27 matches
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PISISY MIȚI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului PISISY MIȚI ... Sunt o mâță adorată de-o băbuță smochinită, Care venea nechemată (dar mereu sulemenită), Zi de zi, la conu' Mișu, un poet foarte dotat... Și-i zicea: Știi, mai an, ce poem mi-ai închinat? Versul tău mă legăna ca zefiru-ndrăgostit!... Blănița mi-o mângâia și-mi dădea
PISISY MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1410842018.html [Corola-blog/BlogPost/353802_a_355131]
-
când toată lumea înțeleaptă proorocea că am să-mi rup gâtul. Ca să o iei din loc și să te duci unde a înțărcat dracu’ copiii, chiar și 40, e prea mult. Ăștia din Canada de la immigration când m-am văzut cam smochinit și când au aflat ce vârsta am, au luat foc. Zor nevoie să mă întorc înapoi, lor nu le trebuia o fosilă care să cadă pe capul statului să-i dea ceva să nu crape de foame, fără să muncească
MICHELL TURCOTT SECURISTUL CANADIAN de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 by http://confluente.ro/Michell_turcott_securistul_canadian.html [Corola-blog/BlogPost/349154_a_350483]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PISICA MIȚI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 978 din 04 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului PISICA MIȚI ... Sunt o mâță adorată de-o băbuță smochinită, Care venea nechemată (dar mereu sulemenită), Zi de zi, la conu' Mișu, un poet foarte dotat... Și-i zicea: Știi, mai an, ce poem mi-ai închinat? Versul tău mă legăna ca zefiru-ndrăgostit!... Blănița mi-o mângâia și-mi dădea
PISICA MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Pisica_miti_marin_voican_ghioroiu_1378323138.html [Corola-blog/BlogPost/364980_a_366309]
-
ne săturăm noi, cu toții, iar tu să zaci împăcată de fericirea noastră, să fii măcar frumoasă și mai puțin tristă, să nu ne mai încurci cu părerile tale, cu inima ta sfâșiată de șacali nevăzuți, cu mâinile tale umflate și smochinite, așa cum stai acum, liniștită și palidă, tăcută și iertătoare, îmbrăcată în lumânări și în flori de salcâm, cu ultima ciorbă gătită în frigider, pe care nu îndrăznesc s-o ating, să nu se termine visul că ai fost în toată
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1427441491.html [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
centrul târgului, construită în anii stăpânirii austriece. Dar o parte din nemți, mai ales militarii și funcționarii plecaseră la 1918, iar ceilalți, majoritatea covârșitoare, în 1940, în urma unei înțelegeri cu Hitler. Și nu mai existau decât niște bătrâne firave și smochinite, pe care le puteai număra pe degetele de la ambele mâini care veneau cu regularitate la slujbă. Capul familiei era Costel Ursan. Dar numai în mod formal. Fiindcă la modul real, stăpânul care poruncea tot ce se făcea și nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai sub bec, Frate! cere Poetul. Uauu...! Aoleu..., auu..., mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul, verde-absint, celălalt, violet-roșietic; și, pe deasupra, cu boticul împodobit cu doi colțișori minunați, de crotal, care îi crestaseră buzița superioară, până-n carne
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
reclame agresive. Unele dintre aceste produse cu eficiență îndoielnică, dacă sunt folosite în exces și pe termen lung au efecte devastatoare asupra tenului. Victimele cosmeticelor cu reclame amăgitoare ajung ca la 50-55 de ani să aibă pielea feții tăbăcită și smochinită, în timp ce suratele lor care nu au folosit astfel de artificii își păstrează netezimea și frumusețea obrazului și la vârste mai înaintate. În materie de îngrijire și întreținere a tenului este bine ca frumoasele noastre să țină seama de sfaturile și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
operam „higienizarea” bandiților. S-a întâmplat (oare există întâmplări gratuite?) ca Istrate Micescu să cadă în mâna mea. Briciurile nu erau ascuțite iar unele aveau știrbituri. Având o oarecare dexteritate în mânuirea lor, reușeam să atenuez marea suferință a fețelor smochinite, deshidratate, mai ales că săpun de bărbierit nu ni se dădea, iar puținul clăbuc pe care-l făcea bucățica de săpun industrial (50 de grame lunar) mai mult irita fața decât înmuia barba și punea la grea încercare rezistența și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acolo dintotdeauna, fără să se fi clintit peste noapte, sorbind la nesfîrșit din ceaiul verde, zile după zile, nopți după nopți, ani după ani, secole după secole... Par mereu aceiași, oricît i-ai privi, în caftanele lor lungi, cu chipul smochinit, negricios, cu bărbi rare, cenușii sau albe, cu ochi oblici, imposibil de urmărit, sub eterna "tiubiteică" neagră, brodată cu alb, de pe creștetul capului. Piața nu s-a umplut încă, n-au apărut vînzătorii de fructe și nu s-au deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să ieșim în parc, noi și bătrînii, dar mai zăbovesc o clipă în fața unui superb serviciu de ceai din porțelan de Delft, care, aici, în inima Orientului, pare o glumă frumoasă. Simt o mînă ușoară pe umăr. Tresar. Un bătrîn smochinit, cu privirea ca un fir subțire, oblic și negru, mă cercetează pătrunzător și mă întreabă în rusește de unde vin. "Din România", zic eu și fața boțită se adună într-un zîmbet și din tot ce urmează înțeleg că a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ultima oară) - el fusese la mine în vreo două rânduri și se impresionase de biblioteca urcată pe toți pereții. Stătea în gazdă, la marginea orașului, la un prelat maghiar, profesor la liceul catolic: destul de tânărul bărbat, cu o figură prematur smochinită, m-a primit cu căldură, recomandându-se ca român după mamă. Spre deosebire de K., vorbea perfect românește. Colegul meu zăcea în așternutul sclipitor de curat, destul de binedispus, deși ușor febril, încântat de vizita mea. Cum m-aș fi strecurat și eu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Nu știu prin ce stranie asociație de idei îmi vine în minte pen siunea Vauquer a lui Moș Goriot. Nici un fel de grijă pentru cochetăria feminină. Pica povestește ca o bătrână doamnă. Iar când și-a făcut apariția și Lily, smochinită, dar cu rată, având gesturile și râsul tatălui ei, tabloul a fost com plet: vechiul tablou, reflectat într-o oglindă venețiană spartă și acoperită de praf. [...] M. c. p. Marți, 11 iulie [1950] Draga mea, am dat la legat seria
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
descrie activitatea sopranei Jana Pârvulescu, memoria păstrează încă vie imaginea tinerei plină de talent, perseverentă și dornică de afirmare. Parafrazez o replică din actul III al operei Barbierul din Sevilla,Bartolo modifică textul ariei care spune „Ăamabilă Gianina”. Acest personaj smochinit și ursuz pentru a intra în grațiile adoratei sale spune Ăamabilă Rosina ! Voi încerca pentru a ilustra personalitatea interpretei, care a fost insuficient mediatizată și care fără exagerare în perioada respectivă nu avea egal (mărturie stă o excepțională imprimare realizată
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
lucrările expuse se resimte traseul elaborat al antecesorilor și, cu toate că artiștii vin din școli diferite (București, Iași, Cluj, Timișoara), creuzetul bănățean le-a amprentat opera cu pecetea locului. 1. Adriana Lucaciu: „Scadeîncet văzând cu ochii fața ta/peste tot mai smochinită fața mea”. Acest vers al lui Nichita Stănescu mi-a venit în minte instantaneu în fața Chipurilor graficienei, expuse pe simezele vâlcene. Pornind de la un contur integral sau fragmentat, artistul evoluează în adâncime pe o paletă de brunuri aflate în descompunere
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
ființă din lume. Când mă vedea, mă lua în brațe și mă pupa cu foc. Avea o energie înfricoșătoare, rar întâlnită la vreo femeie. N-avusese copii. Mă considera poate un băiețel de-al ei... Ochilor ei verzi pe fața smochinită ca de maimuță bătrână cu greu puteai să le faci față... Garabet o răsfăța cumpărându-i de toate: cercei, rochii, o dată și-un gramofon cu pâlnie, cu un câine care asculta ce cânta... Garabet a murit tot vara, pe niște
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
reclame agresive. Unele dintre aceste produse cu eficiență îndoielnică, dacă sunt folosite în exces și pe termen lung au efecte devastatoare asupra tenului. Victimele cosmeticelor cu reclame amăgitoare ajung ca la 50-55 de ani să aibă pielea feții tăbăcită și smochinită, în timp ce suratele lor care nu au folosit astfel de artificii își păstrează netezimea și frumusețea obrazului și la vârste mai înaintate. În materie de îngrijire și întreținere a tenului este bine ca frumoasele noastre să țină seama de sfaturile și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vitrină cu nenumărate cești de cafea și pahare se zărea ceva întunecat și hidos. Văzând că Vasilica privește speriată într-acolo, Cedric râsese, deschisese ușa de sticlă și scosese de păr afară un cap de om mic cât un pumn, smochinit, dar cu trăsături vii și expresive. "Omul ăsta a trăit", îi explicase negrul, "dar acum puterea lui e a mea." Era un cap adevărat de om, și Cedric se juca cu el cum ar fi răsucit pe deget o minge
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe unii dintre ei să vomite violent. Lângă o uriașă grămadă de moloz din care țâșnesc lungi limbi de flăcări, o femeie se leagănă cu mâinile împreunate pe pântec și repetă hipnotic în timp ce lacrimi mari sapă dâre adânci pe obrazul smochinit plin de murdărie. Aici a fost casa mea...aici a fost casa mea...". Marius lovește violent cu lopata într-un planșeu de beton. Ascultă cu atenție, în speranța unui răspuns. Nimic. Pornește să sape în continuare cu îndârjire, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ușile marelui bufet sculptat și am cotrobăit în adâncul lui, dincolo de primul strat de pahare grele de cristal. Am apucat ceva dintr-un șir de lucrușoare rotunde și, când l-am tras afară... m-am trezit în mâini cu capul smochinit, "șrincuit", cum am zice noi, cu un moț de păr și niște măsele lipsă, al cine știe cărui războinic maori ghinionist. L-am scăpat pe jos, unde i-a rămas și un dințișor, rostogolit sub masă. Mi-am trezit prietenul, care dormea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mîntuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și‑l implorau bezmetic, nătâng, ridicând spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor a rugă, care se terminau la coate Într‑o piele smochinită, cârpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mântuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
E pe alt nume. Ne-a lăsat să trecem și am urcat îngrețoșați de goana liftului. Sunt doamna Davis, spuse micuța doamnă în vârstă care ne deschisese. Cred că, de fapt, nu era chiar așa de în vârstă, dar fața smochinită era minuțios tăiată de cute, strânse concentric în jurul ochilor și gurii. Cutată, din nou cutată și iar cutată. Obții efectul ăsta în Londra, când te uiți de-a lungul unui șir de copaci iarna, și crengile desfrunzite se tot intersectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din industria asta, s-a lăudat Vivian. Toți sunt, ca... niște morți vii. Niște zombi cu idei lipsite de vlagă. În toată adunătura asta de rahat nu există nici o perspectivă proaspătă, nici o picătură de sex appeal. Toți sunt niște snobi smochiniți... Am realizat că mă oprisem pe hol, așa că mi-am continuat drumul către bucătărie. Mă durea capul. În seara următoare avea loc petrecerea de lansare pentru În Gură: O Istorie Ilustrată a Sexului Oral. Eu presupusesem că publicarea acestei cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Radiodifuziunii române, ale cărei otrăvitoare secreții bucale continuau să se reverse, în valuri, din hârdăul emisiunii "De la unu la trei", otrăvind câmpurile înconjurătoare și opărind vegetația. Teribila crainică bolborosea ca și cum ar fi ținut chiar atunci, pe sub fuste, între pulpele-i smochinite, toate obiectivele economice și social-culturale ale României - cineva dintre galeșii ei ascultători o implora, în direct, la telefon, să i-l arate p-ăla sau p-ăla - și Victoria se îndura, scotea, dintre lenjeriile-i foșnitoare, obiectivele și le expunea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reînvigorăm pe destin! puse suflet, în aducerea în simțiri a cucoanei, coțcarul, deznodîndu-i, mai mult decât era necesar, cordonul. Azvîrlindu-i de-a dreptul în lături pulpanele și împroșcîndu-i, cu apă îndulcită, luată în gură, gâtul, fruntea, apoi întreaga anatomie. Cam smochinită, oarecum discutabilă, ambiguă, jumătate de femeie, jumătate de băiat îmbătrînit. 128 DANIEL BĂNULESCU Sub tenul ei arămiu plutea, ca sub o crustă de gheață, o colonie de pistrui, c-o demografie abundentă. Aliniamentele trăsăturilor erau savant șifonate. Ochi aurii, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]