81 matches
-
nici n-am auzit să se întâmple... Curajos judecător! S-a ținut tare de tot. Nu cred că aș fi reușit să fiu atât de calm...”. Procurorul Zapciu era în picioare, alb ca varul. Nu văzuse saltul „cobrei” și nici smiorcăiala lui n-o auzise. Era adâncit în gânduri, cu privirea spre vârfurile ascuțite ale pantofilor bine întreținuți. Deplasarea mascaților i-a atras atenția și, când a văzut scena, s-a ridicat brusc în ideea de a interveni. Era prea târziu
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_imperiul_fricii_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
îl agasam pe tata cu cereri de genul: „Hai la defilare! Hai la defilare!” În final, ceda presiunilor și plecam spre Piața Victoriei - azi Avram Iancu - să ocupăm un loc cât mai aproape de tribuna oficială. După manifestație, începeam cu alte smiorcăieli: „Hai la Hoia! Hai la Hoia!” - „Hoia” fiind pădurea de la periferia vestică a orașului, locul în care se află secția în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, cunoscută sub numele de Parcul Romulus Vuia. Locul este de o frumusețe
SĂRBĂTORILE DE ALTĂDATĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1437470370.html [Corola-blog/BlogPost/374947_a_376276]
-
ceafă sau să-i ardă un șut sănătos în fund, că prea era mocăit și plîngăcios ... Doruleț scîncea și își trăgea nasul și o amenința că o spune el și o făcea tîmpită, dar Fulga nu se lăsa impresionată de smiorcăielile lui și, cînd Aurel încerca să o tempereze, îl amenința și pe el, pentru că știa că ea este cea mai puternică, chiar dacă era mai mică decît Aurel, frații ei semănau cu mama, mai moi, mai lasă-mă să te las
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_68_69_ioan_lila_1341240162.html [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
spuse mirat : -Mă, eu îl cunosc pe taică-tu. E un om de ispravă, cumsecade. Nu te lăsa el toată noaptea singur pe drum! Nu cumva ai fugit de acasă, fără să-i spui? -Ba nu! îi răspund eu printre smiorcăieli. Omul a oftat cu ciudă și a mormăit tot drumul până la mine acasă : -Cine te scoase în calea mea, mă? Cum te-am găsit eu, mă? Să-mi pierd toată noaptea pe drum... Când am ajuns acasă, m-a dat
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1482509663.html [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
ceva ca să vă treacă supărarea Aveți aici în sacoșă niște miere de albine, de anul ăsta, și niște brânză de putinei, de oi Da vă rog să nu ne puneți... dom pădurar... amendă Vă rog frumos! - Ei, gata, ce atâta smiorcăială!... Dă la nevasta mea sacoșa. Și să te duci să tai, jos de tot, una cu pamântul, cioatele alea din pădure lăsate de voi, să nu le găsească controlu când o veni!... - Să trăiți dom pădurar, acuș' plec să le
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 by http://confluente.ro/Casa_padurarului_2_viorel_darie_1393131495.html [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
îmbufnat. Precizările sunt importante întotdeauna în situațiile acestea. Nu știu motivele lui Laurențiu, dar și eu promit să uit această adresa. Florin @dan ai dreptate, cam violență, și n-o meritai întru totul. dar sper măcar că va liniști corul de smiorcăiala al altor anonimi. faza cu “blogul meu” e pe masura celei cu “blogul asta e facut ca sa-si agate bucurenci gagicile...” oricum, tot respectul pentru că ai trecut peste replică violență și ai răspuns relaxat celeilalte. chapeau! mi-a făcut plăcere
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
-l naibii pe Boc, tu n-auzi că-nnebunesc? - De ce, păsărică, hăhăhă? - Nu-nțeleg cum de-ți arde de râs. Traiane îmi pierd mințile, înțelegi? (Suspine). Chestia asta e pe bune? Adică... adică... adică eu chiar nu mai sunt ministru? (Smiorcăieli). - Pisicuță, n-o lua așa, nu e chiar atât de... stai un pic că parcă a mișcat Boc... Țipete și tropăieli ascuțite, de pantofi cu toc. - Lasă-l dracu pe Boc, că mă enervezi!! Zi și mie... eu ce mă
Traiane, simt că înnebunesc! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19985_a_21310]
-
Simona Tache ... de la ceapă. Trucuri prin care putem scăpa de smiorcăiala aferentă tăiatului de ceapă. De exemplu, cică dacă ținem ceapa 5 minute în congelator, înainte s-o tăiem, o să ne usture mai puțin. Detalii ne dă Nic aici.
Și bărbații plâng by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18468_a_19793]
-
ai auzit circulând astfel de zvonuri, n-ai putut să mă întrebi? Nu mă interesează scuzele lașe. — Dar ca șeful unui mare clan să acționeze pe baza zvonurilor fără a le cerceta... E inutil să mai spunem că toate aceste smiorcăieli îl scârbeau pe Koroku. Ridică pușca și o rezemă de îndoitura cotului. — Scârnăvie. Nu ești decât ținta vie de care am nevoie ca să încerc această armă nouă pe care tocmai mi-a făcut-o Kuniyoshi. Voi doi, duceți-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mă iei ostatic, oricât sunt de nevrednic? Voi merge la Stăpânul Koroku, să discut cu el bunele și relele acestei afaceri. Așa, o putem încheia fără vărsare de sânge. Deși răbdătoare și rezonabile, cuvintele lui fură auzite doar ca o smiorcăială. Împotriva celor doi stăteau rânduiți peste douăzeci de oameni din Hachisuka. — Gura! Nu-l ascultați! Deja e aproape trecut de Ceasul Câinelui! Vreo doi oameni sloboziră strigăte războinice, iar Mitsuhide și Mitsuharu fură înghițiți în colții unei haite de lupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
final, mama a reușit să se întoarcă în bucătărie, unde, printre lacrimi, a început să trântească tot felul de ustensile în timp ce fierbea apa pentru ceaiul lui Michael. —Ticălosul ăla bătrân și leneș, ne-a spus mie și lui Helen printre smiorcăieli. Niciodată nu face nimic. Și din cauza lui am ratat The Flying Doctor și Countdown. Iar iarba a crescut până la genunchi. Mi-e rușine de mor din cauza asta. Suntem singura casă din cartier care are o grădină ca o junglă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fiecare seară. Și de la cine vor avea pretenția asta? Nu de la tine. Asta e sigur. Pentru că tu îți vei lua zborul de aici, te vei întoarce la Londra, iar eu voi fi cea care va trebui să se lupte cu smiorcăielile lor. Biata mama, m-am gândit. Poate că eram insensibilă vrând să mă dau mare cu o cină de gală în bucătăria ei. Mama a tăcut cât timp eu, plină de veselie, am pus niște paste proaspete pe raftul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
regresat sub condiția unui paria, cu privirea umedă, Vieme se ghemuiește și se-nchircește iar, la marginea patului, suduind și scâncind încetișor, zgribulit. Ca un câine orfan... Fă cărțile, Frate! Hai! Ardem un poker! își freacă Dănuț palmele. Boss, lasă smiorcăiala, șamane și vino și tu, a treia mână. Treci aici, Masturbici! Treci la ședință. Nu fii manevralgiu, că n-are rost. Să-ți fie lecție! "Să intri iarăși în eternitate, Pe poarta viselor emasculate!" Corect! Jucăm în patru, cu o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-l căuta mama ta. Zice: Înseamnă să tai curcanul în feliuțe foarte subțiri. Tăcere. Zic, o. Zic, scuze. Mâncăm. Capitolul 8 Nu vă așteptați să fiu eu cea care să le spună vreodată alor mei despre accident. Știi, o întreagă smiorcăială interurbană despre glonț și camera de urgențe. Nu-i genul nostru de conversație. Le-am spus părinților, de-ndată ce le-am putut scrie o scrisoare, că plec la Cancún, Mexic, pentru o ședință foto la un catalog Espre. Șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sta un pic aici. — Nu, a zis Sheba. Cele două s-au retras bombănind. Eu am continuat și am sunat la agenție și am făcut rezervare la un zbor de dimineață. Când am terminat, am stat amândouă și am ascultat smiorcăielile lui Polly în dormitorul bunicii ei și sunetele furtunoase care ieșeau din stomacul meu. După o vreme, Sheba a zis plictisită: — Cred că n-aș mai fi făcut niciodată copii dacă aș fi știut că așa o să fie. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să reziști tentației de-a suplini un Dumnezeu surd. − A propos, reluă el, m-a dezgustat profund pledoaria deșănțat de umanistă a lui Beigbeder din Un roman francez, pe care mi-ai împrumutat-o tu: nimic altceva decât o patetică smiorcăială pentru înțelegerea slăbiciunii - și unde mai pui că venind din partea unui vlăstar nobil. A trebuit să mă dreg cu puțin Montherlant după lectură, căci mi-a întors stomacul pe dos. Ce, dacă slăbiciunea omenească excesivă îți face greață, înseamnă neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
activiști o au din activitate am ajuns la concluzia că U.T.C. nu poate lua ființă la sate decât dacă tinerii țărani sunt încadrați în T.F.P. (Tineretul Frontului Plugarilor, subl. și n.n.) unde să asiste (uteciștii n.n.) la câteva ședințe”. Smiorcăielile uteciștilor n-au ținut prea mult deoarece „partidul” îi învățase arta disimulării perfecte împrumutată de la cameleoni. Iată cum și-au plănuit să dea de pământ cu Tineretul Plugăresc și chiar au reușit: prin infiltrarea propriilor activiști în structurile de conducere
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în cămeșoaie cum au sărit din pat: Doamna Maria lipită de el; Olena înghiontindu-se cu Petru pentru a cuceri o bucată cât mai mare din tăicuță; Sora, suflându-și nasul într-o pestelcă; și Țamblac, cu restul. Lacrimi, suspine, smiorcăieli de fericire... Ștefan trage mult aer în piept, o strânge pe după umeri pe Maria, mângâie creștetul Olenei, iar Petru i s-a și cocoțat în spinare... Ștefan privește în jur, cu bucurie și durere totodată, îngână: Acasă... Și războiul aista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atâtea documente, dacă tu nu ai fi insistat s-o fac. Dar ce frumos știe să poruncească prietenia... Faptul că ceea ce îți scriu este un balsam pentru sufletul tău, mie îmi este răsplată cu asupra de măsură. Deajuns însă cu smiorcăiala și hai să pornim pe alte poteci, întinse ca firele de păianjen pe nesfârșitele dealuri albastre... Cred că ai observat, iubite prieten, că drumețiile noastre o tot țin roată în jurul cetății Iașului. Sunt sigur că la această remarcă o să vii
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a cercetat, l-a aruncat înspre băiat strigînd : „Cîinele de mare ! Cîinele de mare !“. Dănuț a început să țipe și să plîngă. Cu toate că era foarte bine dispus, tatăl s-a enervat pînă la urmă că băiatul nu mai termina odată cu smiorcăiala și cu țipetele și, fiindu-i rușine de lumea care începuse să se uite la ei, i-a dat o palmă peste ceafă, ast fel încît Dănuț a căzut de pe piatra pe care stătea și s-a julit la genunchi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Sonny Mehta, redactorul șef de la Knopf, a achiziționat rapid copyright-ul, dar chiar și înainte de publicare controversa și scandalul stârnite de roman au atins proporții considerabile. N-am dat curs inițiativelor din presă - vocea mea ar fi fost acoperită de smiorcăieli pline de indignare. Cartea a fost acuzată că inoculează conștiinței publicului un ucigaș în serie agreabil. A fost recenzată în The New York Times cu trei săptămâni înainte de publicare sub titlul „Nu cumpărați cartea asta“. A constituit subiectul unui eseu de 10000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
autoritate al unui tânăr emigrant și reabilitarea sa ulterioară), și din moment ce bănuiam că Robby n-ar fi subscris la o atare expediție decât dacă ar fi fost convins de Jayne (nici măcar nu voiam să-mi imaginez scena - implorările ei și smiorcăielile lui), nu mă așteptam ca el să cedeze fără lupte serioase, așa că am fost surprins cât de calm și de docil era Robby (după duș și un schimb de haine curate) când și-a târât picioarele peste pragul ușii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se pregătește ceva cumplit. Cei din zona magaziei au confirmat agitați spusele mele. La aflarea veștii, toată lumea se arătă extrem de speriată și începu să se văicărească, majoritatea dând dovadă de un tipic fatalism mioritic. De peste tot prinseră să se audă smiorcăieli de genul: "Vai de capu' nostru, șefu'!", " Suntem termenați, Șefu'!", " Așa a fost să fie...", " Ce putem să facem noi, Șefu'? Unii om muri, alții om scăpa, după soarta lu' fiecare..." și câte altele din aceeași gamă. Spre mulțumirea mea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai auzit circulând astfel de zvonuri, n-ai putut să mă Întrebi? Nu mă interesează scuzele lașe. — Dar ca șeful unui mare clan să acționeze pe baza zvonurilor fără a le cerceta... E inutil să mai spunem că toate aceste smiorcăieli Îl scârbeau pe Koroku. Ridică pușca și o rezemă de Îndoitura cotului. — Lepădătură ce ești! Ești exact ținta vie de care am nevoie ca să Încerc această armă nouă pe care tocmai mi-a făcut-o Kuniyoshi. Voi doi, duceți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ostatic, oricât sunt de nevrednic? Voi merge la Stăpânul Koroku, să discut cu el părțile bune și cele rele acestei afaceri. Așa, o putem Încheia fără vărsare de sânge. Deși răbdătoare și rezonabile, cuvintele lui se auziră doar ca o smiorcăială. Împotriva celor doi stăteau rânduiți peste douăzeci de oameni din Hachisuka. — Gura! Nu-l ascultați! Deja e aproape trecut de Ceasul Câinelui! Vreo doi oameni scoaseră strigăte de luptă, iar Mitsuhide și Mitsuharu fură aruncați În colții unei haite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]