37 matches
-
înveselește Și-l înalță pân’ la Tine Căci pe cei care cheamă Îi ridici dintre ruine. Ia aminte astăzi, Doamne L-ale mele rugi fierbinți Și-mi fă parte, Milostive, De-ale Tale biruniți. La lucrarea Ta cea mare Cu smerire stau de veghe Tu ești Dumnezeul nostru - Dumnezeu fără pereche. Toate neamurile lumii Te vor proslăvi mereu Căci minuni faci printre oameni, Tu ești singur Dumnezeu. Astăzi îmi arată iar Calea Ta și mă deșteaptă Inima mi-o întărește Pasul
PSALMUL 86 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1473965905.html [Corola-blog/BlogPost/375164_a_376493]
-
pământ. Anii sânt precum un sunet Zilele ni-s numărate Cu lumina feței Tale Ne ștergi grelele păcate. Căci mândria vieții noastre E doar trudă și durere Cin’ se naște se întoarce Tot în pulberi și tăcere. Se cuvine cu smerire Să-Ți aducem slavă Ție Că Tu ești izvor de haruri Și de sfântă bucurie. Varsă-Ți, Doamne mila sfântă Și la robul Tău pe rană Căci nu-i nimeni fără vină, Nici un om fără prihană. Referință Bibliografică: PSALMUL 90
PSALMUL 90 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1480110430.html [Corola-blog/BlogPost/368733_a_370062]
-
de celelalte, prin pocăință 67. Încetarea sau prelungirea bolii ține de „preștiința lui Dumnezeu”68. Sfântul Ioan Scărarul ne încredințează că există două feluri de boli, în ceea ce privește rostul sau finalitatea lor: - boala pentru curățirea de păcate și cea venită pentru smerirea cugetului. Dumnezeu smerește trupul celui trândav la nevoință, printr-o nevoință mai dureroasă - boala 69. Prin aceasta se arată că adevăratul scop al bolilor trupului este sănatatea sufletului. Cu cât sufletul este mai afundat în patimi, cu atât sunt mai
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_suferinta_rabdare_si_nadejde_din_perspectiva_crest_stelian_gombos_1326451004.html [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
alături de alți 46 de olteni, constituie un moment decisiv în formula existențială a eului povestitor. Conștiința conștientă de Dumnezeu și spiritul credincios devin conștiință căutătoare de mântuire și spirit evlavios. Figura spiritului creator se profilează ca pioasă, cucernică, religioasă. Drumul smeririi este, în fapt, deschis de conștientizarea faptului prealabil că în două rânduri (1 iunie 2001 și 18 mai 2002) intervenția divinității a adus salvarea de la moarte. Spiritul, ca totalitate, se inserează într-un dinamism mnemonic și astfel are loc o
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu by http://revistaderecenzii.ro/constantin-padureanu-regasirea-de-sine-de-stefan-vladutescu-c/ [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
albe fețe...: pe toți - Hristos ne lasă repetenți! an după an și viață după viață ratăm - și toată bezna vine-n față! multlăudatul om e o paiață: da - capodopera lui Dumnezeu e-n ceață! un gând - măcar un gând întru smerire: ca boare-am dobândi Via Simțire! nu : noi ne punem - singuri - moț și ne trezim - cenuși - la colț! ...din primăvară-n iarnă pribegesc și fericirea uit s-o caut - nu s-o găsesc! ADVERSARUL trag după mine un cadavru,-n
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 by http://confluente.ro/Contradictii_de_primavara.html [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
ce nu sunt voia Tatălui nu L-au putut înlănțui. El este numai adevărata slugă a slugilor și aceasta înțelege El să rămână: independent de toate, perfect, liber, generos, liniștit și puternic. Vorbind după modelul omenesc, ai zice că fiecare smerire, fiecare despuiere de bună voie a Domnului, în loc să însemneze o pogorâre spre nimicnicie, o sărăcire, este dimpotrivă ca o ridicare de nivel a sufletului spre mai multă libertate, o îmbogățire. Dar este înfricoșătoare taina vieții Domnului și sub toate lațurile
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1497590105.html [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
a pieri / Se 'nalță zborul său întru tării / Și lumea-ntreagă nu mai este haos!” (Petru Demetru Popescu, Poetul, p. 96 .) „...Alungă-mi ispitele din cutele firii, / Revarsă-mi în trup și-n duh alinare / Și dă-mi sfiiciunea, blândețea smeririi, / Părinte Ceresc, Luminoasă Cărare - / Ruga-mi ascultă cu marea-ndurare! / Amin, voii Tale, Părinte-al Zidirii!” ( Florian Saioc, Sosirea trecătoare, p. 122.) „Nădejdea-n tine m-a salvat, Iisuse! / Doar Tu mi-ai dat această bucurie / De-a mai trăi
INVOCAREA DIVINULUI ÎN CREAŢIA LITERARĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_1398755307.html [Corola-blog/BlogPost/348048_a_349377]
-
alături de tine, impunându-ți simultan ritmul constant ce trebuie adoptat ca să nu îți pierzi suflul. Un asemenea sprijin este fundamental pentru orice progres sănătos. Ca să nu sfârșești în impostură, orice ai vrea să faci, nu poți să te sustragi aprigei smeriri impuse de actul învățării. Autodidacticismul este, din contra, o formă maladivă a încrederii în sine, care se soldează aproape în toate spețele cu eșecuri nici măcar răsunătoare. Probabil că puține discipline de studiu pun mai clar în lumină naufragiile acestui tip
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul by https://republica.ro/trei-stadii-ale-crec-terii-omului [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
spune, în domeniul nostru, că poate traduce un text de Cicero, dar are „mici ezitări” la identificarea unui „mărunt” ablativ absolut este un impostor. Ca să nu sfârșești în impostură, orice ai vrea să faci, nu poți să te sustragi aprigei smeriri impuse de actul învățării. Ceea ce nu înseamnă că învățarea este vreo formă de masochism, ci că descoperirea vocației presupune un necesar preambul dureros, pe care numai încrederea într-un psihagog expert îl face suportabil. La fel, ar fi cu totul
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul by https://republica.ro/trei-stadii-ale-crec-terii-omului [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
de celelalte, prin pocăință 67. Încetarea sau prelungirea bolii ține de „preștiința lui Dumnezeu”68. Sfântul Ioan Scărarul ne încredințează că există două feluri de boli, în ceea ce privește rostul sau finalitatea lor: - boala pentru curățirea de păcate și cea venită pentru smerirea cugetului. Dumnezeu smerește trupul celui trândav la nevoință, printr-o nevoință mai dureroasă - boala 69. Prin aceasta se arată că adevăratul scop al bolilor trupului este sănatatea sufletului. Cu cât sufletul este mai afundat în patimi, cu atât sunt mai
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_rabdare_si_nadejde_din_perspectiva_crestina_.html [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
î.Hr., a început înconjurarea Ierusalimului de oștiri babiloniene, un eveniment care a condus la spargerea zidului cetății în ziua a XVII-a din luna Tammuz (eveniment numit în ebraică: Tom Ț’muz, cănd copii lui Israel încep o perioadă de smerire sufletească de trei săptămâni) și în final la distrugerea Templului în 586 î.Hr. și spre primul exil din Ierusalim vestit de profet. (Ieremia 38:23) Acest eveniment este scris în cartea ÎI Melachim (sau 2 Regi): "„Iar în anul al
Asara B'Tevet () [Corola-website/Science/330687_a_332016]
-
lunii a zecea (numit și: Asara bTevet)" "vor fi pentru casa lui Iuda bucurie și veselie și adunări fericite." "Deci iubiți Adevărul și Pacea!“»" "Aceasta se ține că Yom Kippur care este cea mai mare zi de șavat pentru și smerire sufletească prin post așa cum scrie în Levitic 23:32: Postul de Asara b'Tevet începe la apusul soarelui a celei de-a zecea zi a lunii ebraice Tevet (luna care corespunde ultimei jumătăți a lui Decembrie și primei jumătăți a
Asara B'Tevet () [Corola-website/Science/330687_a_332016]
-
poruncile și au mărturia lui Mesia, cel străpuns) și pentru străin (mulțimea neamurilor răscumpărate din necazul cel mare). În luna a șaptea, Dumnezeu își reia legăturile cu Israel, producând o trezire (Isaia 18) care trebuie să ducă mai departe la smerirea despre care vorbește profetul Zaharia, pentru ca la sfârșit, să aducă neamurile rămase contra Ierusalimului (Zaharia 14), și să fie sancționate să participe la cele șapte zile ale Corturilor. Astfel, profetic, a șaptea lună reprezintă „sfârșitul veacului” și al planului lui
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
era moștenire de familie revine împăratului). Astfel acuzat de Ilie, Ahab se smerește înaintea lui Dumnezeu: își rupe hainele, își pune un sac pe trup, în care doarme, postește, și în care merge încet în timpul zilei. Dumnezeu ține cont de smerirea lui Ahab și îi spune că nenorocirea va cădea peste regatul său nu în timpul vieții sale, ci în timpul vieții fiului său.
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
aproapele are loc altfel decât ființând, Într-o „anarhie” care precedă orice alegere liberă și care se oferă fără conținut psihologic. Această Întâlnire cu chipul aproapelui, nu este compasiune. Ea se poate manifesta sub forma răspunsului lui Avraam: „Iată-mă!”, „smerire față de slava Infinitului care mă supune aproapelui” (Lévinas, 1978, p. 186). Ceea ce se Întâmplă nu este o Întâlnire a individuluicuun altul identic prin resimțirea suferinței acestuia din urmă. Etica,filosofie primă În viziunea lui Lévinas, depășește sau precedă ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
până la un grad oarecare țara de absorbirea de cătră unul din vecini, putea s-o țină deasupra apei oarecum, ca să nu se cufunde, dar asupra Domnului arunca fără îndoială umbra unei politici de fățărnicie și duplicitate și-l espunea la smerire din partea aceluia dintre rivali care se simțea amăgit. Sarcina de-a reprezenta singur un popor întreg nu mai cade azi asupra nimănuia nici măcar asupra Domnului, de vreme ce răspunderea politicei esterioare li se cuvine' {EminescuOpXII 54} asemenea consiliarilor după vremuri pe cari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ceale dumnezeești arhierarha, cu ochiu blând acest mic dar al mieu, ca un semn de mulțămită, ca un zălog al desăvârșitei meale cucerii, și nu te uita la micșorarea darului, ci la buna voință a dăruitorului". Dincolo de locul comun al smeririi de sine, nevoia recunoașterii efortului personal și a propriei imagini este omniprezentă. Asumându-se, analizându-se ori, chiar, citându-se (Învățături preste toate zilele, Câmpulung, 1642, Liturghie, București, 1680 etc. "cum am zis și mai sus") cu lucidă autoreferențialitate, autorii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care se arată ca fapt de a apărea în lumina lumii, în centrul autarhic al ochiului lumii, ci în strălucirea discretă a ceea ce apare nevăzut, în imaginea inaparentului, a acelui incognito învăluit în "splendoarea de la marginea lumii"17. Marginea e smerirea, descentrare și distanțare, cu atât mai pregnantă cu cât e mai ștearsă din vedere, dar și recentrare, reducție până la miez, "ca o descreștere, a lumii, înspre fruct"18. Apoi, complementar, o descreștere a trupului, căci - precum în viziunea platoniciană 19
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
eclipsa orizontului mundan, ea se regăsește în chipul originar al lumii 28. "Acest chip de origine îl poartă tot drumul"29, căci ceea ce luminează și cheamă vederea spre lumină deschide drumul însuși, călăuzește de la bun început dinspre departele sfârșitului. Iar smerirea în început 30 reia revelator sensul inițial, deschide accesul spre ceea ce se arată și începe calea arătării. "Substanța lumii ce-și caută chip este inepuizabilă, greu este doar acest început de a-i da de locul unde sălășluiește, de vatră
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Deasupra râului (E), p. 113. 24 Vina (E); Floare carnivoră (E), pp. 135, 150. 25 Certarea filosofilor (E); Epifania (E), pp. 157, 190. 26 Cel care, neștiut (PD), p. 293. 27 Și cum fusesem chemați (PD), p. 261. Dezgolirea este smerirea în Dumnezeu: "partea cea mai înaltă din insondabila sa profunzime răspunde coborârii supreme în profunzimea umilinței" (Predica 10, în Meister Eckhart, Benedictus Deus, Editura Herald, București, 2004, p. 183). Abia acum sufletul intră în imagine, dar într-o imagine care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al unei imagini în care fuziunea între simțul intelectiv și sensibil (...) a asumat în sfârșit mimêsis-ul doar ca "urmă" și ca "parusie" epifanică" (Anca Vasiliu, Despre diafan, ed. cit., p. 318). 86 Amurg de toamnă, p. 161. Aceasta e pustiirea, smerirea, "umila neființă" care coborându-se izbutește să se înalțe la vedere. "A te coborî înseamnă, în raport cu greutatea morală, a urca. Greutatea morală ne face să cădem spre înalt" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40). 87
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înțeles tot ce spunea, care îl vădea pe adevăratul genti lom, maliția lui împachetată în mătase și în bumbac, dulcegăriile lui de lume mare care abia dacă păreau ale unui bărbat, o timiditate bizară și parcă un sentiment personal de smerire și de mortificare prea puțin în armonie cu scăpărările și cu străfulgerările vii și cu iluminările filozofice, observațiile îndrăznețe care țâșneau din acest amestec de modestie îndurerată și de melancolie, de misticism și de joasă senzualitate. Nimeni nu povestea și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cîtă cunoaștere m-ai hărăzit! Și cu cîtă smerenie! Mai milu-iește-mă, te rog, măcar cu un strop de iubire! Urcam în mine însumi spre tronul de slavă și mantia-mi atîrna ca o rugă. Îngenuncheam în răstimpuri pentru mai multă smerire. Căpătasem inel și coroană și sceptru, iar acum înaintam pe o cale de lumină spre tron. Eram eu însumi lumină și radiam. Dar sensul era lumina de dincolo de lumină. Nu una sîngerie ca amurgul, ci una clară, transparentă, de simți
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în vreme ce adolescența înseamnă căderea, adică perioada pierderii în lume, cînd Lewis intră în pielea unui filfizon spilcuit, preocupat de plăceri și de strălucire mondenă. Dar semețirea e scurtă și tulbure, Lewis mușcînd în preajma vîrstei de 30 de ani din fructul smeririi. Ce e uimitor este că autorul își descrie convertirea ca pe un traseu rațional, un soi de căutare lucidă desfășurată treaptă cu treaptă în numele unei logici speculative. Cum s-ar spune, Lewis îl acceptă pe Dumnezeu din motive rezonabile și
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
stratul evident cel mai profund al acestui lirism de-o iluzorie simplitate, de un ingenuu-viclean prozaism, purtător de sarcini transcendente. Cu toate că are parte de-o recunoaștere anevoioasă, credem că din pricina jocului îndrăzneț cu insignifiantul, cu inaparența, cu inutilitatea (figuri ale smeririi reflexe) pe care-l practică, precum și a retoricii întoarse spre interior, părelnic sugrumate în melancolicul său rafinament, Constantin Abăluță ne apare neîndoielnic ca unul dintre cei mai importanți poeți pe care-i avem în prezent. Nominalizarea d-sale pentru premiul
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]