37 matches
-
farmec e legată, încerc să te înduplec c-un suspin Care mă strânge rău de beregată Și îmi sfâșie carnea din senin, Ieșind din piept cu măduva deodată. 6 Când cumperi basamacuri de un ban, Iar chipu-ți palid se smolește foarte, Tu tragi de bucățica ta de moarte Ca un dulău flămând de un ciolan, Căci doar prin cârciumi, nu în altă parte, Te simți ferice, diavol pehlivan, Iar dragostea la tine-i un chiolhan Posomorât, sfârșit cu oale sparte
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
din viață, Iar sufletul să-ți fie precum e untdelemnul Și până e lumină sub zarea ei învață, Cât ești, dacă nu-ți arde, zadarnic e îndemnul! Învață să te bucuri și-atunci când peste tine Coboară înserarea, să nu îți smolești fața, De te cuprinde somnul s-adormi știind că vine Din el să te trezească de-a pururi dimineața! Învață să te bucuri de cel ce ți-e aproape, Învață să te bucuri de cel ce ți-e departe, Lumina
ÎNVAȚĂ SĂ TE BUCURI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381769_a_383098]
-
dragoste la masă! Cel care mănâncă, nu disprețuiască Pe cel ce nu poate încă să postească, Și în Cartea sfântă scrie cu aldine, „Nimeni nu trăiește numai pentru sine!” Pentru Sine-n lume n-a trăit nici El, Nu vă smoliți fața, nu fiți triști defel, Mâine începe Postul, Paștele ce vin Să vă umple casa cu miros divin... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Poem de post... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1899, Anul VI, 13 martie 2016
POEM DE POST... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384187_a_385516]
-
moare, nu? Te rog, oprește te. Numai că nu e Musa. Dacă te uiți mai bine, undeva, prin tre rânduri, printre gânduri, printre lozinci, printre clișee, o să vezi că avea sprâncenele negre și stufoase, aproape unite, că ochii îi erau smoliți și pielea tuciurie, că barba creștea albă, ceea ce făcea din chipul lui mâncat nu de păduchi, ci de vărsat, o adevărată geografie cu hăuri, cu genuni de păduri negre și de zăpadă cocoțate pe coame și spinări de pomeți și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de faptul că sunt de mâncare. Casele familiilor ce dispuneau de un minimum de mijloace și toate ale clasei mijlocii se transformau în ateliere sau laboratoare. Prin curți, în mari cazane, se fierbea bulionul, care se trăgea apoi în sticle smolite la dop - căci trebuia să reziste o întreagă iarnă. în pivnițe - o casă fără pivniță era de neconceput - se curățau butoaiele pentru murarea verzelor - ați gustat moarea de curechi? - se spălau damigenele pentru murături, se aranjau lăzile cu pământ pentru
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
-mi ies degetele de la picioare, o femeie îmi face semn, șșșș, mi-arată din cap o direcție, o iau pe acolo, pe o stradă îngustă, în pantă, care tot urcă, urcă. Am întins mâinile spre ziduri. Mă mir că se smolesc atât de repede, sunt negru până la coate. „Aha, ia spune și tu, cine nu-i aici? Și cine-a zburat, aschimodie?” aud. *** Iar e dimineață. Călâie. S-a adunat lumea în fața blocului de vis-à-vis. - S-a aruncat una de la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care duc spre dealuri, iar când poteca a devenit prea abruptă au pitit bicicleta după niște tufișuri și au urmat drumul pe jos. Pământul uscat le scârțâia sub tălpi, nisipul negru, vulcanic, se lipea de degetele lui Neng, parcă le smolea. Fata arăta Întruna cu mâna și vorbea fără Încetare despre tot ce le ieșea În cale, un stol Îndepărtat de papagali de un verde strălucitor fâlfâind din aripi ca niște mari lăcuste, un bolovan asemenea unei mâini cu degetele retezate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și apoi, urmând sfatul greșit al unei femei de culoare, a tăiat-o printr-o pădurice... și s-a rătăcit definitiv. O furtună care trecea pe acolo s-a hotărât să izbucnească și, spre marea lui supărare, cerul s-a smolit dintr-o dată, iar ploaia a Început să șiroiască printre copacii deveniți brusc fantomatici și amăgitori. Tunetul se rostogolea cu bubuituri amenințătoare de-a lungul văii și se risipea printre copaci În salve intermitente. Amory a Înaintat orbește, Împiedicându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
drept, caicul juca tot mai aproape. Atunci, cu ochi de seară și-abia deschise pleoape (Căci, grei de-ngîndurare, nămeți mă năpădeau), Cu ochi ce cheamă somnul din goluri și îl beau, Îmi deslușii deasupra, înghemuit pe-o bârnă, Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, Cu mâinile și gura aduse la genunchi. Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad îi prinse și pântecul, și rostru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
găsea făptură Cum Omul cel viclean, deștept, Cu hrană și căldură... Era pe când doar stele seci Pe-ntinderi de ninsoare Și-mpărății pustii și reci Prindeau un fir de soare; Troienele cirezi-cirezi, Zăpezile cât hătul Și nopțile până-n amiezi Durau smolind omătul. Și vorba-n vânt să n-o lungim Precum în vânturi neaua, Prin timp o leacă să fugim Ca pe polei mărgeaua... Cică prin martie, pe-atunci, În prima zi din lună, Din negureala unei lunci De crâng și
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
ridicăm la fileu mingea neagră (!), poate nevăzută și neînțeleasă în traiectoria ei fără ca aterizarea în teren să fie sigură, necum în marginile prevăzute de regulile jocului ... Mutăm capela, altarul și biserica cu o parte din umilii lor slujitori în perimetrele “smolite” de artificii - confeti, miros de spoleială și sudori mocnite în valuri de transpirație de la jocurile de noroc, de pe ringurile de dans și streaptease, râncezite în briza aromată și stătută a saloanelor și cosmeticelor, alunecări facile și de ce nu, frivole, poate
ALTARUL ÎNLOCUIT DE CASINO-URI LA SFINŢIREA CĂSĂTORIILOR ÎN LAS VEGAS ! (X) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364728_a_366057]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎNTRE NOI ÎNTREBAREA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului E între noi o tăcere ca o fântână secată, n-o smolește nimeni și nu poate rămâne fără apă. E între noi o iubire pe care s-a așezat prea mult mâl, nisipul clipelor a înfundat canalul și nu mai răzbate flacăra. E între noi o cumpănă ca o întrebare fără răspuns
ÎNTRE NOI ÎNTREBAREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361877_a_363206]
-
creștin „voi, cei săraci cu duhul că a voastră va fi...) și că, mai pe șleau, e bine câteodată (!) să fii mai prostuț la cele lumești că scapi de ăle necazuri și că „dincolo” vei avea șansa „salvării” din mediile „smolite cu foc și pucioasă” promise neapărat cu repetiție și obstinație păcătoșilor! De instituția ai cărei membri era „controlorii” mei nu auzisem, era un secret neîmpărtășit, pentru oamenii de rând, decât prin mijlocire directă, cu senzații „participative” ce urmau să-și
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
O, LIBERTATE, TU EȘTI STRIGĂTUL LUMII, DAR NU EȘTI ȘI CREDINȚA SA!”, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1999 din 21 iunie 2016. O, libertate! Am fost liber cândva! Libertatea n-am aflat-o... S-au poticnit picioarele mele Smolite de dorinți, Sleit-au îmbrățișările În dureri și neputinți. E aproape libertatea mea! O chem din ecoul inimii, Cu zvonuri din mine... Învăț să-i răspund În slove care mă nasc, Ori poate m-ascund. Secundele sunt slobode Dincolo de trupul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
05 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Autorul articolului: Daniela Voiculescu BOTTLENECK ce preț trebuie să plătim în viață... cum ne mințim... doar lacrimile pe care le varsă ochiul sufletului, știu! ce sfâșietor, ce alergare fără rost! și aripile ni se smolesc, uită să zboare, ne încolțesc în friguri, în blesteme... cum să mai scapi, cum să te mai regăsești? prin ce minune? și te întrebi, și te întrebi, și te întrebi... rămâi să numeri întrebările, rămâi în așteptare, visând iubirea cea
POEME DE DANIELA VOICULESCU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344865_a_346194]
-
alunecă într-un coșmar cu ochii deschiși și nu vroia să accepte realitatea: era violată și nu avea nici o putere să se împotrivească.Simți o durere ascuțită ca o împunsătură de cuțit, care îi paraliză picioarele și abdomenul...cerul se smoli în negru și se prăvăli într-un hău care nu se mai termina... - Hei, fetițo, scoală! Ce e cu tine? Doamne, ești plină de sânge, ai hemoragie.Ajutor, veniți, dați telefon la salvare, striga disperată o tânără către trecători.Lumea
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
flash-uri. Pictam pe un colț de masă, după ce redacția "organului" se golea. Eram încadrat ca desenator (retușam și fotografiile care urmau să intre în cele patru pagini indigeste: pe țărani îi descălțam de opinci și-i încălțam cu cizme smolii de cauciuc, le scoteam căciulile, trebuind să le ghicesc, frenologic, chica sau chelia, făceam statuile să zîmbească etc.), eram desenator, dar mai și scriam cîte ceva pentru... organ. Ce? Într-o zi, mi-a apărut o anchetă prin restaurante și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în Nastratin Hogea la Isarlâk, în care, pe fundalul de „spornică mulțime” la fel de pestriță („Veneau de toată mâna”) ca și pulpanele și „cârpelile” de pe „ciudatul caic”, se detașează imaginea nu atât a insului Nastratin („înghemuit pe-o bârnă, / Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, / Cu mâinile și gura aduse la genunchi”), cât a autofagiei simbolice - răspuns dat chemării ademenitoare rostite de „dulceagul glas al pașii”. Nu pitorescul, nici măcar înțelepciunea glumeață a legendarului personaj, ci o cu totul
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
bine aminte. A fost ceva cum n-am mai apucat eu, cât îs de bătrân. O chiamă judele pe Anița întăi, Anița lui Timofte, nevasta omorâtului. Da’ era o femeie mititică și iute, tânără, abia împlinise douăzeci de ani, cam smolită la obraz, cu sprâncenele groase puțin încruntate. Când vorbea, îi tremurau ușurel nările. Era îmbrăcată cu cațaveică cafenie, cu fustă roșă, îmbrobodită cu bariz verde și în picioare cu ciuboțele de cordovan cu potcoave de alamă. Se oprește și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
foarte decoltat, cu tâmplele ei negre care sunt la modă si în urechi cu pandantivele senzaționale de smaragd ale babei Smoala. - Baba Smoala?. Ce mai e și asta? - Află că baba Smoala e însăși mama lui Drăgănescu. Cu o oală, smolea vecinie butoaiele mucigăite - fiindcă butoaiele sunt la ei o tradiție. Toți Drăgăneștii în Dealul Spirii au fost crâșmari de pere en fils. Noblesse de baril! - O! Nory! Desigur, pe vremea babei Smoala, trebuie să fi fost în mahala o fată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Gaskell. Atunci mi-aș putea da seama. — Și la ce-ar folosi dacă ți-ai da seama? întrebă Sally. O să cumperi alta? Apoi intră în cabină, unde Eva se întreba ce-or să mănânce la masa de seară. — Dragul de smolit tot mai cârpăcește la motor. Zice că de vină e o bielă. — O bielă? — Una care leagă, draga mea. Ceva cu legatul. — Ce leagă? — Osul coapsei e legat de osul genunchiului. Biela e legată de piston și, după cum știe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Apoi au năvălit oile, turme întregi. Cât vedeam cu ochii părea că pulberea pământului tresare, zvâcnește și behăie. O avalanșă tremurătoare aluneca pe mii de piciorușe. Turmele n-aveau câini, le mânau cu strigăte niște păstori-militari, goi până la brâu și smoliți de soare, îmbrăcați în pantaloni de pânză gălbuie și aspră, târându-și anevoie bocancii prăfuiți, păstorii-militari mergeau strigând și învârtind în aer toiegele, ca pe niște baghete uriașe. Fiecare dintre ei scotea alte sunete, numai ale lui, cele mai ciudate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gata de plecare, cu birjarii cocoțați pe capră. Tommaso nu era așteptat de nimeni și se îndreptă, urmat de jandarmi, spre Stilo. Drumul era lung și au fost nevoiți să facă mai multe popasuri înainte de a ajunge acasă. Pe când tocmai smolea sfoara, Geronimo rămase încremenit văzându-și fiul cu rasa plină de praf și împresurat de cei patru bărbați, apoi scoase un strigăt de bucurie și din casă apărură în goană mama cea vitregă și surorile. Ce crimă ai comis, fiule
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ai spus că turcii ne sprijină? Dar cer un preț mare și ar putea să se răzgândească. Turcii vor fi întotdeauna necredincioși, au drept simbol doar jumătate de lună, nu luna întreagă. Geronimo râdea și continua să tălpuiască încălțări, să smolească sfoară. Dacă n-o să avem noroc, ne-ntoarcem în munții noștri și n-o să ne găsească. Ai dreptate, Dumnezeu a creat munții pentru a vedea de sus tot ce mișcă iar noi, slavă domnului, trebuie să ne folosim de ei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv Într-o tinerețe permanentă, o pușcă de vânătoare Își Îndreaptă țevile spre tavanul smolit de fumul de țigară. Pe masă, lângă ceașca de cafea cu zațul gros și uscat, strivit de scrumiera de bronz, un ziar pe care se putea distinge: Inventarul iernilor și apoi, cu litere mărunte, povestea. Pentru o clipă, senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]