87 matches
-
îl făcusem pe jos, - ideea lui Garabet. Deși, la greutatea lui, fusese un chin. Doctorul însă îl sfătuise să mai iasă din prăvălie, și să se miște... Ialomița, n-o trecusem pe pod niciodată. Era un pod de vase bătrâne, smolite, pe care din când în când le luau și le duceau la vale spre Alexeni, Broșteni, inundațiile... Gârla, galbenă de praful bărăganului, cu dâre negre de păcură de pe la rafinăriile prahovene, o trecusem deseori, cu bunul meu prieten, Lică. O treceam
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
două dosare de Securitate. Nici mai mult, nici mai puțin. Materialul bibliografic pregătit în vederea întîlnirii noastre? Nu-mi vine să cred. Arhiva operativă nr... murdare, năclăite, cartonate, de culoarea hîrtiei de sac, negre la colțuri și cu muchia de pînză smolită, cenușie, o singură dată dacă ai pipăit așa ceva nu ai cum să te înșeli, ele sînt acolo, un pic prea departe ca să le văd însă și numărul. Dosarele MT despre care funcționarii Serviciului Român de Informații mă asigură că nu
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
și un pumn de boabe gălbui, pe lemn rămase de la măcinatul ultim, abia sfârșit. Moara-i un mecanism străvechi, robust, ținut deasupra apei de dragul oamenilor și-al obiceiului. Dar iată! Sub scară iar s-a strecurat, prin același loc, cățelușa smolită, în așteptarea ofrandelor de la săteni. Cum a intrat, izmenită și obraznică? Pe dinafară, simplu, dinspre râu, căci nu-i decât un singur punct prin care poți privi lumina dinăuntru, restul e lemn închis. Un singur loc din afară, și pe
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
așeză alături. Soldații romani din gardă, cu care, de altfel, Agillus nu se înțelegea pentru că proveneau din toate provinciile depărtate, stăpîneau cu greu situația. O femeie tînără, înconjurată de rudele ei, numeroase și revoltate, împingea fără gingășie un bărbat cam smolit la chip și chel înaintea judecății. Era, după cum își dădu seama judecătorul, soțul reclamantei. Vacarmul vocilor acuzatoare era asurzitor și cuvintele, pline de litera "z" ca un zumzăit de albine, treceau neînțelese pe lîngă urechile lui Tiberius enervîndu-l. - Zer! Dîrz
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Nacional". 27.01.1983 Formalitățile vamale din aeroport se dovedesc a fi pure formalități. Completăm formulare și declarații pe care nu le citește nimeni, și se pun ștampile în pașapoartele în care nu privește nimeni nici măcar fotografiile. O vameșă destul de smolită și peste măsură de plinuță ne ia de câte o aripă și ne depune în fața a doi bărbați cu mutre foarte importante. Sunt - reprezentantul UNEAC-ului și traducătorul-însoțitor permanent Enrique. UNEAC-ul nu găsește de cuviință (sau n-are încuviințarea
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
întuneric ce treceau tăcute, încet, lăsându-mă într-o zi fără sfârșit; umărul ei stâng se făcea tot mai alb sub trandafirul gri, necredincios. Era vremea petrecerilor. Bisericile își mușcau buzele privind spre sălcii ușoare: se dezveleau inimi de păsări smolite, crescute cu greu, cu pâine mestecată de mamele tinere; cutele cearșafurilor de pe brațe se îngropau pentru totdeauna. Așa coboram încet, mult după miercurea nopții: ca o mânecă, înapoi, la brățara unui ceas. Lăsasem mereu pe masă o iarnă albă, pe
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
de tot căutături, încât ai început să-mi cânți măsuri Ce mi se par cu ochi și cu sprâncene, Căci, după ce-ai umblat cu dibuita, Seducător viclean cu ochi căprui, Și-n loc de Doamna ta mi-ai zis Smolita, Acum mi te dezici și-n stihuri spui C-o deslușești taman pe Sulamita Sub chipul nu-nțeleg prea bine cui.
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
soarele e ridicat cu prea multe sulițe, ca să mai fie numărate, Haidoș își troznește degetele cu inele de-agate, apoi trage la cea dinții cafenea din port, ca sa-si mai vină-n simțiri și să-și mai tăinuiască înc-o zi smolitul cap de mort.
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
prea multor concesii făcute gustului public, deși, prin unele poezii de acest fel (de exemplu Acceleratul) a pătruns în manualele școlare încă în 1930. Sau cunoscuta Cioara: "Cu alura interlopă/ Ca un muzician în frac,/ Curioasă ca un popă/ Și smolită ca un drac,/ Demnă ca un om celebru;/ Mistică și fără chef/ Ca un basorelief/ De pe un monument funebru". Și, tot așa, în nu mai puțin de 22 (douăzeci și două) de strofe, sfîrșind prin a obosi prin monotonia acelorași
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
sunt capabil. - Mulțumesc. Sună destul de promițător. Parcă visând, cu privirea pierdută în gol, Săndica își lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrăștiară stropi de rouă, din cauza acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată și încercă să-i culeagă de pe
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
memorabilă: "Singura moralitate într-o lume crudă e șansa." Chiar și numai cu aceste două enunțuri nu ne mai aflăm deloc în confortabilul desen animat (de cele mai bune intenții) cu Superman sau un Spiderman de ultimă generație cu costumul smolit pentru a ilustra o edificatoare luptă interioară. Nu lipsesc nici momente de acest fel în filmul lui Nolan, precum cel în care nu se găsește niciun voluntar, nici măcar printre pușcăriași - deși există mulți funcționari care s-ar califica mai bine
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
ca Alecsandri sau Negri, sunt pomeniți cu mândrie. Cel mai probabil, e vorba de patriotism local. Fiu de unioniști pasionali, Rosetti nu-și poate reprima totuși, la un moment dat, câteva ironii adresate sudicilor. „Cei mai mulți erau nalți, oacheși, cu pielea smolită, purtau lungi favoriți și erau deosebit de buni de gură. Ceea ce a făcut ca mulți ani să-mi închipui că toți muntenii trebuie să fie la fel. Mă scandaliza mult graiul lor atât de asemănător acelui al țiganilor șatrași de la noi
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
motivul european și românesc al îndrăgostiților strigoi, colorați pe pânză de-a dreptul din baladă. Dincoace, pe pământ, în jurul mesei praznicare, scunde, moldovenești, s-a adunat familia care a pregătit bucatele împreună cu toate cimotiile ogrăzii, văzute și nevăzute: doi zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor înfășat legănat de părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților. O
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
am primit-o de la Moș Crăciun odată, Dumnezeu știe când... Un cimitir de obiecte expirate. Stricate. Fără folos. Cu siguranță și grimasa mea era acolo. Cu siguranță. În stinghereala generală, oribil alimentată de ochii apoși ai mamei și de cei smoliți ai lui David, am simțit din nou cum intru în starea aceea plăcută de dezagregare, de la revedere, nu mă căutați, nu sunt cu voi, mi-a părut bine, stați liniștiți, stați liniștiți, stați liniștiți... Cum ajunge Alexandre la bordul lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Fiecare coborâre îl arde ca o întoarcere în Infern. Îi pune câte cinci ani pe umeri. Îl aduce de spate. Îi vălurește pielea de pe gât. Îi încărunțește barba din ce în ce mai neîngrijită. Orașele, toate, sunt fierbinți ca niște cazane din care iese smolit și singur. Ochii îi scapără însă, din nou, ca la 20 de ani. Ceasloave după ceasloave, legate în catifea albastră, se umplu de crabi copți în inimă de anghinare și calamari perpeliți în zmeură. Se comandă farfurii de sidef. Se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături de la nimic. Atuurile lui cele mai importante sunt ascunse tot la spate. Vine un moment când tovarășii mai vârstnici și mai experimentați află cu stupoare că "scârba aia smolită" are și un profitabil debușeu homosexual. Tânărul Viorel, băiatul lui Gomoiu, i-a pus de mult inima la picioare. Ceea ce înseamnă că Laur, "prințișorul mulatru", este la înălțimea modelului reprezentat de Motănica, mama codoașă, care stă cu pisicile ei în
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
gândul că, după o existență călduță, destinat Iadului, vei avea parte de unele ușurinți duce la decizii existențiale eronate. Un Infern în care, prin netimp, te-ai obișnui, având drept caracteristică în viață adaptabilitatea, nu ține: vei fi prăjit, fiert, smolit, râșnit, sângerat, sfredelit, perpelit și ciuruit fără răgaz chiar în rezervația primului cerc. împrejurarea de a recunoaște în jur persoane ce ți-au fost nesuferite în timpul vieții, acum urlând și smulgându-și cosițele, ori resturile de păr, nu te va
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
favorabilă, și doar dacă intervenea ceva cu adevărat condamnabil în comportamentul lui se vedea evitat, dar nu mai mult decât atât. Prieteniile erau tolerante, antipatiile la fel. Falsele idealuri nu măturau încă lumea întreagă, cu aripa lor candidă sau uniform smolită; duelul de idei se încheia de cele mai multe ori cu o vorbă de haz. Înțeleptul, care încă servea de model, se mulțumea cu venituri potrivite, atât cât trebuia să trăiască decent; mult mai puțini decât astăzi erau dispuși să se arunce
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
să te port lin, somnolent? vrei tu să fii țipăt tăcut iar eu să te înghit ca pe-o ostie? vrei tu să fii roz-violet iar eu să te-ating, să te-nviu cu o rază? vrei tu să fii noapte smolită iar eu să te albesc, să te desferec de piei? vrei tu să fii tăcere de piatră iar eu să te umplu cu goluri și nituri de râs? vrei tu să fii amarul din sânge, să-mi descleiezi prea dulcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
reușit să cunosc poeți din toate colțurile țării, dar și din diaspora. Scrierea lor a necesitat “sfâșiere”, nopți albe, peregrinare prin labirintul propriului Sine, neliniști duse până la “strigăt” și agonie... singurătăți “everestice”, sufletul lor, luminând ca un rug În nopțile smolite . Volumul s-a bucurat de o recenzie deosebită care a necesitat o muncă sisifică recenzie realizată de distinsa poetă și pictoriță Cella Negoiescu ( cunoscută atât În țară cât și În afara ei). Îi mulțumesc mult, pe această cale! De asemenea, s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ordine Întâmplătoare: mărul care se usca lângă cișmea, pereții scorojiți ai casei de peste drum, pe care tremura umbra dantelată a viței de vie, pisica gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al curții de păsări, sânii strălucitori și grei ca niște dovleci ai Anitei lângă tufele de afini și, undeva, ca o baliză zburătoare, clopotnița vânătă a bisericii reformate. Văzându-le Își spunea: e vară și la Apud. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o apucă spre universitate, ca să mai vadă ce și cum, dar se întâlni cu Nichi Stelescu însoțit de o gașcă întreagă de prieteni și se pomeni într-o crâșmă de mahala, zisă a lui Malastropu, plină de clienți cu figuri smolite și cu capetele înfierbântate de băutura ieftină și proastă. Aici se părea că poetul de la filologie se simțea în largul său, fiindcă se apucă imediat sa declame versuri deșucheate sub ochii căscați de mirare ai tuciuriilor. Mai târziu el începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
1940-1948. Rememorarea este plină de farmec: "Lângă magazinul de stofe și confecții al lui Stelian Caloinescu, se găsea drogheria lui Vafiadis și, ceva mai sus, magazinul de cafea și rahat al lui Vahan Măgîrdicean, un bărbat în vârstă, cu fața smolita și cu buzele groase, parcă sorbind pururea dintr-o ceașcă aburinda. Cam peste drum, era farmacia Aristotel Gheorghiu, în care, cănd intrau, ca în toate farmaciile, bărbații își scoteau căciulă sau pălăria." Este o plăcere să descoperi (fie și în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7031_a_8356]
-
II, 1934), ca franțuzism, „despre relațiuni, afaceri, mediu”: „mai mult decât echivoc sau suspect, (aproape) fraudulos, cu nume rău”. Cuvântul a fost folosit de Topîrceanu, în Cioara („Cu alura interlopă/ Ca un muzicant în frac,/ Cuvioasă ca un popă/ Și smolită ca un drac”). Pare să se fi folosit tot mai mult în sintagma (calchiată după franceză) lume interlopă, desemnare comodă a unui ansamblu de persoane, fenomene și situații definite prin ilegalitate și marginalitate. Sintagma e curentă în textele polițienești („Un
Interlop by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5917_a_7242]
-
sine lasă același gust sălciu pe cerul gurii aceeași revelație amară în mahalaua vieții nu mai există călăi oare cât va trebui așteptat până când vom câștiga dibăcia necesară ca noi înșine să ne devenim propriul călău Ielele nebunele Peste pielea smolită adie un vânt păcătos ca un limbaj poetic ce s-a deprins cu libertinajul în părțile întunecate ale unui vagin înfocat de ce tremuri și te ghemuiești cu bărbia pe genunchi și nu te gândești că poezia aceasta ai fi putut
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]