38 matches
-
alunecă într-un coșmar cu ochii deschiși și nu vroia să accepte realitatea: era violată și nu avea nici o putere să se împotrivească.Simți o durere ascuțită ca o împunsătură de cuțit, care îi paraliză picioarele și abdomenul...cerul se smoli în negru și se prăvăli într-un hău care nu se mai termina... - Hei, fetițo, scoală! Ce e cu tine? Doamne, ești plină de sânge, ai hemoragie.Ajutor, veniți, dați telefon la salvare, striga disperată o tânără către trecători.Lumea
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Zbor_intrerupt.html [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
05 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Autorul articolului: Daniela Voiculescu BOTTLENECK ce preț trebuie să plătim în viață... cum ne mințim... doar lacrimile pe care le varsă ochiul sufletului, știu! ce sfâșietor, ce alergare fără rost! și aripile ni se smolesc, uită să zboare, ne încolțesc în friguri, în blesteme... cum să mai scapi, cum să te mai regăsești? prin ce minune? și te întrebi, și te întrebi, și te întrebi... rămâi să numeri întrebările, rămâi în așteptare, visând iubirea cea
POEME DE DANIELA VOICULESCU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_de_daniela_voiculescu.html [Corola-blog/BlogPost/344865_a_346194]
-
găsea făptură Cum Omul cel viclean, deștept, Cu hrană și căldură... Era pe când doar stele seci Pe-ntinderi de ninsoare Și-mpărății pustii și reci Prindeau un fir de soare; Troienele cirezi-cirezi, Zăpezile cât hătul Și nopțile până-n amiezi Durau smolind omătul. Și vorba-n vânt să n-o lungim Precum în vânturi neaua, Prin timp o leacă să fugim Ca pe polei mărgeaua... Cică prin martie, pe-atunci, În prima zi din lună, Din negureala unei lunci De crâng și
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 by http://confluente.ro/Legenda_martisorului_dupa_romeo_tarhon_1393701398.html [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
ridicăm la fileu mingea neagră (!), poate nevăzută și neînțeleasă în traiectoria ei fără ca aterizarea în teren să fie sigură, necum în marginile prevăzute de regulile jocului ... Mutăm capela, altarul și biserica cu o parte din umilii lor slujitori în perimetrele “smolite” de artificii - confeti, miros de spoleială și sudori mocnite în valuri de transpirație de la jocurile de noroc, de pe ringurile de dans și streaptease, râncezite în briza aromată și stătută a saloanelor și cosmeticelor, alunecări facile și de ce nu, frivole, poate
ALTARUL ÎNLOCUIT DE CASINO-URI LA SFINŢIREA CĂSĂTORIILOR ÎN LAS VEGAS ! (X) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Altarul_inlocuit_de_casino_uri_la_sfintirea_casatoriilor_in_las_vegas_x_.html [Corola-blog/BlogPost/364728_a_366057]
-
O, LIBERTATE, TU EȘTI STRIGĂTUL LUMII, DAR NU EȘTI ȘI CREDINȚA SA!”, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1999 din 21 iunie 2016. O, libertate! Am fost liber cândva! Libertatea n-am aflat-o... S-au poticnit picioarele mele Smolite de dorinți, Sleit-au îmbrățișările În dureri și neputinți. E aproape libertatea mea! O chem din ecoul inimii, Cu zvonuri din mine... Învăț să-i răspund În slove care mă nasc, Ori poate m-ascund. Secundele sunt slobode Dincolo de trupul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/camelia_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
din viață, Iar sufletul să-ți fie precum e untdelemnul Și până e lumină sub zarea ei învață, Cât ești, dacă nu-ți arde, zadarnic e îndemnul! Învață să te bucuri și-atunci când peste tine Coboară înserarea, să nu îți smolești fața, De te cuprinde somnul s-adormi știind că vine Din el să te trezească de-a pururi dimineața! Învață să te bucuri de cel ce ți-e aproape, Învață să te bucuri de cel ce ți-e departe, Lumina
ÎNVAȚĂ SĂ TE BUCURI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1462203247.html [Corola-blog/BlogPost/381769_a_383098]
-
dragoste la masă! Cel care mănâncă, nu disprețuiască Pe cel ce nu poate încă să postească, Și în Cartea sfântă scrie cu aldine, „Nimeni nu trăiește numai pentru sine!” Pentru Sine-n lume n-a trăit nici El, Nu vă smoliți fața, nu fiți triști defel, Mâine începe Postul, Paștele ce vin Să vă umple casa cu miros divin... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Poem de post... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1899, Anul VI, 13 martie 2016
POEM DE POST... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1457876615.html [Corola-blog/BlogPost/384187_a_385516]
-
creștin „voi, cei săraci cu duhul că a voastră va fi...) și că, mai pe șleau, e bine câteodată (!) să fii mai prostuț la cele lumești că scapi de ăle necazuri și că „dincolo” vei avea șansa „salvării” din mediile „smolite cu foc și pucioasă” promise neapărat cu repetiție și obstinație păcătoșilor! De instituția ai cărei membri era „controlorii” mei nu auzisem, era un secret neîmpărtășit, pentru oamenii de rând, decât prin mijlocire directă, cu senzații „participative” ce urmau să-și
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 by http://confluente.ro/Crochiuri_din_vremuri_parsive_.html [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎNTRE NOI ÎNTREBAREA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului E între noi o tăcere ca o fântână secată, n-o smolește nimeni și nu poate rămâne fără apă. E între noi o iubire pe care s-a așezat prea mult mâl, nisipul clipelor a înfundat canalul și nu mai răzbate flacăra. E între noi o cumpănă ca o întrebare fără răspuns
ÎNTRE NOI ÎNTREBAREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Intre_noi_intrebarea.html [Corola-blog/BlogPost/361877_a_363206]
-
acțiune „Sokhnim shel Hakaveret” În 2002 Nesher a revenit în patrie, unde în anul următor a jucat în filmul lui Shahar Segal, „Tzaad katan” (Un mic pas), alături de actrița Heli Goldenberg. În 2004 a regizat și produs filmul „Sof Haolam smola” (La capătul lumii, la stanga) după un scenariu semnat de Sară Azar și Ruby Porat Shuval. Producția descrie povestea unui orășel din Neghev în anii 1960, si despre conflictele dintre localnicii originari din Maroc și noii imigranți veniți din India. Interpreții
Avi Nesher () [Corola-website/Science/333840_a_335169]
-
a toponimicului local. Așa, de pildă, C.C. Giurescu, după ce menționează existența Calafatului „înainte de Basarab întemeietorul”, deci sfârșitul secolului al XII-lea și începutul secolului al XIV-lea, arată că denumirea de Calafat „redă exact grecescul Kalafatis, care îndeamnă cel ce smolește vasele”. În acest loc, presupune C.C. Giurescu, trebuie să fi fost o „escală, o schelă... unde se încărcau grânele Olteniei și se călăfătuiau vasele”. Aceeași origine bizantină a numelui așezării o susține și Nicolae Iorga, care afima ca denumirea de
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
liderului cazac este 27 decembrie 1595, (ziua de Sfântul Teodor Însemnatul.). Așa cum era obiceiul vremii, a primit numele unuia dintre sfinții prăznuiți în acea zi, Sfântul Teodor, mai bine spus cu versiunea ucraineană a acelui nume, Bogdan. Alți istorici precum Smolii și Stepankov, consideră că data de 9 noiembrie (ziua Sfântului Ierarh Mucenic Zenovie) poate fi ziua de naștere a luni Hmelnițki, ziua de 30 octombrie în calendarul iulian și a fost botezat de ziua Sfântului Teodor. Hmelnițki s-a născut
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
ea s-a luat după mine. Avea un bețigaș pe care era atârnată o agendă și purta văl. Și în cele din urmă m-am uitat la chipul din spatele vălului, fața pătată de vreme a acestei doamne venerabile, cu pete smolite pe buze. Blana pe care o purta era jerpelită, cu pielea crăpată și scorojită. Ce voia ea să îmi spună era: O să îți povestesc despre porțile astea. Ești american, nu? O să te ajut pentru că nu ai cum să înțelegi genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în Nastratin Hogea la Isarlâk, în care, pe fundalul de „spornică mulțime” la fel de pestriță („Veneau de toată mâna”) ca și pulpanele și „cârpelile” de pe „ciudatul caic”, se detașează imaginea nu atât a insului Nastratin („înghemuit pe-o bârnă, / Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, / Cu mâinile și gura aduse la genunchi”), cât a autofagiei simbolice - răspuns dat chemării ademenitoare rostite de „dulceagul glas al pașii”. Nu pitorescul, nici măcar înțelepciunea glumeață a legendarului personaj, ci o cu totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
pentru fiecare pereche de 4 cai va fi și câte o pereche de hamuri: a) gurele de hamuri, opritorile, frânele, hățurile și șelele vor fi de curea și în forma celor ungurești; b) șleurile vor fi de cânepă, ștreangurile săsești smolite; c) la fiecare 2 cai va fi câte o pătură: hățașii vor purta totdeauna clopote obișnuite; d) fiecare cal va avea întotdeauna căpestre bune din cânepă; e) la fiecare cal va fi o traistă pentru darea grăunțelor, iar pentru fiecare
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în marșul trenului peste văi ori peste prerii și urmează bandiți care atacă vagonul, piei roșii care defenestrează, extrapolări, cînd știu că legănatul e totul, oamenii care au făcut America, născuți și nenăscuți, ajung la destinație! ciudățenia nopții, prea sînt smolite ferestrele, Hălăucești clipirile neliniștesc mai rău, ne soarbe pacea, exagerăm electric luminătorii, pacea în neliniște, Mircești, apoi legea vitezei, că nimic nu este mai rapid ca moartea! Săbăoani umbra de bicicletă lunecă pe alături, stăpînul a ținut-o de coarne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
perindă multă lume, cu zeci și sute de mii, dar nu s-a Întâmplat niciodată să se plângă cineva că i-a dispărut un leu barem. Ba uite că acuma s-a Întâmplat, dacă a avut-o pe scârba aia smolită lângă ea ca s-o ispitească. Aia e, că Steluța a căzut În abatere... mmmâânuu. În privința banilor, Pepino poate să pună mâna-n foc pentru Steluța. Și dacă s-o fi dus cu tovarășul ăla al nostru negricios pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Cioacă nu face parte din lumea inteligentă; el este doar "cult", așa că poți scăpa ușor, de exemplu, cu o știre nouă despre Balzac sau scriitorii Dumas, favoriții lui. La ora asta prefer partea tâmpită a lumii. Domnul Cioacă este înalt, smolit la față, are mustăți și barbișon ascuțit și este îmbrăcat într-un costum de vară de culoare vernil. Are mănuși groase și căciulă pe cap. După saluturi și câteva vorbe, îl întreb dacă nu-i este frig, afară fiind vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-ar Domnul, Că eu nu li-s omul. Ieri de dimineață, Mi s-a pus o ceață, Ceață la fereastră, Și-o corboaică neagră, Pe sus învolbând, Din aripi plesnind, Pe min’ m-a plesnit Ochi a-mpănjenit Fața mi-a smolit, Buze mi-a lipit. Nu pot să grăiesc, Să le mulțumesc. Mulțumi-le-ar Domnul, Că el mi-a dat somnul, Mulțumi-le-ar sfântul, Că el mi-a luat gândul. M-au marcat elementele poetice prin care se exorcizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-l dramatizat, de dimineața până seara, l-a făcut digerabil. România sa transformat într-o imensă șatră, adeverindu-se ideea, pe care contează europenii, că românii și-o vor face cu mâna lor, ei numai ne vor ajuta să ne smolim la față, că la suflet suntem ca „Cioara” lui Topârceanu. Pe de altă parte, nu poți să nu observi că menținerea unei Românii în spațiul ei ancestral este, în primul rând, o problem de demografie. Ei se înmulțesc prin buruieni
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
farmec e legată, încerc să te înduplec c-un suspin Care mă strânge rău de beregată Și îmi sfâșie carnea din senin, Ieșind din piept cu măduva deodată. 6 Când cumperi basamacuri de un ban, Iar chipu-ți palid se smolește foarte, Tu tragi de bucățica ta de moarte Ca un dulău flămând de un ciolan, Căci doar prin cârciumi, nu în altă parte, Te simți ferice, diavol pehlivan, Iar dragostea la tine-i un chiolhan Posomorât, sfârșit cu oale sparte
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
de faptul că sunt de mâncare. Casele familiilor ce dispuneau de un minimum de mijloace și toate ale clasei mijlocii se transformau în ateliere sau laboratoare. Prin curți, în mari cazane, se fierbea bulionul, care se trăgea apoi în sticle smolite la dop - căci trebuia să reziste o întreagă iarnă. în pivnițe - o casă fără pivniță era de neconceput - se curățau butoaiele pentru murarea verzelor - ați gustat moarea de curechi? - se spălau damigenele pentru murături, se aranjau lăzile cu pământ pentru
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv Într-o tinerețe permanentă, o pușcă de vânătoare Își Îndreaptă țevile spre tavanul smolit de fumul de țigară. Pe masă, lângă ceașca de cafea cu zațul gros și uscat, strivit de scrumiera de bronz, un ziar pe care se putea distinge: Inventarul iernilor și apoi, cu litere mărunte, povestea. Pentru o clipă, senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Gaskell. Atunci mi-aș putea da seama. — Și la ce-ar folosi dacă ți-ai da seama? întrebă Sally. O să cumperi alta? Apoi intră în cabină, unde Eva se întreba ce-or să mănânce la masa de seară. — Dragul de smolit tot mai cârpăcește la motor. Zice că de vină e o bielă. — O bielă? — Una care leagă, draga mea. Ceva cu legatul. — Ce leagă? — Osul coapsei e legat de osul genunchiului. Biela e legată de piston și, după cum știe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bine aminte. A fost ceva cum n-am mai apucat eu, cât îs de bătrân. O chiamă judele pe Anița întăi, Anița lui Timofte, nevasta omorâtului. Da’ era o femeie mititică și iute, tânără, abia împlinise douăzeci de ani, cam smolită la obraz, cu sprâncenele groase puțin încruntate. Când vorbea, îi tremurau ușurel nările. Era îmbrăcată cu cațaveică cafenie, cu fustă roșă, îmbrobodită cu bariz verde și în picioare cu ciuboțele de cordovan cu potcoave de alamă. Se oprește și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]