830 matches
-
Candide al lui Voltaire, măcar am învățat numele unei infinități de rase. De-acum, nu mă înșală nimeni: simt și prin pereții bucătăriei dacă firul de iarbă e necinstit de-un labrodor aerodinamic sau de-un amărât de caniș. Dacă smocurile au fost smulse de colții câinelui lup sau de cei ai pitbull-ului. Dacă urma adâncă a labei provine de la un Rotweiller sau de la un Saint-Bernard. în fine, dacă sârma gardului a fost roasă de șorecari, de-un amărât de "comunitar
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
capitaliste!""; "virus benign, cu ochi de viorea, de ce să dăm cu pușca după fluturi? Mai bine radem porcul cu lanterna, căci luminează cerul înstelat. Și drumul omului beat, cînd întunericul îi pune cărăbuși stelari în ochi. Să-i dăm un smoc de păr descreierat în crăpătura lui de la măsea". Discursul comunist este la fel de absurd: "noi avem școala gratuită și caiete bune, dar copiii din țările capitaliste plătesc pentru școală și mulți copii nu pot să învețe, pentru că părinții lor sînt săraci
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
amintit trandafirul de Ierihon, care deși în tot timpul anului este uscat, înflorește în noaptea Nașterii Mântuitorului. Sunt amintiți, iarăși, arbori miraculoși în Anglia și Franța. Până la constituirea deplină a obiceiului bradului de Crăciun, se puneau pe la case, în Germania, smocuri înverzite, crengi de cireș sau de vișin. Mai târziu, ramurile de brad au fost împodobite cu flori de hârtie și cu panglici. Telegraful român (23 decembrie 1899/4 ianuarie 1900) crede că primul brad împodobit a fost consemnat în anul
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
atunci fierbinte fără nici un spor de încălzire adus de oameni, le-a fost fatală și urieșilor. (Oare virusul guturaiului?) Iar dacă robustul Yeti a supraviețuit, o extraordinar de profitabilă timiditate îl ține departe de oameni, care dacă găsesc câte un smoc de blană, un fir de mustață, prin tufișuri himalaiene. La americani, scumpul dispărut obișnuiește a fi așezat pe un scaun, bine boit, spre a-i atenua paloarea cadaverică, în cele mai bune haine și cu pantofii lustruiți, în timp ce rudele, apropiații
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
dat la curățat de ani și ani de zile... Cum arăta figura lui Marin Preda ivit brusc în partea cealaltă a perdelei, fața impunătoare, ochelarii groși, negul rebel de pe obrazul drept, acolo unde lama de ras ezita întotdeauna, lăsând un smoc mărunt de păr ca iarba ferită de coasă... Cum era îmbrăcat, - costumul de vară nisipiu, de in, cu ceva mătătos în el sclipind în bătaia luminii electrice, ce observasem mai demult, într-o seară, când ardea lumina electrică, nu ca
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
din ce-i făcut? E din nimicuri, Și întâmplări mărunte: din țărână, Frunze, culese de pe jos, un fir de lână, De la vreun miel, rășină - doi, trei picuri, Noroiul ce îl calci, lângă fântână. Și atuncea cum de stau, lipite bine, Smocuri de iarbă, humă și nisipuri, Care-i secretul, spune-mi ce le ține? Tăblițele din Sumer sau Ninive, Și ele-s tot din lut, uscate chipuri. Dar le încheagă sfintele salive, Și mierea, frământată de albine, La fel se-ncheagă
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
din colon!" Branula În lumea aceasta supraumană mai aproape de cer Cu câtă spaimă de moarte încape într-o inimă largă de om Toți au branulele la vedere înfipte în vene Verzi albastre și roșii fixate pe brațe cu leucoplast Peste smocuri mici de vată îmbibate cu sânge străvechi Când vin surorile să le facă perfuziile în saloane Potrivesc capătul tubului atârnând de punga de pe stativ În branulele de pe brațe deschise ca niște ventuze flămânde Domnul Sofian cu leucemia lui zicea că
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
din aripi după ce tai capul găinii și ea zboară lăsând urme de sânge și poftă în gura tăietorului ai fost ieșirea noastră de incendiu dragă poetă Psalm Eu n-am liniște până când n-o să țâșnească Din tine lumina ca un smoc de vipere gata să îndure Beau un icetea în cinstea ta Glumesc cu prietenii de peste hotare Că va veni și ziua când împreună vom lucra la castelul de nisip început Când mama va fi strâns rufele De pe sârmele noastre și-
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
lăsat să se ospăteze în voie. Cârâiau, se loveau cu aripile și nici nu ne-au băgat în seamă. Pe malul apei, unul s-a așezat pe o creangă de arin din apropierea mea. Avea penele lucioase, iar pe cap - un smoc alb. Nu-mi era frică de păsări, așa că l-am lăsat să mă privească în voie. Era mare, arăta ca un cocoș din curtea noastră. Mi-am întors privirea spre el pentru că stătea nemișcat și am simțit cum fiori reci
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
-mi era frică de păsări, așa că l-am lăsat să mă privească în voie. Era mare, arăta ca un cocoș din curtea noastră. Mi-am întors privirea spre el pentru că stătea nemișcat și am simțit cum fiori reci mă învăluie. Smocul alb de pe cap străluci o clipă ca și cum ar fi fost nins. Altceva nu mai știu, pentru că, pe nesimțite, sub mine, apa năvalnică a săpat o văgăună neagră. Malul s-a surpat și ochii corbului mă trăgeau tot mai adânc spre
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
corpul, de spaimă și de frig. Eram încă în genunchi când m-au înconjurat corbii. Cel mai puternic dintre ei s-a apropiat încet de mine. Mă privea fix, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Avea pe creștet smocul alb care strălucea rece, înghețat. Am întins mâna să mă apăr. Și-a desfăcut aripile de atac, când m-am prăbușit peste el. îl simțeam cum se zbate să scape dar, cu ultimele puteri rămase, îl apăsam în pământ, din ce în ce mai
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
țineam strâns o pană neagră... ...Mi-am revenit din amintiri când am văzut corbul care a ieșit din capcana crengilor mici ale gardului viu și, în salturi scurte, s-a îndepărtat clătinându-și capul puternic pe care strălucea un mic smoc alb. Era rănit, iar ghiarele și ciocul îi erau înroșite de sângele meu. Mă durea mâna și parcă și genunchii mă dureau, frisoane reci îmi străbăteau tot corpul. L-am recunoscut. Era corbul pe care îl lovisem cu mașina. Era
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
crezuse că o să moară înainte ca Africa să fie a ei, să îi intre în pori și să i se plimbe în sânge cu Mehria cu tot, și atunci i se făcu un dor nesfârșit de pantele muntelui Șarra, cu smocurile îngălbenite de iarbă, de soarele ca o flamă și de felul în care bărbatul arab o-n-tin-dea pe spate, posedând-o cu ochii, ca un șoim pregătit pentru vânătoare. În Africa uitase să plângă. Prin ușa bucătăriei o zări pe Zaouf
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
o izbește cu capul de zidul clădirii. Alex filmează fugitiv bulevardul care pare adormit, sub convoiul lent de mașini. Apoi se întoarce la cei doi. Acum capul fetei este mânjit de sânge, iar Alex apropie cât se poate, până când prinde smocurile de păr năclăite. Pletosul e enervat. I se vede botul nemulțumit. I se văd palmele înfipte în umerii fetei. O secundă, două. Apoi trupul ei inert coboară moale pe asfalt. A omorât-o, se gândește și un fior de neliniște
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
lung de bărbați agresori, femeile îngenuncheate, revolta lui, toate vânturile care îi suflaseră sub aripi nu mai sunt acum decât fâsâieli fără valoare. În timp ce spatele slăbănog al lui Cico, omoplatul mișcător ca o pasăre, tricoul gri, părul lui adunat în smocuri ude sunt învăluite în aceeași ceață care coboară din spatele bisericii, în dimineața de aprilie. Deși Cico a uitat-o deja pe femeia care freacă fericită scândura. Oh, Doamne, nu, Cico al lui din fiecare zi, cu pantalonii căzuți sub buric
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
de Uniunea Scriitorilor (textele intervențiilor, transcrise de pe banda magnetică, au fost reproduse în România literară din 2 iunie 2004). Semnatarul (semnatara) rubricii se agață, ca un cățel de un urs, de corpusul de texte, nereușind decât să smulgă câte un smoc de cuvinte sau să cadă din când în când în fund. El (ea) face mare caz, de exemplu, de o tautologie pe care autorul a folosit-o deliberat, cu intenție stilistica. Tot el (ea) consideră că luciditatea cu care sunt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
o pasăre în colivie: "Lovește-mi creierul cu varga ca pe o viperă!/ Din el va țîșni un jet de fiere albastră/ Un gheizer negru se va topi la piciorul muntelui// Acolo unde iarna fată ursoaica albă a înfrîngerii/ Un smoc de ghințură uscată fierea pămîntului/ I se va pune fiarei în glastră chiar de mîna mea!" (Varga). Lumini extatice bat în acest discurs în care forța presupusă se află în stare pasivă: "ardeam ca un soare/ în brațele unui ocean
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
întîmplătoare. Pentru tanti Paulina, în microreliefuri de zaț sau în bani de muzeu care cad, sigur fiindcă așa a ieșit în cărți, din spărturi în pereți. Pentru călugărul Onufrie, zis Gherghe, zis demult Moțatul, în cît îi ia să crească smocului ca de rață din creștetul lui ori, mai ales, în cîți ani au trecut de la a doua venire a Preacuratei, "care de trei ori s-a pogorît din ceruri ca să-i arate sprijin și încredere". Adică în lățimea fîșiei de
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
fie extinsă și la populația activă din mediul rural și de la periferia societății, apoi la toate categoriile sociale cu excepția demnitarilor cărora li se vor repartiza numai parcele de trifoi împrejmuite de garduri vii de trandafiri, însă numai câte trei fire/smoc. Însă, cel mai important lucru rezultat din unele declarații la tv - ambigue, pentru a nu ni se fura patentul - este că s-a reușit până la urmă repunerea în funcțiune (după ’89) a industriei naționale de prelucrare la rece a cozilor
Fabricarea sitelor de mătase din cozi de câine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13075_a_14400]
-
bazin, dispăru după ușile institutului. Curând Începură să apară cercetătorii. Femelele ușor iritate și mai ales stăpânite de curiozitate iar masculii gravi, impasibili, pășeau cu grabă spre locul unde mă aflam. În urma tuturor, târșindu-și Încălțările de protocol, venea bătrânul Lobo. Smocuri lungi de păr Îi atârnau de peste tot. Perciunii albi se clătinau ușor În bătaia vântului. Când ajunse În dreptul meu, ceilalți Îi făcură loc, respectuoși. Bătrânul privi oțărât?, apoi fără a mă privi, zise: Deci au apărut primele semne. Dacă nici
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
li-a...ti-na-li-na-na-na...na... Mirabelle Nu știu dacă-ți poți imagina cum arată o pisică norvegiană. Cenușie, cu striuri verde închis, ca brădetul din munții lor. E o pisică de pădure, un soi de lynx, cu urechi ascuțite, prelungite cu smocuri de păr, ca niște cornițe drăcești. Când Margot a plecat în Anglia, a lăsat-o pe Mirabelle lui Gunnar, vecinul ei. "Dragă prietene, ai rămas singur. }i-ar prinde bine să ai un suflet în casă" - îi spusese, și Gunnar
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
să-i treacă prin cap să-i dea o mână de ajutor. Dimpotrivă, după trecerea momentului de stupoare, se găsesc printre privitorii încremeniți pe banca semi-prăbusită câțiva gata să-i dea sfaturi: "Vecine, fii atent că a mai rămas un smoc de iarbă netunsa, acolo, în stânga matale! Așa, bravo, ai văzut-o!" Aici a învins comunismul, aici a triumfat ceausismul: suntem cu toții experți în a dă sfaturi și a critica, dar nimeni nu e dispus să-și miște fundul de pe banca
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
teratologic ațițata, îi reflectă firea mai mult cugetătoare decît violent vizionara: "dai peste dărîmături ziduri cojite și moloz/ ești parcă/ într-o biserică dezafectata/ sînt fete jupuite de-apostoli printre/ inscripții cotidiene și porcarii mulțime/ iar mai departe chilii puștii/ smocuri de iarbă și trei găini pocite/ aure moi păzind doar bolovăni/ o sală de spectacole cu scaune stricate/ un fel de scenă prăbușita/ iar în mijloc/ un clopot lung de fier cu semne/ chirilice alături de/ scrijelituri barbare./ Printr-o spărtura
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
totuși eterne, și azi universul e de un albastru cenușiu, perlat, luminos cu distincție". Percepem ochiul pictorului care alcătuiește compoziția, aranjează nuanțele, sprijinindu-și opera de ceea ce găsește în natură. E un compromis între descripție și viziune: "Printre șine cresc smocuri de iarbă lucioasă, lumina strecurată pe sub castani le aprinde odată cu micul halo de praf dansînd calm în jurul lor. O lumină venind de nu știu unde, răcoroasă, largă, absorbită de cîmp și copaci. În vecinătatea acestui loc pacific, cochete locuințe, printre care ale
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
din Austria, iar fardul acesta depus peste pielea mortificată, ce nu se mișca în timp ce vorbea febril, de astădată în limba germană... Era îmbrăcată într-o rochie simplă de stambă, fiind vară. Era și mai slăbită după accident. Avea la subțiori smocuri galbene de păr lipite de sudoare, ceea ce îi dădea un aer provocător. Pe brațul stîng poartă un manșon de ghips care îi joacă pe antebraț ca o brățară foarte largă, semn că bandajul e pus de mult și că trebuie
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]