri!” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Și va face sălaș la noi împreună cu Sfântul Duh. Și va fi atunci sufletul nostru casă împărătească! Nici un gând necugetat nu va mai putea călca în ea, pentru că amintirea mucenicilor, ca o pictură frumoasă, se va afla pururea în noi, slobozind multă strălucire, pentru că Dumnezeu, Împăratul tuturora, va petrece necontenit în noi”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la toți Sfinții din toată lumea care au suferit mucenicia, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Mucenicii Egipteni, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, pp. 510-512) Moaștele sfinte ale martirilor - spaima demonilor „ Nu ne temem noi atât de tare când se sloboade trăsnet din cer, cât înfricoșa trupul muceniței, mai grozav ca trăsnetul, falangele demonilor”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie de laudă la Sfânta Muceniță Pelaghia cea din Antiohia, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pe coadă, într-o românească faină, "Radu-mă-cheamă"... Ce călduri, Dumnezeule!... E ziua Sfântului Ilie și e pentru prima dată în existența sa când i s-a comunicat oficial acest lucru. Iar Testviteanul nu se mai întreabă ce și cum, ci sloboade un trăsnet cu trei focoase direct spre clădirea Cotroceniului undeeee... Aproape înlemniți, stăm amândouă familiile în sufragerie uimindu-ne că Megavijănu' nu numai că rezistă calamității, dar reușește să țină în poziție cât de cât verticală pe cele trei fantome
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
din casă, se extind la cer se amestecă ușor cu văzduhul și norii Noul Iconar Lui Vasile Levițchi, in aeternum De câteva zile, apare printre discipoli umbra Profesorului Caii Hurmuzăcheștilor nechează-n lucarne Ay, în absența solului, plantele-acestea ar putea slobozi rădăcini în paharul cu apă! O lumină prevestitoare se aprinde pe ziduri poeții tineri duc în pumni lumini de cenaclu uimiți, negustorii din piețe descoperă chipul lui Franz Josef și chipul lui Carol I bătute adânc pe monede „Înșelător e
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
de oameni adunați între cele două mîini, toți se-ntreabă al cui o fi trupul acela atît de palid și frumos, o fi vreun înger, nu că e prea bătrîn, o fi vreun heruvim, nu că Dumnezeu nu-i lasă slobozi pe pămînt, decît prin cer, iar acolo încă nu am ajuns, să vedem cum e, și trupul nu spune nimic, dar dintr-odată i se face sete și gura lui învie, coboară de pe cruce și bea, cei un milion de
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
decît să călătorești: pleci; te oprești; pleci din nou; alergi; gîfîi; apoi stărui la umbra unui copac, plănuind viitoarele trasee; nimeni nu te obstrucționează; nimic nu te agasează; îți aparții, ești, cu adevărat, liber. E ca atunci cînd compui, cînd slobozi sunetele pentru a se aduna în cete de simboluri înșirate pe foaia cu portative. Compozitorul e aidoma unui călător. Un călător deghizat, după cum constata cîndva Radu Enescu, în pelerin, misionar, explorator, conchistador ori peregrin. Cinci ipostaze ireductibile ale oricărui călător
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
rezista: am oftat în întuneric. Uite-așa. Deja e lîngă mine. Ne-am așezat pe o suprafață netedă, furniruită. Putea să fie ușa de la un dulap mare, străvechi. (Ca o jumătate de masă de ping-pong.) E timpul. Am eliberat, am slobozit în sfîrșit durerea mea comprimată și mînia mea, dar în locul furiei (așteptate) s-a eliberat un sentiment nedefinit și, din păcate, veșted. Ca o slăbiciune. Ca un gol. (Drumul a fost prea lung.) Cu efort, îmi repetam: e timpul, deja
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
femeie și se va face bărbat ei, dar ea nu va afla bunăvoință în ochii lui, pentru că va găsi ei ceva neplăcut la ea, și-i va scrie e carte de despărțire, i-o va da la mână și va slobozi din casa sa iar ea va ieși și ducâdu-se se va mărita cu alt bărbat. (cap. 24, legiuiri casnice, 1 și 2)". Scrierea legii pe pietre și blestem pentru cei ce o încalcă (cap. 27) ... Blestemat să fie cel ce
Deuteronomul (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12661_a_13986]
-
dintre ei s-a îmbolnăvit foarte tare și celălalt, din păcate, se îngreuia să-l slujească. De aceea îl ruga mereu pe Sfântul Pantelimon ori să-l tămăduiască repede pe bolnav, ori să-l ia din viața aceasta, ca să se slobozească de puțina osteneală ce ar fi făcut-o slujind pe bolnav. Într-o zi, în timp ce îl ruga din nou pe Sfântul Pantelimon, i-a apărut Sfântul și i-a spus: - De ce îmi ceri aceasta? Nu vezi că ești gol de
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
s-au așezat față în față, la distanța regulamentară ("de 5 pînă la 8 pași") și, "la semnal", Suțu a apăsat pe trăgaci. Florescu, însă, nici asta nu a îndrăznit să facă, dînd ca motiv un principiu personal: "să nu slobod niciodată piedica în fața cuiva". Ulterior, verificîndu-i pistolul, tinerii și-au dat seama că - din greșeală - arma era încărcată și cu glonțul pe țeavă. "Am tresărit la această descoperire - conchide Nicolae Suțu - și am rămas stupefiat. Dacă întîmplarea ar fi pus
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
Andronache avea toate motivele să ucidă și/sau să se sinucidă. Și totuși, în pofida scenariilor sîngeroase pe care probabil le derula boierul stînd cu pistolul în mînă, soluția aleasă a fost una de ușurare, plină de resemnare auto-ironică: "în sfîrșit, slobozi un hohot de rîs, azvîrlind arma și zicînd: ŤAu mai pățit-o și alții!ť". După divorț, nici drumul ales de Agapița n-a dus-o în zona moralității demne: Ea găsi că păcatul este plăcut și că are vreme
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]