37 matches
-
stratul evident cel mai profund al acestui lirism de-o iluzorie simplitate, de un ingenuu-viclean prozaism, purtător de sarcini transcendente. Cu toate că are parte de-o recunoaștere anevoioasă, credem că din pricina jocului îndrăzneț cu insignifiantul, cu inaparența, cu inutilitatea (figuri ale smeririi reflexe) pe care-l practică, precum și a retoricii întoarse spre interior, părelnic sugrumate în melancolicul său rafinament, Constantin Abăluță ne apare neîndoielnic ca unul dintre cei mai importanți poeți pe care-i avem în prezent. Nominalizarea d-sale pentru premiul
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
în vreme ce adolescența înseamnă căderea, adică perioada pierderii în lume, cînd Lewis intră în pielea unui filfizon spilcuit, preocupat de plăceri și de strălucire mondenă. Dar semețirea e scurtă și tulbure, Lewis mușcînd în preajma vîrstei de 30 de ani din fructul smeririi. Ce e uimitor este că autorul își descrie convertirea ca pe un traseu rațional, un soi de căutare lucidă desfășurată treaptă cu treaptă în numele unei logici speculative. Cum s-ar spune, Lewis îl acceptă pe Dumnezeu din motive rezonabile și
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
de celelalte, prin pocăință 67. Încetarea sau prelungirea bolii ține de „preștiința lui Dumnezeu”68. Sfântul Ioan Scărarul ne încredințează că există două feluri de boli, în ceea ce privește rostul sau finalitatea lor: - boala pentru curățirea de păcate și cea venită pentru smerirea cugetului. Dumnezeu smerește trupul celui trândav la nevoință, printr-o nevoință mai dureroasă - boala 69. Prin aceasta se arată că adevăratul scop al bolilor trupului este sănatatea sufletului. Cu cât sufletul este mai afundat în patimi, cu atât sunt mai
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
de celelalte, prin pocăință 67. Încetarea sau prelungirea bolii ține de „preștiința lui Dumnezeu”68. Sfântul Ioan Scărarul ne încredințează că există două feluri de boli, în ceea ce privește rostul sau finalitatea lor: - boala pentru curățirea de păcate și cea venită pentru smerirea cugetului. Dumnezeu smerește trupul celui trândav la nevoință, printr-o nevoință mai dureroasă - boala 69. Prin aceasta se arată că adevăratul scop al bolilor trupului este sănatatea sufletului. Cu cât sufletul este mai afundat în patimi, cu atât sunt mai
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
pământ. Anii sânt precum un sunet Zilele ni-s numărate Cu lumina feței Tale Ne ștergi grelele păcate. Căci mândria vieții noastre E doar trudă și durere Cin’ se naște se întoarce Tot în pulberi și tăcere. Se cuvine cu smerire Să-Ți aducem slavă Ție Că Tu ești izvor de haruri Și de sfântă bucurie. Varsă-Ți, Doamne mila sfântă Și la robul Tău pe rană Căci nu-i nimeni fără vină, Nici un om fără prihană. Referință Bibliografică: PSALMUL 90
PSALMUL 90 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368733_a_370062]
-
albe fețe...: pe toți - Hristos ne lasă repetenți! an după an și viață după viață ratăm - și toată bezna vine-n față! multlăudatul om e o paiață: da - capodopera lui Dumnezeu e-n ceață! un gând - măcar un gând întru smerire: ca boare-am dobândi Via Simțire! nu : noi ne punem - singuri - moț și ne trezim - cenuși - la colț! ...din primăvară-n iarnă pribegesc și fericirea uit s-o caut - nu s-o găsesc! ADVERSARUL trag după mine un cadavru,-n
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
a pieri / Se 'nalță zborul său întru tării / Și lumea-ntreagă nu mai este haos!” (Petru Demetru Popescu, Poetul, p. 96 .) „...Alungă-mi ispitele din cutele firii, / Revarsă-mi în trup și-n duh alinare / Și dă-mi sfiiciunea, blândețea smeririi, / Părinte Ceresc, Luminoasă Cărare - / Ruga-mi ascultă cu marea-ndurare! / Amin, voii Tale, Părinte-al Zidirii!” ( Florian Saioc, Sosirea trecătoare, p. 122.) „Nădejdea-n tine m-a salvat, Iisuse! / Doar Tu mi-ai dat această bucurie / De-a mai trăi
INVOCAREA DIVINULUI ÎN CREAŢIA LITERARĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348048_a_349377]
-
ce nu sunt voia Tatălui nu L-au putut înlănțui. El este numai adevărata slugă a slugilor și aceasta înțelege El să rămână: independent de toate, perfect, liber, generos, liniștit și puternic. Vorbind după modelul omenesc, ai zice că fiecare smerire, fiecare despuiere de bună voie a Domnului, în loc să însemneze o pogorâre spre nimicnicie, o sărăcire, este dimpotrivă ca o ridicare de nivel a sufletului spre mai multă libertate, o îmbogățire. Dar este înfricoșătoare taina vieții Domnului și sub toate lațurile
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
alături de tine, impunându-ți simultan ritmul constant ce trebuie adoptat ca să nu îți pierzi suflul. Un asemenea sprijin este fundamental pentru orice progres sănătos. Ca să nu sfârșești în impostură, orice ai vrea să faci, nu poți să te sustragi aprigei smeriri impuse de actul învățării. Autodidacticismul este, din contra, o formă maladivă a încrederii în sine, care se soldează aproape în toate spețele cu eșecuri nici măcar răsunătoare. Probabil că puține discipline de studiu pun mai clar în lumină naufragiile acestui tip
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
spune, în domeniul nostru, că poate traduce un text de Cicero, dar are „mici ezitări” la identificarea unui „mărunt” ablativ absolut este un impostor. Ca să nu sfârșești în impostură, orice ai vrea să faci, nu poți să te sustragi aprigei smeriri impuse de actul învățării. Ceea ce nu înseamnă că învățarea este vreo formă de masochism, ci că descoperirea vocației presupune un necesar preambul dureros, pe care numai încrederea într-un psihagog expert îl face suportabil. La fel, ar fi cu totul
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
alături de alți 46 de olteni, constituie un moment decisiv în formula existențială a eului povestitor. Conștiința conștientă de Dumnezeu și spiritul credincios devin conștiință căutătoare de mântuire și spirit evlavios. Figura spiritului creator se profilează ca pioasă, cucernică, religioasă. Drumul smeririi este, în fapt, deschis de conștientizarea faptului prealabil că în două rânduri (1 iunie 2001 și 18 mai 2002) intervenția divinității a adus salvarea de la moarte. Spiritul, ca totalitate, se inserează într-un dinamism mnemonic și astfel are loc o
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
înveselește Și-l înalță pân’ la Tine Căci pe cei care cheamă Îi ridici dintre ruine. Ia aminte astăzi, Doamne L-ale mele rugi fierbinți Și-mi fă parte, Milostive, De-ale Tale biruniți. La lucrarea Ta cea mare Cu smerire stau de veghe Tu ești Dumnezeul nostru - Dumnezeu fără pereche. Toate neamurile lumii Te vor proslăvi mereu Căci minuni faci printre oameni, Tu ești singur Dumnezeu. Astăzi îmi arată iar Calea Ta și mă deșteaptă Inima mi-o întărește Pasul
PSALMUL 86 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375164_a_376493]
-
pe dânsul cât și țara de înghițirea de cătră unul dintre ei și îl și ținu o samă de vreme deasupra apei, dar îl duse la o politică de totală fățărnicie și duplicitate și nu-l scăpă până în sfârșit de smerirea temută din partea îngîmfatului biruitor. Raportul Valachiei cu cele două regate creștine înmegieșite avea curând să-și arate arama. În urma morții surorii sale, Maria, soția lui Sigismund, regina Hedwiga {EminescuOpXIV 177} ridică pretenție asupra succesiunei în Ungaria, pretenție pe care soțul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
există, astfel din zarea trecutului mai ajunge o rază de glorie până la noi, pe când cauza acestei străluciri, tăria sufletească, credința, abnegațiunea nu mai sunt. Degeaba pitici moderni ar îmbrăca zalele lor mâncate de rugină daca nu pot umplea sufletele cu smerirea și credința celor vechi. Ci nu de ei poate fi vorba când discutăm ceea ce se petrece în zilele noastre; nu virtuțile lor de eroi și de sfinți pot fi măsura virtuților confiscate ale ilustrațiunilor actuale. Nu abnegațiunea, onestitatea vulgară, care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
1981 și 1986 a fost director al revistei „Curierul”. Cu învârtejiri verbale alunecând, printre nebulozități și contorsionări, într-un delir ce mimează ideația febricitantă, B. se avântă în publicistică ținând „sabia”într-o mână și „crucea” în cealaltă. Iluminările și smeririle lui, într-o gestică a trăirilor extreme, exhibă mari tensionări, între exasperare și nădăjduire. După debutul nesemnificativ la „Oltul” (1923), compune proză, în care obscurizarea înțelesurilor, într-o manieră aproape stocastică, este mai mult o chestiune de strategie a unui
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8. căci este un om nehotărît și nestatornic în toate căile sale. 9. Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. 10. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. 11. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere: așa se va veșteji bogatul în umbletele lui. 12. Ferice de cel ce rabdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
lor, în număr de douăzeci; 20. Și dintre slujitorii Templului, pe care David și căpeteniile îi puseseră în slujbă Leviților, două sute douăzeci de slujitori ai Templului, toți numiți pe nume. 21. Acolo, la rîul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noștri, și pentru ce era al nostru. 22. Mi-era rușine să cer împăratului o oaste de însoțire și călăreți, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmașului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
s-au strîns la mine toți cei se temeau de cuvintele Dumnezeul lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Și eu, am stat jos mîhnit, pînă la jertfa de seară. 5. Apoi, în clipa jertfei de seară m-am sculat din smerirea mea, cu hainele și mantaua sfîșiate, am căzut în genunchi, am întins mîinile spre Domnul, Dumnezeul meu, și am zis: 6. "Dumnezeule, sunt uluit, și mi-e rușine, Dumnezeule, să-mi ridic fața spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
căci e neschimbat; nici n-a negat ceea ce S-a făcut pentru ceea ce era, căci 49 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: În sine, micimea este un lucru de disprețuit. Dar când o ia cineva mărit, din iubire pentru cel mic, fapta acestei smeriri din iubire pentru cel mic devine o dovadă a înălțimii celui ce o săvârșește, iar când o face chiar Dumnezeu e o adevărată minune. (n. s. 2168, p. 1149) 50 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât atât
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cîtă cunoaștere m-ai hărăzit! Și cu cîtă smerenie! Mai milu-iește-mă, te rog, măcar cu un strop de iubire! Urcam în mine însumi spre tronul de slavă și mantia-mi atîrna ca o rugă. Îngenuncheam în răstimpuri pentru mai multă smerire. Căpătasem inel și coroană și sceptru, iar acum înaintam pe o cale de lumină spre tron. Eram eu însumi lumină și radiam. Dar sensul era lumina de dincolo de lumină. Nu una sîngerie ca amurgul, ci una clară, transparentă, de simți
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ceale dumnezeești arhierarha, cu ochiu blând acest mic dar al mieu, ca un semn de mulțămită, ca un zălog al desăvârșitei meale cucerii, și nu te uita la micșorarea darului, ci la buna voință a dăruitorului". Dincolo de locul comun al smeririi de sine, nevoia recunoașterii efortului personal și a propriei imagini este omniprezentă. Asumându-se, analizându-se ori, chiar, citându-se (Învățături preste toate zilele, Câmpulung, 1642, Liturghie, București, 1680 etc. "cum am zis și mai sus") cu lucidă autoreferențialitate, autorii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
desfătarea ta și îți vei ridica fața spre Dumnezeu. 27. Îl vei ruga, și te va asculta și îți vei putea împlini juruințele. 28. Pe ce vei pune mîna îți va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina. 29. Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecați. 30. El va izbăvi chiar și pe cel vinovat care își va datora scăparea curăției mîinilor tale." $23 1. Iov a luat cuvîntul, și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
o moarte hoțească. Sgomotul acel mare ce-l făcură armele rumânești pentru slava și fericirea țării, se liniști; țara rumânească iar căzu sub greutatea soartei mai dinainte; alt Mihaiu nu se mai născu pentru dânsa; în locul slavei de atunci, veni smerirea și umilirea, tot folosul a fost că turcii se învățară a respecta drepturile țării până mai târziu. Dar datoria istoriei rumânești fie ca să păstreze în viacuri isprăvile acelea minunate ale [p. 321] acestui Ahil rumânesc vrednic de a-și avea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
până la un grad oarecare țara de absorbirea de cătră unul din vecini, putea s-o țină deasupra apei oarecum, ca să nu se cufunde, dar asupra Domnului arunca fără îndoială umbra unei politici de fățărnicie și duplicitate și-l espunea la smerire din partea aceluia dintre rivali care se simțea amăgit. Sarcina de-a reprezenta singur un popor întreg nu mai cade azi asupra nimănuia nici măcar asupra Domnului, de vreme ce răspunderea politicei esterioare li se cuvine' {EminescuOpXII 54} asemenea consiliarilor după vremuri pe cari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aproapele are loc altfel decât ființând, Într-o „anarhie” care precedă orice alegere liberă și care se oferă fără conținut psihologic. Această Întâlnire cu chipul aproapelui, nu este compasiune. Ea se poate manifesta sub forma răspunsului lui Avraam: „Iată-mă!”, „smerire față de slava Infinitului care mă supune aproapelui” (Lévinas, 1978, p. 186). Ceea ce se Întâmplă nu este o Întâlnire a individuluicuun altul identic prin resimțirea suferinței acestuia din urmă. Etica,filosofie primă În viziunea lui Lévinas, depășește sau precedă ceea ce se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]