43 matches
-
în jos perpetua spiritul vieții ca un falus erect? Ubi-s Andrei Rauscher, băiat frumos spulberat pe o Autobahnă, ori Kuki Fuiorescu, care juca table cu bursierii la Heidelberg și mînca friptură de iepure încet, și cu care, mici fiind, mă smotoceam la toate cele, la ring si pétanque, ba chiar și la mersul pe jos? Unii sînt, alții revin mai rar, ori mai organizat (Tudor Brătescu a montat o reîntîlnire a doivamaioților occidentalizați într-un iunie de-acum cîțiva ani, deși
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
parcă spre a sublinia concretețea casantă a lumii. Această simțire aspră, pe alocuri cinică, se asociază cu o poetică ce-și propune a se debarasa de convenții, a miza tot timpul pe "îndrăzneală": "cîtă perversă plăcere să îi atingi rochia/ smotocită de vînt spre disperarea trecătorilor/ loviți de parfumul ei de fiară încinsă./ cîtă criminală plăcere să intri în carmangeria/ de la parterul blocului în care ea locuiește/ și unde hălcile de carne au împrumutat/ porțiuni din alcătuirea ei./ pînă și măcelarul
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
dor, atât de dor de muma voluptuoasă (în fond, o soacră cam împuțită dpdv al neveste-mii!Ă și setoasă de masacre a lui Ștefan cel Mare: „Du-te la oștire! Pentru țară mori!“. Interesant ar fi fost s-o smotocesc puțin în poarta castelului, după ora 12 noaptea fix, pe o stâncă neagră, așa, de-a futu-i... însă patriotic, galeș, cu zimțul istoriei în limfă... *** Teme pentru acasă: 1. De ce se sfiesc ciobanii să dezvirgineze kaștoacele care au căzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
de fericire - tolănit în fotoliu, cu aerul nobiliar pe care îl afișa în zilele în care era prost dispus, Haddock sorbea tacticos din rația sa de whisky, în vreme ce, la câțiva pași de el, Milou se odihnea, surâzător și satisfăcut, după ce smotocise im prudenta pisică ce trecuse granița domeniului său. Din labo ratorul lui Tournesol răzbăteau, cu exactitatea unui metronom, ecourile micilor explozii ce anunțau că profesorul era în curs de a face o nouă descoperire vitală pentru umanitatea neștiutoare. În acest
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
labe am făcut în planton, i-am împrumutat-o și sergentului, mi-a mototolit revista fătălăul și a aruncat-o la coș. Bă, eu am cunoscut unul ca ăsta la internat, se trezea pe la 5 și până la 6 ne-o smotocea la toată camera. Ăsta-i fetiță cuminte! Nu te uiți la ea cum chișă ochii de trei ori pe zi? Se roșește și tremură ca o trestie când vorbește maiorul. Proastă nu-i, dar își înghite cuvintele, ieri a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
6 să treacă clasa. Doi ani l-a șantajat cu violul, deși tare i-a mai plăcut. Moșul, trecut de 60 (încă în vână), avea pieptul păros și o măciucă de spărgea nucile. Moșul a avut grijă, era necoaptă, a smotocit-o ușor, ușor, ușor, câteva minute, a șters-o cu vată ca pe o icoană, a îmbrăcat-o ca pe o păpușă, i-a dat suc de lămâie, bomboane, ciocolată cu rom, 8 în teză, moșul i-a pupat mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gura. Avea bani să cumpere carne după pofta inimii. Hodorogul prefera fibră bine coaptă. Părinte Visarion, acelea de liceu nu cunosc meserie. Este una, Cleopatra, la hotel "Speranța": aere de franțuzoaică, face sport, mănâncă fructe de mare, bea șampanie și smotocește pula mai ceva ca ghițălu țâța vacii. Pe ea să o cauți când ajungi. Obrajii mortului erau încă roșii, umerii drepți, brațele vânjoase, palma stângă încleștată pe cârja episcopală, cea dreaptă indicând parcă drumul Feleacului, fruntea fără nicio cute, pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
totul a fost o greșeală! De fapt, vrea o relație stabilă, dar fără nici un fel de responsabilitate! La naiba! Este un animal egoist și manipulator! E atât de nervoasă, încât se ridică și începe să lovească pernele din jur. Le smotocește cu atâta putere, de zici că o să le sară tot puful. —Daisy, țip eu la ea, când se apropie de perna de mătase albă superbă și foarte scumpă, pe care a cumpărat-o anul trecut dintr-un magazin din centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pline și aducea bani... — Plângeți-l pe acel ce n-are viața și Moldova lui, mai fredonează el, fără să mai știe de ceilalți, ca și cum, sub pleoapele lui căzute, singurătatea ar fi ros încontinuu, se duce spre Tara și o smotocește, o mănâncă tata pe ea!, câinele schelălăie ascuțit, ca și cum ar fi în sârma unui hingher, actorul o trage cu adevărat de blană, înțelege tot ce spune câinele ăla, asta e ca muierile, glumește el, țipă, dar sare pe mine!, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu un glas în care se mărturiseau toate primejdiile și viciile presupuse de natura trupească. „Otello?... Si...“ Ah, iart-o, pentru numele lui Dumnezeu. Sunt tipe, sunt bărbați care au o viață dublă. Una nu e suficientă! Au nevoie de două! Smotocește-o nițel, trage-i una bună să-i fie învățătură, divorțează de ea, dar nu, dar nu... El ține perna acum. Nu mai suport să mă uit. O tragedie, o nenorocită de tragedie! N-o omorî, numai din cauza firii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
între timp de o colegă din București, și po vestea cu Irina își cam pierdea contururile. Ghi nion, însă. Și colega cu pricina era fată mare și-așa avea de gând să rămână cel puțin câțiva ani mai departe. Ne smotoceam înnebuniți prin holuri de case vechi, dar agenda mea rămânea imaculată în con tinuare și, Dum nezeule, împlineam 24 de ani! Am început să scriu poeme de dragoste foarte erotizate, ca un fel de compensare. Slabă com pensare. M-aș
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unui sertar, fără a fi avut timp să-l fi deschis, când a sosit. Adevărul este că timp aș fi avut, dar m-a Împiedicat un impuls de copil naiv care, căpătând mașinuța dorită, n-o ia din prima la smotocit: mai Întâi o admiră de la distanță, o așază pe masă, pe scaun, pe podea și sub ochii maică-sii, bucurându-se de existența ei, de faptul că a părăsit vitrina, poposindu-i, În sfârșit, În brațe. Îmi prelungisem așteptarea, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
monta gropițele în obrăjori, se așeza alături de el/ea pe canapea, dezvăluia tuturor niște intimități de-ale victimei, sala râdea, animatoarele își mișcau fustițele pe ritm de samba, apoi prada era aruncată în brațele rudelor, care abia așteptau s-o smotocească, s-o piște, s-o scalde în lacrimi și bobițe de salivă. Dar nu, reușise să-și domine primul impuls și bine făcuse. Acum se simțea mai aproape ca niciodată de Leo, de Sabina, de Adelina, de tanti Cucu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de bărbat. Ia lasă nu te mai preface că te știu io cum ești. Și geometria se reașează ușor-ușurel peste parcul Plumbuita care se înfățișează din nou cu aleile sale rectilinii, un parc atât de trebuincios și cuminte. Un țânc smotocit într-un cărucior violet cu flori verzi e împins cu mândrie de mămica lui, soție de agent comercial la Ana Electronics și posesoare a unei mașini de spălat în opt timpi, model italian, capacitate 12 litri, ultimul răcnet. Țâncul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mânjim, să le vedem plângând. De ce? Numai din invidie? Mi se pare simplist. Nu v-a trecut niciodată prin cap, când erați la școală, să tăvăliți vreo fetiță în fustă de catifea prin buruienile din curte? Sau barem să-i smotociți ursulețul de pluș, cu care venea în fiecare zi în ghiozdan și pe care-l scotea în pauze ca să-l alimenteze cu flori de păpădie? Nici asta? Mă înșel eu? Nu prea cred. Dar vaza aia chinezească a mamei, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Împins În față, cu toată greutatea trupului lăsată pe piciorul stâng și cum, deodată, centrul de greutate i se mutase de pe picior. Se mutase-n josul abdomenului și, când taurul ridicase capul, cornul dispăruse pentru că intrase-n el, și-l smotocise de vreo două ori până veniseră să-l ia de-acolo. Așa că acum, când se pregătea să-i servească lovitura de grație, și asta se Întâmpla foarte rar, nu se mai putea uita la coarne; și ce știa o curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pîn la vodă de isprăvile bandei [...]. Ca să scape tîrgul și marginile de ceata derbedeilor, Vodă începe să le dea slujbe afară." Treimea nedespărțită a Crailor ar fi putut fi sugerată lui Mateiu de un alt text al tatălui în care "Smotocea și Cotocea nu sunt decît unul și același în două fețe, doime de o ființă și nedespărțită" personaje ce premerg celebrilor Lache și Mache iar motivul literar al zeului atoatevăzător din Două loturi (comisarul face "semnul clasic al lui Harpocrates
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Cezar Bolliac, junele Al. Macedonski ori poligraful N.D. Popescu vor fi, cu un prilej sau altul, luați în pleasnă. Sunt, fără îndoială, exersări pentru opera maturității. O fiziologie ca Broaște... destule - Nuvelă pesimistă poate fi socotită prima schiță caragialiană. În Smotocea și Cotocea se prefigurează perechea de farfarale Lache și Mache, în vreme ce băcanul Ghiță Calup, gardist civic de o credulitate ce îl sortește încornorării, îl anunță pe Jupân Dumitrache. Dacă nu inventivitatea comică impresionează în toate aceste texte, în schimb e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]