278 matches
-
ajunseseră deja, era toposul favorit al compunerilor noastre științifico-fantastice, la concurență cu Marte: cine nu fusese pe Lună sau pe Marte măcar o dată, într-un caiet dictando, cine nu le civilizase și nu le acoperise cu păduri, gazoane și flori smălțuite, cu hoteluri în care aveai telefon cu ecran și comunicai cu cei lăsați pe Pămînt, în care primeai printr-o simplă apăsare de buton tot ce-ți dorea inima și ce-ți pretindea foamea: înghețată și prăjituri și bomboane? Culinar
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
se poate aproxima chiar din această politică a disimulării. Astfel ea se vrea o curtezană vicioasă, o nesățioasă nimfomană mînuind atrocități (e rolul preferat): "La Cesarina mi se spune,/ sînt curtezană bătrînă cu nările azmuțite/ de bărbătuși proaspeți cu pieile smălțuite./ Către seniorii nopții rosteam vorbe deșarte,/ cînd l-am zărit pe Alois, efeb spasmodic,/ venit din abis./ Atunci pe loc lipitoare mîloasă am vrut să-i fiu,/ carnea să-i mîngîi cu un cuțit argintiu,/ gura să-i scormon ca
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
Îmi făceau semn să m-apropii, să iau, eram degustători, împreună, proviziile nu se terminau niciodată, trăiam , fără-a afla nimic, în viața transformată. ÎNTR-UN MĂR Locuiește-ntr-un măr, în chiliile arcuite din sâmburi, pe solul forjat și smălțuit de flori vulcanice și minereuri, cu ochii țintă la zidirea de la sine-a frumuseții. Într-un măr, în sâmburii lui, durează-ți casă aspră, virginală, ca vizuina unei mici lighioane imobile sub viscolul exuberant. Adu-ți de-a rostogolul, răbdător
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
Jimbolia, suprafața totală fiind de 6 777 mp. Pe fațade se remarcă 204 ferestre, lucrate din fier laminat fasonat cu cercevele duble. Dintre acestea, 57 sunt împodobite cu vitralii. Pereții exteriori sunt împodobiți cu 210 firide și 3 590 discuri smălțuite. În luna iulie 1940 a fost recepționată și instalația de încălzire, adaptată la sistemul de încălzire prin aer cald și aburi. O grijă deosebită a reprezentat-o realizarea celor șapte clopote. Rezonanța extraordinară a clopotelor provine din materialul de o
Agenda2004-18-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282355_a_283684]
-
La finalizarea acestora a existat sprijin material și din partea forurilor centrale. În toamna anului 1945, când Petru Comarnescu vizitează Timișoara, scrie, impresionat de cele văzute: „Catedrala de la Timișoara domină cu volumul ei bine așezat tot orașul, iar acoperișurile cu țigle smălțuite lucesc în toate părțile, ademenind privirile și încântându-le... Chiar dacă i se pot aduce obiecții cu privire la echilibrarea volumelor și părților laterale, Catedrala de la Timișoara înseamnă un mare efort arhitectonic și o fericită alegere de stil“. Solemnitatea târnosirii În toamna anului
Agenda2004-18-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282355_a_283684]
-
semnificând fiecare o zi a săptămânii. Distrus de flăcările unui incendiu în 1676, Turnul cu ceas a fost repede reconstruit (1677) într-o expresivă formă barocă, iar cu ocazia unor reparații executate în 1891, acoperișul a fost decorat cu țigle smălțuite și colorate. O dată cu refacerea turnului, în 1677 s-a montat și un ceas nou, al cărui mecanism a mai fost reparat în 1908. De-atunci, arătătoarele și figurinele sale măsoară neîntrerupta curgere a timpului... O. Nica La mare, spre toamnă
Agenda2004-34-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282800_a_284129]
-
că mă-nfurii / și vă fac mitul țăndări...!“ (Rostește-te, vârcolac...!). Rescriindu-i, metapoetic, pe înaintași, poetul cosmicizează sonurile vocalice într-un fermecător joc rimic-silabic: „Ieși-va-mai dintre stele, / să mai mângâie acele / sfinte pântece de-ulcele, / sfinte cântece de-ulcele / smălțuite, filomele, / mâna mea - cea scris poeme / cu vocale-arzând în steme, / mâna mea ce-a scris cu crini / și-a dat jos coroane, spini, / mâna-mi care-a pus „La Vii“ / lan cu maci de ciocârlii, / când la Tine, în pronaos
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
careva vreo oală, vreo ulcea, că ai suflet mare... Mai știi, dacă zici tu, m-o face! O ulcea dintr aia cu care bem noi vinul la butoi când nu e hoașca asta, a mea, acasă... Da, una ca aia smălțuită, în care îți înmoi mustățile. Și apoi gâl-gâl, gâl-gâl ! Gheorghe, fii-ți-ar spinarea a dracu, să-ți fie! Ca să vezi! Ți-a luat seama până și copilul ăsta! l-a dojenit nevastă-sa. Păi nu pun eu la beci
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
ta. O po veste cu o prințesă vizigotă. Îți place? Bun. E la Sevilla librăria ta. Omalissan s-a lăsat și ea să alunece leneș pe un divan căptușit cu perne moi, de mătase. Poartă patru coliere suprapuse, are ochii smălțuiți cu kohl și părul împletit cu panglici galbene, tivite pe margini cu dințișori sângerii de coral. Poartă șalvari străvezii, verzi-albaștri și un nume berber, Omalissan. În urechi îi lucesc șerpi de aur, încolăciți de lobii mici ca două scoici încă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înghețată, dar motanul tolănit lângă sobă își mișca lasciv coada și părea decupat din cărțile cu povești pe care le răsfoia în casa bunicilor, atunci când gerul broda pe geamuri, cu o măiestrie magică, flori înfiorător de frumoase. Cana de lut, smălțuită, era fierbinte, iar palmele sale o primiră ca pe o binecuvântare. Ducând-o către gură, se îmbătă înainte de a simți pe limbă licoarea stoarsă de la sânul toamnei trecute. Și-i fu bine... Picioarele refuzară să mai meargă, iar el se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ieșeau aburi, alte două oale mai mici, un castron cu castraveți, roșii și pepene murați... Minunat, gândi Petre la vederea murăturilor, o să am cu ce mă drege după țuica babei Floarea! Mai apărură pe masă câteva castroane de lut, frumos smălțuite și înflorate și două ulcele pentru vin. Domnule Petre, binevoiți a împărți cu noi masa asta. Nu ne așteptam la musafiri, îs bucatele pentru noi, un borș de cocoș, o tocăniță de purcel... Nu știu dacă v-o place, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ars, ieșind rumenite și apetisante, Toni, care asistase la "proceduri", dând aprobator din coadă. Dădu peste tot cu aspiratorul, puse fața de masă, aranjă băile... Carmen îi adusese și primele flori de grădină pe care le așeză într-un ulcior smălțuit. Pe masă puse și câteva rămurele de măr și prun înflorit și, privind "mise en place", cum spun specialiștii, i se păru că totul este foarte bine. După-amiază vopsi ouăle, le lăsă să se răcească și apoi le dădu "lustru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fermecat de la iarmaroace. Era fascinant, imaginându-și tot felul de scenarii despre o stea sau alta. Luneta nu era una performantă, modernă, dar, oricum, îl aducea mai aproape de lumea aceea necunoscută, mirifică și, după ceva vreme petrecută admirând covorul acela smălțuit, adormea liniștit ca un copil, ce ascultase o poveste frumoasă. La treburile zilnice din livadă, din grădină și chiar la "Observator", era asistat de Toni, alături de care începuse să facă excursii tot mai îndelungate în pădurea din spatele casei. Îl atrăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Atunci care este cel mai frumos cadou pe care l-ați căpătat vreodată? O tricicletă (am primit-o când aveam trei sau patru ani), dar nu din acelea care de-abia se târâie - chit că acum există triciclete șlefuite, vopsite, smălțuite - ci una făcută după toate regulile: cam așa de înaltă (arată cu mâna ridicată la aproape un metru de podea), cu roata din fața mare și cu două roți în spate având o linie foarte elegantă. Era făcută la Școala de
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
ale amiezii, pe străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse în spatele geamurilor căscate, negre, mistuitoare... Mă fascinau cișmelele, picurul în van pe cimentul fierbinte, crăpat de smocuri de iarbă, al curților părăginite... sau într-un lighean smălțuit fantastic, stîrnind ecouri... Întrezăream, halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile evazate, cu sînii căzuți, moi, pînă la buric, făcîndu-mi semne magice de după perdele... Visam că le posed în biserici umile, umbrite de sfințenie, în fața altarului... despuiate, îngenuncheate... proferînd blasfemii suave
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
-ntremeze. Împinge lângă pat mescioara ceea din colț; i-om pune la-ndemână o ulcică de vin din care știu că-i place să guste. În timp ce se pregătește patul, intră Fata, cu o oală mărișoară și cu o ulcică, ambele smălțuite.) Ai venit, fată? Uită-te-n dulăpior și scoate o tabla, pe care să pui oala și ulcica. Scoate și-un ștergar mai mic. Aud glasuri și pași; înseamnă că s-apropie drumeții noștri. Poți să pleci, fată. (Fata iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Trecătoarea Muntelui și Mării și Trecătoarea Jiayu reprezintă capodopere ale artei arhitecturale chineze. Porțiunile Badaling și Simatai ale Zidului, aflat în Beijing, au o mare valoare artistică. În această perioadă, decorațiunile, motivele colorate și ornamentele s-au dezvoltat. Pietrele, olanele smălțuite și lemnul de esență tare au fost materialele dominante în ornamentică, iar la construcția locuințelor civile s-au folosit cu precădere cărămizile. În dinastia Ming, dispunerea în spațiu a grupurilor de construcții a ajuns la maturitate. Cele mai elocvente exemple
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o oglindă ușor aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și lăzi de lemn, așezate În stive, una peste alta, aproape pînă la tavan. În vîrful stivei celei mai ridicate, Într-o poziție precară, se afla un cărucior roșu de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era aproape faimos. Pe de altă parte, nu-și petrecea cine știe cît timp scriind, dacă scriind Înseamnă să aștearnă efectiv cuvinte pe hîrtie - o oră pe zi, cel mult. Atunci cînd scria efectiv, se așeza la masa cu blat smălțuit, același loc În care se așeza să mănînce și să repare diverse. Era mereu plină de tot soiul de chestii - hîrtii, cărți, vase murdare, haine, de regulă și cîte o umbrelă, și fărîmițe și bucățele de lucruri pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de liniștea apăsătoare din jur. Lumina din cameră era diferită. Am remarcat asta imediat ce am scos nasul pe gaură. Nu ploua, și razele soarelui se strecurau pe fereastra deschisă. Mobila se afla din nou aici, patul și masa cu blat smălțuit, vechiul fotoliu de piele, rafturile de cărți, și toate cărțile. Ușa de la debara era Întredeschisă, și am văzut că era iar plină de troace. Găleata ruginită de gunoi era și ea acolo, ca și pianul meu, cu ciobiturile și zgîrieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aceste răni, precum contururile corpului unei femei ținute minte, preț de câteva ore după actul sexual, de presiunea elastică a pielii cuiva. În a patra zi, fără nici un motiv anume, anestezicele au fost retrase. Toată dimineața am vomitat în vasul smălțuit pe care mi-l ținu sub față o infirmieră. Femeia se holba la mine cu ochi îngăduitori, dar imobili. Marginea rece a vasului sub formă de rinichi mă apăsa pe obraz. Suprafața lui de porțelan era împodobită de-un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
posterioară cu farurile. Pe neașteptate, Catherine își opri mașinuța în curtea unei benzinării, forțându-l pe Vaughan să facă o violentă întoarcere cu o sută optzeci de grade. Cu roțile scrâșnind, acesta viră pe după rondurile ornamentale cu flori în ghivece smălțuite, însă i-am blocat drumul cu propria-mi mașină. Surescitată de toate acestea, Catherine stătea între pompele stacojii de benzină, scăpărând din ochi spre Vaughan. Rănile de la picioare și piept mă dureau din pricina efortului de-a ține pasul cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
riguroase, care se desface la cea mai mică bătaie a unghiei pe pereții tubului, pentru a fi înlocuită de o alta, în care aceleași elemente converg într-un ansamblu diferit. De când, adolescent încă, am băgat de seamă că privind grădinile smălțuite, învolburate în fundul tubului din oglinzi, capacitatea mea de a lua decizii practice și de a face previziuni riscante sporea, am început să colecționez caleidoscoape. Istoria acestui obiect, relativ recent (caleidoscopul a fost brevetat în 1817 de fizicianul scoțian Sir David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mahon incrustat, cu podea și plinte de marmură și-un șemineu de marmură c-un fel de bucle. În casele bogate în care locuiesc oameni bogați și bătrâni, totu-i așa cum te-ai aștepta să fie. Crinii roșii din vazele smălțuite sunt adevărați, nu de mătase. Draperiile de culoarea untului sunt de mătase, nu din bumbac satinat. Mahonul nu e pin băițuit să semene cu mahonul. Nici urmă de candelabre din sticlă presată în chip de cristal tăiat. Pielea nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe o stradă laterală, și eu mergând pe jos pe Broadway spre portarul de la Hotelul Congress. Sunt o femeie cu o jumătate de față sosind la un hotel de lux, unul dintre hotelurile alea ca un palat uriaș din teracotă smălțuită construite acum o sută de ani, unde portarii poartă frac cu galoane aurii pe umeri. Eu port un peignoir și-un capot de baie. Fără văluri. Jumătate din capot s-a prins în portieră și a fost târâtă pe autostradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]