617 matches
-
din slăvi să se deșire Către pământul umbrelor subțiri Poet timid Sunt un poet timid, îndrăgostit De glasul neștiut al vorbei sfinte, Închis în poezie ca-ntr-un schit, Clădit doar din icoane de cuvinte; Oricât mă-nchin, privirile de sloi Nu-mbie lacrimi, nu dezleagă vise, Eu nu știu să-ntorc timpul înapoi, Să deslușesc tăriile închise Când, nenăscut, cuvântul urcă-n cer, Purtând în gând oceanele de stele, Și flori de-nchipuire care pier Întind câmpii culorilor din ele
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
Naufragiul 1. încă de dimineață mă așezasem lângă ferestruică. îndepărtasem praful de pe sticlă și în lumina aceea ca de lampă șopârlele se desfătau pe zidul cald. urmăream cum o femeie își aranja gulerul subțire. îi vedeam foarte clar degetele: zece sloiuri începute de scarlatină. și-a tăiat unghiile le-a adunat pe făraș le-a lăsat la intrare. o auzeam cum se îndepărtează. vedeam cum i se albesc nările de parcă ele s-ar fi aflat în pragul leșinului. adu aminte: pe
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
de albine, am martor ispita și-un sobor Îngeresc! Nu-i viscol lumina, nu-i nimeni În față, pe crugul sfiirii pășesc ca un șchiop, patine de gheață Îmi fug pe sub gene, În apele minții se scaldă un mort. Vin sloiuri spre mine și poduri de șoapte mă prind la strâmtoare În zori de mprumut, izvorul mirării se-ascunde În oase, când ție, iubito, mă dau neavut! Să creștem tăcerea la rugul cel mare, pe țigla rostirii arvuna-i un ort
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
unui alt copil. Era Albăstrel. M-a luat de mână și l-am lăsat și pe el să se uite dincolo de geamurile murdare. Privea parcă mai fără de speranță decât mine. Tu ești caldă, arzi! mi-a zis el. Eu sunt sloi. În iarna trecută, mi-au degerat picioarele. Au zis că o să mi le taie! Ia pune mâna! m-a Îndemnat el. L-am pipăit În timp ce și-a ridicat ușor pantalonașii. De la genunchi În jos, pielea era Învinețită, pe alocuri chiar
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
fiordurile, cu escale la Bergen și Molde, sunt "botezați" la trecerea Cercului Polar de Nord, ating orașele Tromsö, Hammerfest și Capul Nord, îndreptându-se apoi spre Insulele Spitzbergen (Svalbard). Fiind o vară friguroasă, acestea sunt înconjurate de un brâu de sloiuri, la trecerea cărora, vasul avariat în două locuri, este nevoit să ancoreze într-un golf, de unde trimite un disperat SOS. La scurt timp, își face apariția spărgătorul sovietic "Krasin" care, cu numai câteva zile în urmă, salvase supraviețuitorii expediției conduse
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
P.S.: uneori blândețea zilei mă face să țip Caligrafie de iarnă înainte de vreme neliniștea e coaptă ce mult mi-am dorit să fiu o fiică a Nordului în nemărginirea lui neatinsă când ninge albastru pe poduri rostite în somn când sloiuri deschid o silabă de argint jertfindu-se timpului aș scrie o carte cerneala ei albă pieirii m-ar smulge Punct Mă văd uneori în deșert numai nisip numai pietre decapitate departe de mine țipătul apei și totuși ochiul surprinde culoarea
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
ani le-am învățat ca la carte. Frontieristă, cică... M-am apropiat. Am dat s-o mângâi. S-a ferit. - Lasă, nici mie nu mi-e milă. Am învățat destule ca să-mi mai fie milă. Sunt ca Dunărea aia, cu sloiurile unul peste altul. înghesuită și înăbușită. Se luminase. Prin geamurile mari, înalte ale sălii de așteptare, vedeam într-adevăr Dunărea. înghețase. Sloiuri uriașe, cum le-adusese valul, se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
mie nu mi-e milă. Am învățat destule ca să-mi mai fie milă. Sunt ca Dunărea aia, cu sloiurile unul peste altul. înghesuită și înăbușită. Se luminase. Prin geamurile mari, înalte ale sălii de așteptare, vedeam într-adevăr Dunărea. înghețase. Sloiuri uriașe, cum le-adusese valul, se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
adevăr Dunărea. înghețase. Sloiuri uriașe, cum le-adusese valul, se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau ceva, tăcute, înghețate, moarte parcă. Stropi de motorină neagră, înghețată, în imensitatea aceea colțoasă de sloiuri orbitor de albe. Pistruiata a ridicat din umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă vrei. Mă mai suni poate, când te-ntorci
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau ceva, tăcute, înghețate, moarte parcă. Stropi de motorină neagră, înghețată, în imensitatea aceea colțoasă de sloiuri orbitor de albe. Pistruiata a ridicat din umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă vrei. Mă mai suni poate, când te-ntorci. I-am scris numărul în carnet. Am rupt o foaie și i-am trecut numele și telefonul meu. A
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
văzduhuri se schimbă 'ntre ele; zile și nopți s-au alchimiat noaptea ies prin dâra lactee vin la malul pământului greu sunt amestec de viscol și stea tămăduiesc iarna ta interioară viața ta e noaptea mea albă o văd peste sloiuri spre mare curgând: ritmurile mari din Karl Orff bat în vitrouri în muzeul nordului surâsul de apoi te-mbracă desăvârșit. Mă uit la tine: nu-i nimeni sub crucea albă.
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
Aprilie, / Ridici o frunză, se sfărâmă - îți lasă în palmă frig timpuriu, merele putrede-n crengi, păianjeni. Raza se-năbușă de fum, făptura ta se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe." (Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu gene de moină, neam-de neamul meu, făpturi leșioase, / Treceau prin pereții somnambuli, strânși în sipetele lor, / pân'la a șaptea tăcere
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
învață. Cum se învață și iubirea. În Criptoportico, în Uccelliera. Stupid sunt de tandri. Consul se crede libertul. Cum scrie-n cartea sa, expertul, în dragoste, care o păți apoi, el dezghețând bucăți de vin din amintirea Urbei, dintr-un sloi. Printre tufișuri, rozmarin și spin, imperială e grădina, Domus augustana, Ce gol, presimți, ce rol, interpretează ei în Palatin pe lângă reședința Flavilor îmbrățișați sub pinii parasol? Cine-și secretă lin rășina, rana, ei care stau lipiți domol, de trunchiuri vechi
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
mi-a rămas suflet de-o glumă - dar și-aceea-n rate... CONSTATARE au rămas pitici și munții de-atâta osândă venerabilii-au dat lumea naibei în orândă păsări se târăsc cu viermii îngroșând noroiul ceru-i scufundat sub luturi delirându-și sloiul licărește putregaiul peste bărbi de sfinți plouă-n două cu pucioasă florile-au dat dinți doar moroii - neamuri ploii stau posaci pe mal cântecele și scaieții se scurg la canal... clănțănit de stele rele zbate prin tufiș circul lumii se
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
în cuvânt... XI. CÂNTECUL IERNII, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016. Din flaut de cristal ne cântă iarna și ca-ntr-un menuet fulgii învață de poala norilor să se desprindă ca lacrima de sloiul lung de gheață. Iar cerul parcă-și scutură livada în armonii vibrând asemenea unui arpegiu dintr-o sonatină prinsă în zborul fulgilor de nea. Lovesc centauri cu copita-n stele în fiecare noapte și...se-aude cum plâng pe un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
o harfă un imn celest parcă întors în timp și-mi pare că-i Orfeu cu a sa liră ... Citește mai mult Din flaut de cristal ne cântă iarnași ca-ntr-un menuetfulgii învațăde poala norilorsă se desprindăca lacrima de sloiul lung de gheață.Iar cerul parcă-și scutură livadaîn armoniivibrând asemeneaunui arpegiudintr-o sonatinăprinsă în zborul fulgilor de nea.Lovesc centauri cu copita-n steleîn fiecare noapteși...se-audecum plâng pe un arcușde violină luceferii cu gene lungi și ude.Doar cateodată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
cu diavolul hohotindu-mi/ prin vene: "Scrisul agonic nu repetă,/ conștiincios, punerea în pagină precum/ așezarea în mormînt...". // Mă las răscolit de febră/ sar dintr-un cuvînt în altul/ ca și cucul în cuiburi străine/ mă văd copil sărind pe sloiurile rîului/ din sat/ pe margini corurile voastre de pupile// Pot oricînd să opresc/ procesiunea și să închin un pahar/ cu cioclii lecturii:/ "vă las singuri pe pagină:/ n-am chef să mai vîslesc în locul vostru!"" (Scrisul agonic). Pe urmele existențiale
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
cu atat mai acute cu cât se ăntretese, ăn jocul discursului imagistic, cu utopia mundana: "Mai devreme sau mai tarziu/ tot te vei ăntoarce/ la minciună țesuta ăntre tine și lume,/ ea, micuța iapa fumurie,/ care ati apară imaginația/ când sloiurile o iau la vale./ O vei strigă atunci an gura mare/ și an copite aurite o vei implora să danseze/ peste ceea ce numai viața nu s-a numit.// aȚe duci să-ți ăntămpini destinul?/ Atunci nu-ți uită biciul!a
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
deoarece orașul de pe malurile Tibrului reușise să constituie un imperiu, adică să organizeze lumea în baza unei idei, ei pornesc în cavalcadă spre cetatea eternă: " Și atunci furtuna mîndră dezrădăcinat-a marea ea zvîrlea frunți de talazuri către stelele-arzătoare ridica sloiuri de gheață, le-arunca în șanț de nori, vrînd să spargă cu ei cerul." La prima vedere ar părea că versurile citate constituie pur și simplu versificarea unui capitol de istorie antică și anume năvălirile popoarelor barbare din nord, năvăliri
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
sălbaticei haite). Sau: Este o foarte mare întindere de zăpadă/ pe care umblă idolul zăpezii cu pași mari/ un stol de păsări funebre îi încununează/ capul cu ochi de copil/ o haită de lupi îl urmează credincioasă/ binecuvîntat pămîntul rodește sloiuri de gheață" (ibidem). O proslăvire ambiguă (întrucît ar putea avea ca obiect fie Providența, fie un bărbat iubit) traduce adesea această nevoie de prosternare admirativă ce anulează vidul afectiv: "chip de pămînt ești/ în noi dornici de tine/ în jurul tău
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
ferească Cerul cum le-a ferit strămoșii/ de panica adusă din cîmpurile roșii./ Deodată, după geamuri se aprindeau făclii;/ o umbră liniștită intra în prăvălii/ prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă./ Tăcerea de salină încremenea în casă/ și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa./ Bunicul între flăcări de sfeșnic se ruga:/ Să-mi cadă dreapta, limba să se usuce-n mine,/ dete-oi lua vreodată în deșert, Ierusalime!". În 1923 Fundoianu a plecat la Paris, unde după grele tribulații a
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
în tot corpul. “Am murit deja! “, își spuse Camelia. În clipa următoare văzu că era suspendată deasupra unui perete vertical de stâncă, de câteva sute de metri. Un subbraț era agățat de un colț de stâncă iar celălalt de un sloi de gheață. Tot corpul era cufundat în zăpadă. Și o șuviță subțire de sânge, i se prelingea pe lângă tâmplă. Mai jos, pe diagonală, tot la limita prăpastiei înclinate, zăcea Roland. Grupul de excursioniști de sus au început să strige, impacientați
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
Sâmbătă, 4 ianuarie l O delegație din Ministerul Administrației Publice a evaluat pagubele din comunele Fărcașa și Poiana Teiului, din județul Neamț, grav afectate de sloiurile de gheață formate pe râul Bistrița. Potrivit estimărilor, pagubele se ridică la 15,2 miliarde de lei în comuna Fărcașa și la 210 milioane de lei în Poiana Teiului. l Inundații și căderi masive de zăpadă au afectat o serie
Agenda2003-2-03-2 () [Corola-journal/Journalistic/280555_a_281884]
-
au semnalat depășiri ale mărimilor caracteristice de avertizare pe cursurile de apă, însă formațiunile de gheață au fost în extindere și intensificare. Se mențin podurile de gheață pe sectoarele Baziaș-Dr.Tr. Severin, în timp ce în aval de Porțile de Fier curg sloiuri care acoperă 60%-90% din suprafața apei pe sectorul Gruia-Oltenița. Ministerul Mediului a emis o avertizare către teritoriu în care anunța autoritățile locale să se pregătească în aceste două săptămâni pentru că ulterior ar putea veni inundațiile. Prognoza meteo arată că
Criza de energie electrică continuă. Debitul Dunării sub cotele normale () [Corola-journal/Journalistic/23594_a_24919]
-
patinoar imens. Materialul antiderapant nu este conceput pentru a topi gheața, iar utilejele de deszăpezire nu pot rade cu lama asfaltul. Probleme vor avea și pietonii, pentru că stratul de zăpadă care este așternut în acest moment practic va deveni un sloi de gheață. Dacă până acum problemele cele mai mari au fost provocate de gerul năprasnic, din acest moment salvările vor fi probabil asaltate de oamenii care vor pica pe gheață. Nici cablurile de înaltă tensiune nu vor scăpa de amenințarea
"Freezing rain" paralizează România. De ce nu se poate scăpa de stratul de gheaţă () [Corola-journal/Journalistic/23709_a_25034]