42 matches
-
s-aducem flori și ca niciodată/ clasa-nflorise cu allele/ roșii galbene și câteva cu picățele/ Era o lecție menită să evoke/ adevăruri adânci însă destul de echivoce/ pe care noi le credeam arhicunoscute/ de prin bancuri miștouri dispute/ între fetele smiorcăitele și noi eroii băieți/ despre ce vom păți-mpreună de-a lungul întregii vieți/ adevăruri încă neprobate pe propria piele/ dar iată valabile pentru rapiță măr și lalele / Acea amețitor de iminentă catastrofă/ O auzeam acum anunțată de-o profă
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
cu ceilalți. Culpabilitățile noastre nu mai poartă contragreutatea iertării sau a milei, pretind însă agresivitatea, cer să fie justificate, o adevărată fenomenologie a poltroneriei. Cum să nu te gândești la omul din vechime, care nu avea mentalitatea noastră de câine smiorcăit și își scuipa necazurile direct în afara lumii? * Mica eternitate a unei cărți, confirmând principiul nedreptății universale, ține, oricât ne-am împotrivi faptului acesta, de genul „literar“ abordat. Pe termen lung, cel mai defavorizat este romanul, proza. Cine mai ține minte
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
la el. E seara devreme. Aud o voce dinăuntru. — Cine e Ray? S-a Întîmplat ceva? — Nu, nimic! țipă el Înspre apartament. Vocea aia. Sună ca a lui Drummond. Presupun că o grămadă de curve au o intonație din asta smiorcăită și iritantă. Poate că-i puicuța aia Trudi. — Ai companie Ray? rînjesc eu. Așteaptă aici un minut, spune el, clătinînd din cap Înainte de a intra În casă. Afară pe friguăsta? Pula mea. Pășesc În hol. Dispare preț de o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-i mai bine e-g-o-i-s-m. Dar când am fost la Howard Johnson’s am simțit că mi se aprinde... — Mătărânga! Păi, bine-nțeles! — Ba nu! — Ba da! E singurul lucru pe care l-ai simțit și tu vreodată aprinzându-ți-se! Smiorcăitule! Boccea plină de resentimente! Dintr-a-ntâia primară nu ți-a mai păsat decât de tine însuți, ce Dumnezeu. — Ba nu. Ba da! Ba da! Ăsta-i adevărul gol-goluț, prietene! Te doare-n cur de suferințele omenirii! Recurgi la subterfugii, amice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a face cu trecătorii. Doar o voce, supărată că a fost deranjată, zbiară din întuneric peste umărul meu. O extraordinară inversare a afecțiunii. Fiindcă eu însumi nu mă simt mai bine, apare un soi de masochism compensatoriu, nu atît un smiorcăit psihologic de autocompasiune, cît o auto-dramatizare stoică, mută. Tragedia bolii neclare și efectele ei neclare asupra vieții devin reale, iar simțul diferenței, îndepărtarea treptată de lumea normală, e universal. Marea majoritate a viselor mele cu ochii deschiși o reprezintă plonjoanele
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
vigoare și de virilitate. Apoi, nu îl mai văzu pe fiul ei deloc, sau aproape deloc. Între bonele englezoaice din primii ani și internatul colegiului iezuiților, timpul trecu mai repede decât o bătaie din aripi. Mama trimise acolo un copil smiorcăit, cu pielea rozalie și ochii umflați de plâns și într-o zi se trezi în fața unui tânăr rigid, pe bărbia căruia erau trei fire de păr și două coșuri, și care o privea de sus, ca un adevărat mic domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o aveau față de cei căzuți într-o manieră cât mai ostentativă și mai trainică, monumente încadrate de prundiș și de tei, în fața cărora, în fiecare an la 11 noiembrie, o fanfară cânta bubuind acordurile voioase ale triumfului și pe cele smiorcăite ale durerii, în vreme ce câinii vagabonzi își ridicau noaptea piciorul de jur-împrejur, iar porumbeii își adăugau propriile decorații din găinațuri la cele conferite de oameni. Bassepin avea o burtă mare în formă de pară, o scufie de cârtiță pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Nimic nu e natural și totuși totul este de la natură așa cum este. Copilul din Rainer plânge în gura mare, cel mai rău e când ajungi în ultimul moment, nu mai găsești loc în tramvai și trebuie să stai în picioare. Smiorcăitul nu ajută la nimic, adulții nu se scoală să‑ți dea locul, în schimb un copil trebuie să fie mereu gata să dea locul unui adult. Te trezești presat într‑o pădure întunecată și urâtă de corpuri, care luate separat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Julia May Poemul ca uscăciune Ceruri negre, vânturi apoase, Himere cu frunze-n direcții adverse Ape uscate, pământ din nisip, Somn copleșit, adânc de miresme Ceruri gata de ducă, vânturi bolnave Tei zăpăciți cu flori spulberate Poemul ca roua uscată, Smiorcăită, uitată pribeagă Maree rigide, foame de plângeri Să fi sosit la Bâlci încurcat Buze uscate, elegie a minții Timpul să-și adune sorocul, Când se vestea Cometa cea surdă Poemul ca vis prăfuit Speranța să fie uitată-n iatac Fără
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
unui loc de-ntâlnire compact/ Râul cuvintelor furat de pământ/ Ceața e sufletul unei limbi omenești/ Ori manechinul unei păci otrăvite”. Într-alt loc, același peisaj derizoriu este văzut cu autoironie: “O femeie cu plase, cu umerii tari/Cu prunci smiorcăiți/ Mărșăluind la orișice cozi cu răbdare/ Este/ Nobil pretextul unui posibil poem/ Viguros, energetic, chiar extraordinar/ Doar să-l culegi de pe pleoapele-i sacre/ De pe chipul de zahăr și sare/ Din zâmbetu-i rar..” Apar și accente polemice: “Cât sânge de
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
nu mai conteneau să cânte. Ei, dar scena asta intimă n-a rămas neobservată. Gardurile și ferestrele vecine au făcut ochii mari și au ciulit urechile, cu șușoteli: - Văzuși, fă, că veni? - Păi! Și-nflori grădina toată, zău așa! - Da, smiorcăita de mă-sa... Baba, de...Mai plânge? - Păi, n-o lasă fie-sa, ca să nu mai plece... Uite-așa, bârfa plutea pe aripi de zvon și zbură cu viteza gândului, fluturând și chiuind prin toate urechile întâlnite în cale. Astfel
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
dreaptul stângii mele e ochiul tău din dreapta, nu-i așa, bunicule? Bunicul ridică domol privirea spre nepoată, în timp ce fata, învinovățindu-se, îi șterge bobul de rouă de sub geană. Scapă și ea un suspin, pe care apoi îl transformă într-un smiorcăit dramatizat: - Acum, bunicuțule, lasă-l pe copilul cel din trecut și împacă-l pe cel de azi! Iată că plânge bietul singuratic ... N-are cu cine se juca ... Prefăcuta cea mică, nu chiar atât de mică, își duce mâinile la
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
țară. Sincer, n-am înțeles niciodată care-i faza cu universitarii și cu faptul că nu fac, la dracu, , nimic. Altfel, tot respectul pentru lumea academică. Fac cercetare... Da, numai că, pe bune, vezi-ți și tu de viață, băi, smiorcăitule. Cu tot respectul - am o tonă de respect pentru universitari, dar până în punctul în care văd că nu-s în stare să arunce cu o grenadă sau să lupte pentru propriile libertăți. Sper ca cei care trăiesc cu picioarele pe
Jumătate de oră din viața lui Tom Hardy (și a mea) () [Corola-blog/BlogPost/338896_a_340225]
-
se distreze în continuare. Cu o rotire, bruscă, de treisuteșaizeci de grade, aceasta reuși să o apuce pe Burnesha de picior și să o dea de pământ. - Hmmmmmm... se auzi glasul înăbușit al generalului. De ce ai adus-o și pe smiorcăita asta aici? întrebă aceasta arătând spre dansatoarea Aela. - Să nu ne îndepărtăm de la subiect, draga mea Burnesha, zise zeflemitor Talestri. După cum vezi, am câștigat și de data asta. Burnesha o privi, cu dragoste, și răspunse: - Adevărul este că în ultima
LAGĂRUL AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341557_a_342886]
-
să opărească și să transforme în scrum pe oricine se apropia de grădină. - Aoleu, zise Norocel, era să fim pârliți și opăriți! Hai acasă, las-o încolo de grădină! Nu vreau prințesa Primăvară! Asta este soarta noastră. - Tacă-ți fleanca, smiorcăitule! zise îngândurat Mărțișor. Trebuie să găsim noi un mijloc de a pătrunde în grădină! Și cum treceau ei prin oceanul de norișori albi, aceștia îi întrebară: “Ei, de ce v-ați întors din drum? Care vă este necazul?” Pasă-mi-te
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
contrariu, o negare inițială făcând logic posibilă răsturnarea. Jocul negărilor și al transformărilor în contrariu întâlnit la mai multe personaje celebre din serialele de televiziune i-a fascinat și continuă să-i fascineze pe copii. Astfel, Clark Kent, reporter miop, smiorcăit și slab, se transformă în Superman, iar David Bruce Banner, cercetător științific, se preschimbă în Incredibilul Hulk. Utilizând negarea și transformarea în contrariu, două componente ale refuzului, aceste personaje devin ne-slabe și își asumă astfel calități cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vioaie care, când o ridica pe babă în picioare, când o ghemuia jos. Prin fereastră lumina mătura masa, desemnând pe podina de lut un pătrat de umbră. în raze jucau scânteietor vârteje de praf. Pe pereți prosoapele sclipeau. Bătrâna dondănea smiorcăită : - Iartă-mă, Doamne, că cu plecăciune vin la tine să depărtezi păcatul, în veci de veci, amin ; îți pup piciorușele șacușa torn și uleiuș în candelă. Doamne, fă-mi mie, păcătoasei, loc la sânul tău, că n-oi fi mai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Atât timp cât suntem mulți, suntem puternici. Nu putem sta în noaptea asta aici, dar în următoarele vom putea rămâne. Eu zic să-i trimitem acasă pe toți, în afară de câțiva, care să dețină controlul asupra școlii. Șefii de clasă, adunătura asta de smiorcăiți, vor spune claselor că se va organiza o excursie. Acesta e pretextul pentru părinți. Va avea durată scurtă, căci rebeliunea noastră contra sistemului va degenera într-un mini-război, zise cu un zâmbet fugar pe buzele sale subțiri, și atunci pretextul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe față, de parcă l-ar fi stors cineva, și un strop mare i se prelinse pe nas. Hai să te bați, Îi zise Jack lui Walcott. Arbitrul Îl privi pe John și-i făcu semn lui Walcott să lupte: — Hai, smiorcăitule, acum bagă-te. Și Walcott se băgă. Nici el nu prea știa ce să facă. Nu-i trecuse prin cap că Jack o să reziste. Jack Îi aplică stânga-n față. Și, of, doamne, se țipa ca dracu’-n jur. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se purta ca un copil zăpăcit, impresionat că semnează ca martor lângă Pauline, îmbrăcată frumos în roz. Amândoi au găsit puterea să fie veseli. Mai balcanice am fost Adriana și cu mine, un fel de substitut de mame soacre, cam smiorcăite. Și ca să o facem lată, la masă am vorbit toți la telefon cu părinții Adinei, cu bunica și unchiul ei, cu mama lui Dragoș: nuntă la telefonul mobil. Ce ți-e și cu secolul XXI! În alt registru, fiecare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și are și bani să cumpere benzină, continuă omul pe același ton neutru de mai Înainte. Urmează apoi o lungă tăcere În stația de autobuz. Ea e tulburată numai de chicotelile fetițelor care se joacă cu iepurele alb și de smiorcăitul lui Todirică agățat de poala bătrânei cu care a venit. Tulburată apoi, iarăși, de zgomotul Fiatului care trece, cu popa la volan și alți doi tipi cam de vârsta lui Înăuntru, cu un snop de undițe legate de portbagajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
le arunca celor care îl capturaseră insulte și blesteme. Ofițerul îi astupă gura cu pământ. Biciuind burta calului, soldații porniră grăbiți cu prizonierul, spre tabăra lui Hideyoshi. În aceeași noapte, un ascet muntean fu oprit de altă patrulă. Spre deosebire de stilul smiorcăit al falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo, anunță el arogant. Noi, asceții de la munte, mergem, adeseori, toată noaptea fără a ne odihni. Mă duc unde poftesc, cu sau fără cărare. Cum vă permiteți să-mi puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
casieră la supermarket, de cântăreață de muzică kinky. Sabina îl înșfăcă de gât pe numitul Siegfried, îl masă scurt și nervos de sus în jos. Numitului i se umflară venele din zona capului și începu să plângă. Văzându-l așa smiorcăit și în pragul apoplexiei, palma cu degete osoase, prelungi, făcu un ocol de 180 de grade, acolo unde se afla fermoarul fustei negre, mulate. Fusta alunecă lent în josul coapselor nervoase. Așa se dovedi că, în seara aceea, Pepita se ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mare! Când am fost în China, ne-am hrănit două luni cu șobolani și păianjeni fierți ca să supraviețuim. Poate am exagerat cu puiul. Poate că mai nimerite ar fi fost slănina și varza cu macaroane. Ne simțim ca niște nababi smiorcăiți. Totuși, Arthur nu poate rezista ochilor de căprioară ai Sabinei. Scoate din portofel șaptezeci de dolari și ne întreabă dacă suntem de acord să semnăm o chitanță, să poată justifica împrumutul în fața Bisericii. Bineînțeles că suntem de acord, semnăm orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
viață, siguri pe forțele lor. În mai puțin de cinci minute luau și ei parte la parastasul din autobuzul blestemat. Mă simțeam ca un actor care stoarce lacrimi din ochii spectatorilor, un erou de telenovelă. În cele din urmă, câțiva smiorcăiți au început să mă privească chiorâș: ceva nu era în regulă cu mine din moment ce nu vărsam nicio lacrimă, din moment ce nu participam la durerea generală. Mi-am scos batista din buzunar și, sub privirile suspicioșilor, mi-am tamponat ochii, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]