37 matches
-
-n lat, de la Iaffa la Baleare, de la Ragusa la Tripoli. Pirgu este însă fundamental deosebit de cei doi. El este „lichea fără seamăn și fără pereche”, „soitar obraznic” , are „ suflet de hingher și de cioclu”, e „stricat până-n măduvă, giolar, rișcar, slujnicar, înhăitat cu toți codoșii și măsluitorii”. Pirgu reprezintă prezentul, Pașadia și Pantazi poezia trecutului. Simpatia scriitorului se îndreaptă către cei doi până la identitate. Prin ei autorul idolatrizează trecutul. Imaginea Bucureștiului este descrisă sodomic, trivial plin de parveniți și ignoranți, cu
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 by http://confluente.ro/Mateiu_i_caragiale_romancier_ion_ionescu_bucovu_1364192922.html [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
a atribuit și o parafrază neogreaca a "Marseilezei". Slujitor o vreme, cum ziceam, al domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat, el însuși se ipostaziază în piesa editata de Lia Brad-Chisacov în personajul duplicitar Feraris. Fapt e că Rigas e nu doar un "slujnicar" sau un curtean îmbinînd subțirimea greacă și astuția Fanarului, dar el se vrea înainte de orice un observator atent și un martor lucid al unei domnii vestită prin extravagantele și abuzurile de tot felul, care au facut epoca. Domnia lui Mavrogheni
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
Andronache Tuzluc, îl trimite pe Dinu Păturică să o slujească pe Duduca, în realitate cu porunca sa o supravegheze. Întâlnirea dintre Duduca și Dinu Păturică realizează o scenă de mare măiestrie: „vicleană ca o vulpe, aceasta înțelege adevăratul rol al slujnicarului trimis”. Cei doi se înțeleg dintr-o privire și își fac planuri să-l aducă la sapă de lemn pe postelnic. Pentru a-și realiza scopul, cei doi au nevoie de un intermediar, astfel intră în scena Chir Costea Chiorul
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
Filimon două articole (Idei repezi despre muzica și opera maghiară și Maddalena - cronică la o operetă a lui A.T. Zissu, reluată din „Independința”), precum și Mateo Cipriani, Orașul Bergamo și monumentul maestrului Donizetti, reluate după „Naționalul” din 1858, Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala și o versiune a nuvelei Friederich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieței lui Napoleon I, diferită de cea din „Naționalul” din 1860. A. I. Odobescu tipărește aici întâia dată Doamna Chiajna. Sion face și câteva traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289187_a_290516]
-
1988. Ediții: Anton Bacalbașa, Din cazarmă, pref. edit., București, 1957; Calistrat Hogaș, În munții Neamțului, pref. edit., București, 1958; Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi, pref. edit., București, 1965, Basme și nuvele, București, 1970, Ciocoii vechi și noi. Nenorocirile unui slujnicar, introd. Șerban Cioculescu, București, 1970; Titu Maiorescu, Critice, I-II, pref. Paul Georgescu, București, 1967, Din „Critice”, introd. Liviu Rusu, București, 1967, Critice, I-II, introd. Eugen Todoran, București, 1973, Jurnal și Epistolar, I-IX, introd. Liviu Rusu, București, 1975-1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286993_a_288322]
-
artele, literele, istoria...” Pirgu este fundamental deosebit de Pașadia și Pantazi, deși e nelipsit de la incursiunile lor nocturne. El este „lichea fără seamăn și fără pereche”, „soitar obraznic”, are „suflet de hingher și de cioclu”, e „stricat până la măduvă, giolar, rișcar, slujnicar, înhăitat cu toți codoșii și măsluitorii”. În Craii de Curtea-Veche, C. oscilează între imundicitatea prezentului, concentrată în Pirgu, și elevația trecutului, simbolizată de Pașadia și Pantazi, toată afecțiunea sa îndreptându-se către aceștia din urmă. Scriitorul, care se identifică, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
naște din pisică șoarece mănâncă, definit de autor „romanț original” (1863). Ciocoii vechi și noi se ramarcă întâi de toate, prin caracterul dominant realist, cât și ca un prețios document al istoriei sociale românești. Continuă critica socială din Nenorocirile unui slujnicar, dar conține și elemente proprii romantismului. Cercetătorii au subliniat caracterul dramatic, scenic al romanului. „Prologul” dezvăluie tehnica și stilul unui rechizitoriu dintr-un amplu proces social; tendința satirică este mărturisită și argumentată de autor și în „Dedicație”.În „Prolog”, scriitorul
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
între o româncă/român și un străin/o străină(fie el/ea de naționalitate germană, turcă, romă, evreiască) care să poată constitui un material substanțial al unei antologii reprezentative. O investigație de această natură ne-a condus spre Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala a lui Nicolae Filimon (1861), Duduca Mamuca a lui B.P. Hașdeu (1862), Noapte bună a lui Duiliu Zamfirescu (1886), Un doftor a lui Ion Agârbiceanu (1905), Haia Sanis a lui Mihail Sadoveanu (1908) sau Soleima (1907
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
străini despre Țările Române, volum Îngrijit de Maria Holban et alii, vol. V, Editura Științifică, București, 1973. 656. Antim Ivireanul, Opere, ediție Îngrijită de Gabriel Ștrempel, Editura Minerva, București, 1972. 657. Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi și Nenorocirile unui slujnicar, ediție Îngrijită de Domnica Filimon, studiu introductiv de Șerban Cioculescu, Editura Albatros, București, 1987. 658. Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului [prima ediție, Die Protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus, 1920], traducere de Ihor Lemnij, postfață de Ioan
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
copii în fața cocioabei, cerșetori, briganzi. Cunoaștem foarte bine acest proces și din literatura noastră: după un debut furtunos romantic de inspirație pur livrescă, Filimon reneagă modelul inițial și parodiază sângeros tipul romantic făcându-l ridicol: Mitică Râmătorian din Nenorocirile unui slujnicar, amantul poetic al slujnicelor de mahala, îmbrăcat într-o manta de carbonaro și cu galoși de gumilastic în picioare. Parodia modei romantice a călătoriilor prin ținuturi pitorești, cu peisaje sălbatice, pe malurile râpoase ale unor cascade înfricoșătoare, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
îi arătase, cu puțin timp înainte de moarte, manuscrisul volumului al doilea din Ciocoii vechi și noi, intitulat Ciocoii noi. Lui N. Filimon i se dedică, de altfel, o bine scrisă prezentare, ce însoțea republicarea în foileton a nuvelei Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala. În continuare a apărut și Mateo Cipriani. Gazeta susține literatura originală, inspirată mai ales din istoria țării, recomandă difuzarea scrierilor lui N. Filimon, Gh. Sion și, ca o bună reprezentantă a literelor craiovene, înscrie în rândul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286303_a_287632]
-
vol. II (în colaborare cu Georgeta Răduică și Neonila Onofrei), București, 1969. Culegeri: Cântece de dragoste din toate ținuturile locuite de români, Cluj, 1924. Ediții: N. Filimon, Ciocoii vechi și noi, pref. edit., Craiova, 1931; ed. București, 1944, Nenorocirile unui slujnicar, pref. edit., București, 1933, Opere alese, pref. G. Ivașcu, București, 1957, Opere, I, introd. Mircea Anghelescu, București, 1975 (în colaborare cu Mircea Anghelescu); I. L. Caragiale, Pagini de proză necunoscută, pref. edit., București, 1936; V. Alecsandri, Drame istorice, introd. edit., Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
solidaritatea cu ei înșiși, iar de aici pînă la dinamitarea minimei, dar vitalei, solidarități categoriale n-a mai fost decît un pas. Au renunțat totodată, poate inconștient, si la libertatea intelectuală: numărul celor care au devenit, de bunăvoie, niște lamentabili slujnicari politici este impresionant și în continuă creștere...
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
Simona Vasilache Soi mai rău decât moftangiii lui Caragiale sunt slujnicarii lui Filimon. Probabil că societatea ceva mai căpătuită de pe la sfârșitul secolului va fi făcut, deja, din ei micii proprietari cu oarece principii încălecate de rele purtări, scumpi la tărâțe și ieftini la făină. Însă la tinerețe, sub pana unui romancier
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
de rele purtări, scumpi la tărâțe și ieftini la făină. Însă la tinerețe, sub pana unui romancier a venir, cresc pripit, pe drojdia cea mai ordinară. Fiziologia lor, a chibiților unui guvern din umbră, am zice astăzi, e Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala, nuvela lui Filimon publicată, în 1861, în Revista Carpaților, și reluată, la câteva luni, în culegerea Mateo Cipriani, Bergamo și Slujnicarii. Târziu, în 1916, reapare la Editura Librăriei H. Steinberg și fiul, cu o prefață de
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
ordinară. Fiziologia lor, a chibiților unui guvern din umbră, am zice astăzi, e Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala, nuvela lui Filimon publicată, în 1861, în Revista Carpaților, și reluată, la câteva luni, în culegerea Mateo Cipriani, Bergamo și Slujnicarii. Târziu, în 1916, reapare la Editura Librăriei H. Steinberg și fiul, cu o prefață de Mihail Dragomirescu, și avantajul de a-i pune alături pe Filimon și pe Caragiale nu-i scapă conului Mihalache. Probabil că e și singurul fel
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
greu de zis cine, între el și înaintașul lui, are mai multă dreptate. Romanticul, pentru care rămân niște nenorociți, indiferent unde i-ar duce pronia, sau realistul, care-i vede norocoși? E, pesemne, la mijloc, o diferență de umoare. De slujnicari se tem și unul, și altul. Doar că primul ca un provincial călcat de hoți, celălalt ca un confrate care strigă șase.
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti (și aceasta apărută, în 1858, în Naționalul). Editorul, dl Mircea Anghelescu, precizează că publică, în ediția sa din 1975, pentru prima oara în volum aceste nuvelete, adăugîndu-le trei basme culte și nuvelă Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, publicată în volum, în 1861. E o recuperare prețioasă (reluată, acum, în ediția din 1998) care e totdeauna prestigiul unui editor. Cu unele reale calități, O cantatrită de ulița reînvie, înfiorat, dragostea naratorului pentru o cîntăreață
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
eliberarea. Și, firește, ca în orice narațiune romantică, ea vine prin grațiere. Dar, nenorocire, rană i se redeschide și, după ce își revede mama necunoscută și iubita, moare, totuși, înmormîntat fiind, odată cu mama și iubita, sub aceeași piatră funerară. Nenorocirile unui slujnicar, nuvelă pe o temă românească din 1861, vestește românul publicat doi ani mai tîrziu. Mitică Râmâtorian îl anunță pe Dinu Păturica, cu tendința lui maladiva spre chiverniseala și parvenire. Ediția d-lui Mircea Anghelescu, impecabila filologic, prin minuțioasa cronologie a
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
filozofia dandy. Să ne reamintim. Știm că apariția lui Pirgu la masa crailor îi repugnă Povestitorului, care-l consideră "o lichea fără seamăn și fără pereche", cu "suflet de hengher și de cioclu. De mic stricat până la măduvă, giolar, rișcar, slujnicar, înhăitat cu toți codoșii și măsluitorii", cu "o atragere bolnavă numai pentru ce e murdar și putred". Povestitorul este nevoit să-l accepte pe Pirgu de dragul lui Pașadia, deși îi este greu să înțeleagă cum de-i suportă comportamentul de
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
veritabil alutan, nu ezită a spune "verde-n față" ce gîndește. în repetate rînduri, aproape obsedant, se ocupă de Mihai Ralea, în ochii săi un soi de chintesență a oportunismului. Disprețul său nu cunoaște margini: "M. D. Ralea este un slujnicar impenitent. S-a pus, contra galoane și bani, în slujba Elenei Lupescu și a Anei Pauker (cu idealuri atît de contradictorii). Azi, dejunează și cinează la Liuba Chișinevschi, cînd nu e dat afară, dar pe Ralea îl dai afară pe
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
încă de corpul Escursiunilor..., sunt scrise într-un stil de romanticitate atît de țipătoare, încît par pur și simplu parodii ale prozei romantice. Din păcate, nu erau parodii, Filimon se lua în serios și eșua programat. în fine, Nenorocirile unui slujnicar - altă încercare a lui Filimon de a deveni prozator propriu-zis - consemnează alt eșec. S-ar fi zis că succesivele tentative ale funcționarului public Nae Philomonescu (așa se numea oficial eroul nostru) de a se transforma în scriitorul Nicolae Filimon aveau
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
noi", adică ideea unei categorii social-morale respingătoare, a cărei istorie poate fi urmărită de-a lungul secolului al XIX-lea, îl obsedase pe Filimon. în mod curios, el începuse prin a schița figuri de "ciocoi noi" (personajele din Nenorocirile unui slujnicar, în frunte cu protagonistul, nu reprezentau altceva); dar a sfîrșit prin a-și da seama că nu pe acest teren va reuși, ci pe acela al reconstituirii istorice. Contactul cu vechi documente, în calitate de funcționar la Comisia Documentală (începînd cu 1859
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Interesant e și termenul argotic pîrnaie, pătruns și în limbajul familiar și pentru care dicționarele noastre oferă atestări mai tîrzii, omițînd-o pe una din secolul al XIX-lea: cuvîntul e pomenit de Filimon, într-o notă lingvistică din Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala: "Oamenii din plebe, în limbagiul lor caustic, dă închisorilor cînd numele de bobîrlău, cînd iarăși de tumurluc, pîrnaie, hîrdău și altele"; în text e vorba de "închisoarea comună, numită în deriziune Ťbodîrlăuť" (cap. VI). Chiar dacă originea
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
mama. Cum sunt vremurile, așa-i și omul - parcă așa cumva scria cronicarul... - Și când te gândești că ne ziceam apostoli ai neamului! Și ce-am ajuns: lefegii... Măcar de ne-ar da lefuri mai mari pentru slujba... slujbă de slujnicari! De slugi care slujesc, făcând sluj - că chiar Îmi vine să mă Întreb: și dacă nu ne-ar plăti nici cât suntem plătiți, ca Învățători - n-am face noi slujba slujnicilor? Ba eu cred că da. - Ia nu mai vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]