1,058 matches
-
Pendularea aceasta între adevărul crud, dar palpabil al vieții și literatura care, încercând să-l exprime, îl falsifică este un mod de a face poezie deplângând, totodată, limitele ei. Un exercițiu retoric, fără îndoială, însă și o autenticitate mai adâncă, smulsă planului strict senzorial și ridicată la treapta reflexivității. Deosebirea față de nucleul dur al ,nouăzecismului" constă în integrarea lirică a neorealismului, în locul unei simple absorbții. Elementele realului și datele propriei biografii sunt introduse într-un discurs amar și sceptic, care este
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
opere de înțelepciune și meditație alcătuite din capitole scurte și foarte scurte, la rîndul lor divizate în paragrafe independente. Fragmentul, lipsa de structură vizibilă este forma ce convine cel mai bine acestui spirit original, care face literatura pură "din așchii smulse Timpului." Fragmentele conțin mici povești, iluminări din amintiri, vise, halucinații, citate, reflecții aparent discontinue dar legate subteran de timbrul unic al unui artist grav și profund. Modelele îndepărtate ale Ultimului regat ar fi Montaigne cu Eseurile lui și excentricul preot
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
învățase să vadă din clipa în care rămăsese singur, fără ghidul atotcunoscator la Murmansk. Tonul siderat al relatării se domolește, iar realitatea nu se mai construiește dintr-o alunecare al cărei înțeles întârzie să se dezvăluie, ci din fragmente masive smulse cotidianului cosmetizat și restituite sensului lor originar. O simplă plimbare prin centrul orașului Batum spune mai mult decât orice discuție cu oficialii sovietici sau cu una din cele două Sonii ("Sonia doi" este numele dat tinerei care îi e ghid
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
împărțeam o mîncare acrită/ sub pirita spartă a amiezii/ în același joc al ierbii căzute/ peste frica rotofeie de tata/ peste mine fată/ peste mine băiat"); prima menstruație ("Aș vrea să spun despre jena aceea/ sub razele ca o pensulă smulsă/ rîcîind vopseaua verde a porții/ despre jena abdomenului aproape scobit/ la cules de ceapă și roșii// dar nu neapărat// burta se-nmuiase toată/ mușchii transparenți scăpătau/ în abțibilduri neașteptate de sînge/ mingea scăpată de un neatent jucător/ spre rădăcinile de
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
subțiri, ca Andrei Pleșu, care, mărturisind că nu citise versurile respective, le-a lăudat totuși cu convingere, bazîndu-se pe ceea ce-i spusese despre ele Mircea Dinescu". Ce-ar mai fi de zis? Ne amintim și noi episodul. Al doilea caz smuls listei privilegiaților este cel al lui D. R. Popescu, în raport cu care persistă o tăcere... necritică, întreruptă doar de acordarea cîte unei funcții sau a cîte unui respectabil premiu fostului președinte (cu cîntec) al breslei noastre, în ultima parte a "epocii
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
o slujbă tihnită și foarte plăcută. Însă toate astea se preschimbaseră în disperare, iar blonda sulimenită îmi făcea viața imposibilă. Și dacă, așa cum sînt, cu ce am pe mine și fără cravată, cu haina pe braț și nasturele de la gît smuls, aș rămîne în seara asta?", mă întrebam insistent. M-am așezat la marginea paraginii năpădite de bălării și mi-am scos cravata ca și cum ar fi fost o liană încolăcită strîns. "O arunc sau o păstrez, în caz că mă răzgîndesc?" Am păstrat
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic. La lumina felinarelor nu mai există niciun orizont de așteptare. La lumina întunecată a cărbunelui șiroind pe fețele lor nu există decât speranța zilei de mâine care se va
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
fruct imperial Daca mi-e dor ce am să fac Te aud plîngînd lipsa mea În cercurile concentrice Ale devenirii tale Instabile Mari canioane împotriva ta Genele mele tremură Țin strînsă, sub pleoape, lacrima pentru Cel înstrăinat ca un sîmbure smuls Dintr-un fruct imperial Și îngropat într-un fruct de cenușă În aur? Alte rădăcini ies din pămînt Nu mi-e dat chipul îmbătrînirii Aceasta poate fi pedeapsa cea mai aspră Pentru greșelile vieții mele Flexibil arc trupul meu juvenil
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
A te iluziona că puteai ajunge pe jos în centru străbătând timorat geografia aceea ireală, neguroasă, halucinantă, populată parcă de incubi, sucubi și ectoplasme era dovada unei utopii inepte. Și chiar atunci am văzut un taxi gol cu o ușă smulsă, luminat din interior, grăbindu-se în direcția centrului; am strigat după el instinctiv, cu patosul disperării, nemaigândindu-mă că e imposibil să oprească și să mă ia. Omul a încetinit numai ca să-mi facă un semn grăitor de refuz, la
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
vin. Minunatul Avion (pentru Flory cea mărinimoasă) Tocmai citeam despre îngeri Numai unu și unu cei trimiși să însoțească Minunatul avion dar aleșii lui pasageri Pot fi copleșiți îi cuprinde uitarea și tirania Ispitei; deodată în urma avionului Poți desluși aripi smulse sau arse Un huiet enorm și străpungerea lumii Cât infinitul adânc al oceanului... Dumnezeu ce va face cu îngeri lui stewarzi? Dacă ar mai avea ce să mai adune din ei; Minunatul avion pe fundul oceanului Și cete-cete îngerii păzitori
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
lor nu este decât efect de conjunctură și expresia lipsei de personalitate. In decursul istoriei moderne România a beneficiat de personalități care aveau anvergura unor oameni de stat; numai așa se explică modernizarea rapidă a unei țări care a fost smulsă timp de mai multe secole spațiului de civilizație căruia îi aparținea prin vocație și tradiție: o țară dominată de moravuri și stil de viață oriental a evoluat într-un ritm neașteptat de accelerat în sensul Europei. Autorii unirii de la 1859
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
Barbu (Dan Barbilian), "eternul student" admite sacrificiul întru cunoaștere: Am făcut un act de deznădejde plecînd". El știe că nu mai există cale de întoarcere înainte de a dobîndi "averea" în stare a-l face să se simtă stapîn pe sine, smuls îndoielilor, înarmat cu o autoritate internă de nezdruncinat. "Aplecarea drapelelor n-are niciodată nici o scuză", conchide el, cu un sfat și cu o îmbărbătare personală totodată. În 1923 își trece doctoratul în Filosofie sub conducerea esteticianului Karl Groos cu teza
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
chestii din astea, pentru care lumea colcăie de prozaisme... Așa că rupe vraja momentului zicând teatral: -Vă dați seama, stimați telespectatori, ce plictiseală era pe-atunci ? Câte un fulg! Nu ninsori abundente, nu viscole, nu carcaletele "lapoviță și ninsoare", nu acoperișuri smulse, nu edili revoltați că a venit iarna prea devreme - nimic... Ba, după câte-un fulg din ăsta, ninsoarea se oprea, norii se răzbunau luându-și zi liberă, sau chiar puneau de-un miting electoral adunați brusc grămadă/Peste sat, în timp ce
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]
-
identitate care i-au măcinat sănătatea, se trezește spre sfîrșitul vieții sale cu o recoltă de cîteva mii de versuri împrăștiate pe pagini îngălbenite, fără să fie nici atunci prea sigur că lasă în urma lui patru sau cinci compoziții perfecte, smulse definitiv tăcerii. Pînă la sfîrșitul vieții sale, chiar și după ce a mai renunțat să se explice, sau chiar și să scrie, poetul are aerul că se scuză. Nimic nu întrece donquijotismul tragicomic al posturii și chiar al profilului social pe
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
chiar el, regizor și deopotrivă actor, ferment luciferic și aluat divin. Binomul viață/ operă nu mai prezintă așadar vreo relevanță: cărțile lui Cristian Popescu - și acest antologic volum nu face excepție - sunt episoade nete ale existenței lui, fâșii de piele smulse și cercetate cu o masochistă curiozitate. O permanentă curiozitate de sine. Autospovedania și autodelațiunea devin, atunci, structurile discursive prin care acest egocentrism fără narcisism se exprimă, și încă abundent, precum în confesiunile eroilor dostoievskieni: Atâta merit s-ajung: moartea. Baba
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
un zel grotesc în întâmpinarea așteptărilor autorităților comuniste. Scriitorii răzvrătiți sau inaderenți structural la noul mod de viață se află în această perioadă în închisori și sunt supuși unor anchete de cu totul alt fel, care se soldează cu unghii smulse și fețe pline de sânge. Răspunsurile răsfățaților regimului la anchetele revistelor literare provoacă, recitite azi, mai mult decât compătimire, dezgust. Unele dintre ele se remarcă totuși printr-un umor involuntar, care ne poate face să ne amuzăm. Mihail Bulgakov satirizează
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
prea măgulitor pentru nici un practicant al genului. Și totuși, cel puțin la fel de frecventă este și greșeala contrară, aceea de a pune pe hîrtie tot ce-ți trece prin cap, fără un minim control artistic, într-un fel de dicteu automat smuls avangardiștilor și făcut accesibil, în chip democratic, tuturor veleitarilor. Cred că nițel creier nu strică nici unui vizionar. Sînt atâtea volume fără un proiect coerent și o idee, măcar, urmărită de dragul cititorului, dacă nu al poeziei; pagini amorfe în care, oricît
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
Dumnezeului tău)". în fond, deslușim aci o năzuință regresivă, pofta de-a reveni la primitivitate: "21. Ies rar prin oraș./ 22. Ies foarte rar prin oraș./ Și doar atunci/ Cînd, nedezmințit, trebuie să cutreier poteca îngustă/ Dintre magazinele cu vitrinele smulse./ 24. Pe cornierul cărora/ își reascut mușcătura și urșii cavernelor și marile carnasiere./ 25. Sînt recunoscut și înconjurat imediat de acei băștinași/ ce rînjesc". Exasperat de rafinament, poetul coboară înapoi scara antropologică, dar, hélas, postura sa nu e decît o
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
mai văd, e carnea nimănui Făcută carne. O înșelare Fără ca ochii să fie înșelați? Cad și fără să știu când Am început urcușul. Sunt corp al vieții de pe urmă. Durerile prăpăstiilor îmi sunt ființă Ce a primit viață de la aripi smulse. îmi crește din gâtlej dovada celor prea fericiți, Măslinul din care moartă mă iubești. în curând vei crăpa scoarța lui străveche Cu sânii și unghiile tuturor întrupărilor tale. îngenuncheat prin cânt îți voi fi măduvă.
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
nu o văd nu vreau să o văd o întind cu palmele negre pe ziduri atunci cînd mă rog din mine ar trebui să iasă, încet și sigur, credința în ceea ce nu este, ca puiul de lebădă cîntătoare cu aripa smulsă, pe țărmul oceanului, dintre scorpioni *** Ceara experienței mele saturate de înțelegerea întunericului s-a înfipt în perete ca un cui de care atîrnă un tablou negru și cel care va veni în preajma mea nu va mai vedea decît tabloul și
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
un zel grotesc în întâmpinarea așteptărilor autorităților comuniste. Scriitorii răzvrătiți sau inaderenți structural la noul mod de viață se află în această perioadă în închisori și sunt supuși unor anchete de cu totul alt fel, care se soldează cu unghii smulse și fețe pline de sânge. Răspunsurile răsfățaților regimului la anchetele revistelor literare provoacă, recitite azi, nu compătimirea, ci dezgustul. Unele dintre ele se remarcă totuși printr-un umor involuntar, care ne poate face să ne amuzăm. Mihail Bulgakov satirizează, în
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
de anatemă, Afurisenie și scârbă. Suprem deasupra doar duhul, Antimateria plutind senină" Am căpătat strălucirea crisolidu- lui. Numai un creier monstruos Găsește păcate-n tot locul, Livida pacoste Și pustiirea urâciunii. Meditând septic Umplu paharul adânc Cu un gol metafizic. Smulsă ori trasă cuviincios Mantia-mi va fi îmbrăcată de îngeri Așa năclăită de pofte. * * * Îi e trist, tot mai trist, Alduitului meu trup. Acum când venele-i se umflă De cucuta nopții, Sufletul se jupoaie Ca o cămașă lipită de
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
neam slinos de os de lingușitor de mercenar de troglodit și barbar * să înghiți neant dintr-o sticlă de porțelan mai înaltă decît întunericul să te-mbeți criță și să strigi pînă-ți plesnesc creierii viața este o leprozerie cu ușile smulse de ce nimeni nu fuge din ea * un cucui crescut pe moțul poemului ca un ciorchine de excrescențe pe obrazul leprosului * de pămînt mă sprijin și lovesc în el ca-ntr-un sac de box și pămîntului îi curge beznă din
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
serafimilor... a heruvimilor... Doar leuștean hrănesc eu pentru ei în putini de cristal, nu glumă! De ce aș adăuga numai zbîrnîielile, poticnirile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala zilei chinuite de amurg... Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi smulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, zbuciumînd vraiști cotidiene... întortocherile cîlțoase ale întîmplărilor... palpitațiile cu zvîc de apocalipsă... sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă... dificilele, calpele ținte mișcătoare... toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
pe zid amintirile, inevitabil, secundele. Matematică în timp Operații de matematică tatuate pe trupul meu: Sunt secundele mele calculate, numărate cu grijă de Dumnezeu. Coloane de cifre cu minus și cu plus Bat în ritmul inimii mele zbaterea, ruperea timpului smuls. Voi arde mai departe la plus infinit Ca o imensă iubire orizontală, Trecând cu speranță prin ruguri și ploi Spre inevitabila mea scădere finală... Naștere Dumnezeu ca o moașă mă așteaptă cu brațele întinse să mă cuprindă când ies din
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]