44 matches
-
unui loc de-ntâlnire compact/ Râul cuvintelor furat de pământ/ Ceața e sufletul unei limbi omenești/ Ori manechinul unei păci otrăvite”. Într-alt loc, același peisaj derizoriu este văzut cu autoironie: “O femeie cu plase, cu umerii tari/Cu prunci smiorcăiți/ Mărșăluind la orișice cozi cu răbdare/ Este/ Nobil pretextul unui posibil poem/ Viguros, energetic, chiar extraordinar/ Doar să-l culegi de pe pleoapele-i sacre/ De pe chipul de zahăr și sare/ Din zâmbetu-i rar..” Apar și accente polemice: “Cât sânge de
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Angela_nache_frenezie_si_cotidian_m_n_rusu_viata_studenteasca.html [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
țară. Sincer, n-am înțeles niciodată care-i faza cu universitarii și cu faptul că nu fac, la dracu, , nimic. Altfel, tot respectul pentru lumea academică. Fac cercetare... Da, numai că, pe bune, vezi-ți și tu de viață, băi, smiorcăitule. Cu tot respectul - am o tonă de respect pentru universitari, dar până în punctul în care văd că nu-s în stare să arunce cu o grenadă sau să lupte pentru propriile libertăți. Sper ca cei care trăiesc cu picioarele pe
Jumătate de oră din viața lui Tom Hardy (și a mea) by https://republica.ro/jumatate-de-ora-din-viata-lui-tom-hardy-si-a-mea [Corola-blog/BlogPost/338896_a_340225]
-
să opărească și să transforme în scrum pe oricine se apropia de grădină. - Aoleu, zise Norocel, era să fim pârliți și opăriți! Hai acasă, las-o încolo de grădină! Nu vreau prințesa Primăvară! Asta este soarta noastră. - Tacă-ți fleanca, smiorcăitule! zise îngândurat Mărțișor. Trebuie să găsim noi un mijloc de a pătrunde în grădină! Și cum treceau ei prin oceanul de norișori albi, aceștia îi întrebară: “Ei, de ce v-ați întors din drum? Care vă este necazul?” Pasă-mi-te
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422207349.html [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
nu mai conteneau să cânte. Ei, dar scena asta intimă n-a rămas neobservată. Gardurile și ferestrele vecine au făcut ochii mari și au ciulit urechile, cu șușoteli: - Văzuși, fă, că veni? - Păi! Și-nflori grădina toată, zău așa! - Da, smiorcăita de mă-sa... Baba, de...Mai plânge? - Păi, n-o lasă fie-sa, ca să nu mai plece... Uite-așa, bârfa plutea pe aripi de zvon și zbură cu viteza gândului, fluturând și chiuind prin toate urechile întâlnite în cale. Astfel
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
se distreze în continuare. Cu o rotire, bruscă, de treisuteșaizeci de grade, aceasta reuși să o apuce pe Burnesha de picior și să o dea de pământ. - Hmmmmmm... se auzi glasul înăbușit al generalului. De ce ai adus-o și pe smiorcăita asta aici? întrebă aceasta arătând spre dansatoarea Aela. - Să nu ne îndepărtăm de la subiect, draga mea Burnesha, zise zeflemitor Talestri. După cum vezi, am câștigat și de data asta. Burnesha o privi, cu dragoste, și răspunse: - Adevărul este că în ultima
LAGĂRUL AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1401121072.html [Corola-blog/BlogPost/341557_a_342886]
-
Julia May Poemul ca uscăciune Ceruri negre, vânturi apoase, Himere cu frunze-n direcții adverse Ape uscate, pământ din nisip, Somn copleșit, adânc de miresme Ceruri gata de ducă, vânturi bolnave Tei zăpăciți cu flori spulberate Poemul ca roua uscată, Smiorcăită, uitată pribeagă Maree rigide, foame de plângeri Să fi sosit la Bâlci încurcat Buze uscate, elegie a minții Timpul să-și adune sorocul, Când se vestea Cometa cea surdă Poemul ca vis prăfuit Speranța să fie uitată-n iatac Fără
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368438604.html [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
dreaptul stângii mele e ochiul tău din dreapta, nu-i așa, bunicule? Bunicul ridică domol privirea spre nepoată, în timp ce fata, învinovățindu-se, îi șterge bobul de rouă de sub geană. Scapă și ea un suspin, pe care apoi îl transformă într-un smiorcăit dramatizat: - Acum, bunicuțule, lasă-l pe copilul cel din trecut și împacă-l pe cel de azi! Iată că plânge bietul singuratic ... N-are cu cine se juca ... Prefăcuta cea mică, nu chiar atât de mică, își duce mâinile la
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 by http://confluente.ro/Un_batran_si_doi_copii_gheorghe_parlea_1332273840.html [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
împroșca pe cei ceâl capturaseră cu insulte și blesteme. Ofițerul îi astupă gura cu pământ. Biciuind burta calului, soldații porniră grăbiți cu prizonierul spre tabăra lui Hideyoshi. În aceeași noapte, un ascet muntean fu oprit de altă patrulă. Spre deosebire de stilul smiorcăit al falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo, anunță el arogant. Noi, asceții de la munte, mergem adeseori toată noaptea fără a ne odihni. Mă duc unde poftesc, cu sau fără cărare. Cum vă permiteți să-mi puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
toți. MAMA LUI MARIEDL: Da. O să fie cândva frumos, să fii ultimul pe moarte în mijlocul morții. TATA LUI MARIEDL: Doamne Dumnezeule, moartea. Ce-i mai bun din viață se uită în viața apucată și idioată. Se îmbrațisează toți fericiți și smiorcăiți. ȘAPTE Încăperea, însângerată. Mariedl și Tatăl sunt legați de bancheta patului cu fire croșetate, fratele lui Mariedl și mama sunt pe saltea. TATĂL LUI MARIEDL: Putrezește lipsa de viață în plăpânde rupturi din sine. Cine ne-a legat oare atât
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
au remarcat că în nici unul dintre grupurile studiate bărbații nu plângeau mai mult decât femeile. Fie cercetătorii nu au constatat diferențe, fie, în 28 de societăți, femeile plângeau mai mult decât bărbații. Alt aspect, să știți că dacă sunteți un smiorcăit sau o plângăcioasă există șanse bune să rămâneți așa toată viața... În 1981 s-a studiat tendința de a plânge pe un grup de 523 de studenți. Ei au fost din nou întrebați 15 ani mai târziu pe aceeași temă
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
contrariu, o negare inițială făcând logic posibilă răsturnarea. Jocul negărilor și al transformărilor în contrariu întâlnit la mai multe personaje celebre din serialele de televiziune i-a fascinat și continuă să-i fascineze pe copii. Astfel, Clark Kent, reporter miop, smiorcăit și slab, se transformă în Superman, iar David Bruce Banner, cercetător științific, se preschimbă în Incredibilul Hulk. Utilizând negarea și transformarea în contrariu, două componente ale refuzului, aceste personaje devin ne-slabe și își asumă astfel calități cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lui Cohen, și-o țin langa toată ziua ce urmează. O cânt de nu mai știu de mine. Chestie enervantă. Gândiți-vă numai. Aud o piesă veselă, optimistă, și pot deduce că o să am o zi bună. Aud una plângăcioasă, smiorcăită, automat mă dă peste cap. Mi se îneacă absolut toate corăbiile. Celulele corpului meu preiau un ritm și se conformează lui. Ghinionul meu e că niciodată nu am avut voce. Și nici nu aud extraordinar. Dar asta deja știți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
felicităm pe Puiu că în sfârșit s-a rostuit. E om la casa lui. Fericire dezlănțuită. Fericire pân’ la nesimțire. Fericit fleașcă e Puiu, pentru că adaugă: „4. Vreau să știe tot românul/ Că eu sunt numărul unu.“ Happy-end așadar. Nasuri smiorcăite. Batiste fluturate. Final de album. Cu strângere de inimă, însă trebuie să admitem că creația are mici imperfecțiuni. Scăpări. Nu aflăm nimic despre soarta Lenuței și nici ce-a mai făcut puradelul ăla frumos. Dacă are parte au ba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se avântă: Știu... știu o poiană cu mesteceni pe Valea Voronețului... "Voronețul să fie! "Mănăstirea Voronețului"!" Și dacă Voronețul va fi o bisericuță pe măsura umilinței noastre... în inimile noastre ea va fi catedrala neamului românesc! Nu se aude decât smiorcăitul Sihastrului ce-și suflă nasul în oblojala pregătită pentru piciorul Domnului. Daniil tușește, își drege glasul: De m-ai hărăzit, apoi... spovedește-te! Ce înseamnă "Moldova" pentru Ștefan Vodă? Ștefan se codește, își freacă fruntea și, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care renunți la rugăciune. Totuși, cele mai rele vești ies din gura copilului tău: „Dar părea normal, tată - un băiat la fel ca mine.“ Deși nu mi-am dat seama, Jayne intrase în bucătărie fără să spună un cuvânt ghemotocului smiorcăit învelit în cearceaf și povârnit deasupra mesei. Stătea deasupra sobei așteptând ca apa să fiarbă (pregătea fiertură de ovăz pentru copii), cu spatele la mine. Am încercat să traduc limbajul ei corporal, dar am eșuat. M-am concentrat din nou asupra poliței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
așa cum numai un om lipsit de umor se poate vedea) ca un reinstaurator al umorului național pe piedestalul pe care-l merită. Ce mai, Dumnezeu al veseliei ! Bătaia asta cu pumnul în piept duce inevitabil la ocazionale accese de naționalism smiorcăit (la Păcală Senior, pe tema celor care vînd fabricile noastre și sug tot ce-a mai rămas din țărișoara asta), de nostalgie egalitaristă (tot la Senior), de justițiarism (la Păcală Junior, care declară că votează cu țepeș) și de antiamericanism
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de animal înjunghiat de moarte, o speriase teribil, chiar dacă ea nu arătase nimic. I se păruse că are în față cea mai străină persoană din lume, o vietate alcătuită doar din oase aninate pe o sfoară, o vietate care glăsuia smiorcăit și monoton, dos pind imagini de coșmar cu care își înveșmânta ciolanele. Era ca și cum mortăciunea pe care Clara o simțise uneori zăcând între ea și părinții ei prinsese viață, o viață monstruoasă, și luase chipul domnului Martin. — Dar mi-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
le arunca celor care Îl capturaseră insulte și blesteme. Ofițerul Îi astupă gura cu pământ. Biciuind burta calului, soldații porniră grăbiți cu prizonierul, spre tabăra lui Hideyoshi. În aceeași noapte, un ascet muntean fu oprit de altă patrulă. Spre deosebire de stilul smiorcăit al falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo, anunță el arogant. Noi, asceții de la munte, mergem, adeseori, toată noaptea fără a ne odihni. Mă duc unde poftesc, cu sau fără cărare. Cum vă permiteți să-mi puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
s-aducem flori și ca niciodată/ clasa-nflorise cu allele/ roșii galbene și câteva cu picățele/ Era o lecție menită să evoke/ adevăruri adânci însă destul de echivoce/ pe care noi le credeam arhicunoscute/ de prin bancuri miștouri dispute/ între fetele smiorcăitele și noi eroii băieți/ despre ce vom păți-mpreună de-a lungul întregii vieți/ adevăruri încă neprobate pe propria piele/ dar iată valabile pentru rapiță măr și lalele / Acea amețitor de iminentă catastrofă/ O auzeam acum anunțată de-o profă
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
a face cu trecătorii. Doar o voce, supărată că a fost deranjată, zbiară din întuneric peste umărul meu. O extraordinară inversare a afecțiunii. Fiindcă eu însumi nu mă simt mai bine, apare un soi de masochism compensatoriu, nu atît un smiorcăit psihologic de autocompasiune, cît o auto-dramatizare stoică, mută. Tragedia bolii neclare și efectele ei neclare asupra vieții devin reale, iar simțul diferenței, îndepărtarea treptată de lumea normală, e universal. Marea majoritate a viselor mele cu ochii deschiși o reprezintă plonjoanele
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
-i mai bine e-g-o-i-s-m. Dar când am fost la Howard Johnson’s am simțit că mi se aprinde... — Mătărânga! Păi, bine-nțeles! — Ba nu! — Ba da! E singurul lucru pe care l-ai simțit și tu vreodată aprinzându-ți-se! Smiorcăitule! Boccea plină de resentimente! Dintr-a-ntâia primară nu ți-a mai păsat decât de tine însuți, ce Dumnezeu. — Ba nu. Ba da! Ba da! Ăsta-i adevărul gol-goluț, prietene! Te doare-n cur de suferințele omenirii! Recurgi la subterfugii, amice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vioaie care, când o ridica pe babă în picioare, când o ghemuia jos. Prin fereastră lumina mătura masa, desemnând pe podina de lut un pătrat de umbră. în raze jucau scânteietor vârteje de praf. Pe pereți prosoapele sclipeau. Bătrâna dondănea smiorcăită : - Iartă-mă, Doamne, că cu plecăciune vin la tine să depărtezi păcatul, în veci de veci, amin ; îți pup piciorușele șacușa torn și uleiuș în candelă. Doamne, fă-mi mie, păcătoasei, loc la sânul tău, că n-oi fi mai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cazului. Poate că Hinton Îi oferă ceva nou. Dacă știa de probele pe care le-am ascuns, nu aș fi aici. Dot Începu să-l altoiască pe Hinton cu bastonul: peste brațe, peste genunchi. Musculosul suporta stoic - nici un scheunat, nici un smiorcăit. Dudley rîse: — Flăcău, ai un prag al durerii ridicat. Te rog să comentezi următoarele: Pierce Patchett, Duke Cathcart și pornografia. Fii concis, altfel sergentul White Îți va pune la Încercare acel prag. Hinton, fără să se mai bîlbîie: — Să ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era pasivă. Când nu era în control sau provocatoare sau voluptuoasă. Îl lăsa mereu să conducă și lui îi plăcea asta la nebunie. Mă uit în ochii tăi și nici măcar nu ești acolo, remarca el deseori. Ești doar o fetiță smiorcăită și neajutorată. Ea știa că el este excitat de contrastul dintre felul ei îndrăzneț de a fi și pasivitatea din dormitor, dar nu de asta o făcea. Cu Oliver, nu era nevoie să dețină ea controlul. Știa exact ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
absorbit la greu, iar străzile-s mai libere. Lennox se simte evident nasol, dârdâind Într-o jachetă necorespunzătoare din piele Întoarsă. — Te Îmbraci În funcție de vreme, ei Ray, zâmbesc eu cu Înțeles. — Alocația pentrumpuțitele de haine civilei nașpa, bombăne el. Puțoi smiorcăit. Dacă nu și-ar cheltui toți banii pe haine de designer, poatiar reuși să-și ia niște țoale practice cu alocația aia. Crede că toți contribuabilii n-au altceva mai bun de făcut decâsăl finanțeze pe Împuțit pentrua umbla piun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]