43 matches
-
e mai grațios, dacă îi comparăm spiritul cu lumina e mai nemărginit, dacă îi comparăm glasul cu susurul, e mail lin...! Slavă domnului că e atât de frumoasă! Lucrează ca o florăreasă cu bobocii, rabdă, e delicată, nu irită, nu smuncește, e un tablou viu, văzut și mai frumos prin perdeaua diafană a lacrimilor din ochi. Este doctorița Diana-Georgiana Trifan, medic stomatolog la Clinica „Elmar Dent” din Buhuși. A absolvit Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea „Gr. T. Popa” din Iași și
DR. DIANA-GEORGIANA TRIFAN. INEPUIZABIL MOTIV DE ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dr_diana_georgiana_trifan_in_aurel_v_zgheran_1386931811.html [Corola-blog/BlogPost/353337_a_354666]
-
apele ei. - Tot la Voquin? o întreb. Te-am zărit parcă și de dimineață! - Am fost să-i aduc ceva? - Îmi poți spune și mie ce? - Nu. E ceva pentru dureri! - Droguri! insist și pun mâna pe geantă. Ea se smuncește surprinsă. - Nu-i treaba ta! Apare și Thomson, care asistase, probabil, la scena dintre noi. Ia geanta din mâinile femeii și o deschide, apoi scoate o pungă cu un conținut alb. - De unde ai asta? Ingrid lasă ochii în jos. - Din
DRUMUL APELOR, 19 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1487251965.html [Corola-blog/BlogPost/376319_a_377648]
-
conflicte comice, încâlceli de situații în stare să înveselească incredibil pe spectatori. La scenetele cu Jean Constantin și Oltița Chirilă, spectatorii erau un văzduh în furtună. Un actor măsliniu, neegal cu nimeni, de simpatic, își apuca poalele hainei și le smuncea, își dădea palme peste cap și o înghiontea pe parteneră, făcând-o de „tot râsul”în fața publicului. Pe când ea, blondă, frumoasă, delicată, ca un fir, cu un glas firav, ridicat treptat în timbrul revoltei feminine, apte să se preschimbe în
OLTIŢA CHIRILĂ. SĂRIM ÎNTR-O EPOCĂ FĂRĂ ARTA SPECTACOLULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Oltita_chirila_sarim_intr_aurel_v_zgheran_1389864112.html [Corola-blog/BlogPost/342097_a_343426]
-
alta în urmă. Cine e doamna? întrebă James pe tonul lui fastidios. — Fosta soție a lui Peregrine. — Și e necesar să ne rețină aici? — Perry, intră înapoi în mașină, intră în mașină! L-am înșfăcat de pulpana hainei. S-a smuncit furios și s-a aplecat să adune muniții. O piatră mi-a lovit dureros mâna, și m-am întors grăbit în mașină. — Rosina! Rosina! Titus era cel care striga, fâlfâindu-și brațele. Părea un strigăt de război. Gesticula și dansa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
câte 10-15 în compartimente de 6 persoane... de nu mai încăpea un ac. Peste tot înjurături, lovituri, îmbrânceli, blesteme... O masă de călători cuprinși de demență... La semnalul impiegatului, omul cu chipiul roșu, locomotiva șuieră prelung de plecare... Vagoanele se smunciră și, trenul supraîncărcat și greoi, se urni gemând, într-o perdea de aburi groși... și ieși din gară... pierzându-se în noapte. Dinspre șoseaua care șerpuia pe lângă calea ferată, din întuneric, venea larmă de voci, urlete și blesteme, zgomote de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vorbește de fenomenul deplasării infernului subteran în cer, caracteristic perspectivei acelei perioade de neliniște care va vedea înflorind, mai tîrziu, cosmogoniile gnostice; o acțiune a Satanei, pe care Eminescu o rezumă de o manieră surprinzătoare în același poem: „Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele”. Destinul astfel determinat de astrele demoni (vezi arhonții din mitul lui Mani) îl scapă pe om de cea mai mare pacoste dăruită de divinitate, liberul arbitru, condamnîndu-l însă la o soartă mediocră. Sentința din
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
încet pe oiște, a luat calul de căpăstru și i-a vorbit ca unui prieten: Hei, Roibule, ce e cu tine? Ce s-a întâmplat? Doar n-o să ne lași, aici, în mijlocul râului? Calul a nechezat de două ori, a smuncit o dată căruța, de credeam că ne răstoarnă în apă și-a început să ne scoată pe mal galop. În luncă, uncheșul a oprit caii și s-a apropiat de apă, să și dea seama ce se putea petrece. Privind atent
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
satului Berezeni - Fălciu erau hotărâți să ia cu forța pământurile de care aveau nevoie sau să părăsească cu toții moșia. Funcționarul Isprăvniciei, trimis la fața locului, raporta la 10 septembrie 1849 că, în ciuda eforturilor de a-i liniști, aceștia „mi-au smuncit jalba lor din mână și cu cuvinte înbălurătoare s-au dus, lăudându-se că au a trece de-a stânga Prutului, unde sunt duși și neamurile lor și vor lăsa pe posesor păgubaș de cei ce are a lua de la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
teribile și m-aruncă într-un abis întunecos unde cădeam mereu, mereu... Astfel între cer și iad văd piscul cel de piatră sfarmată a unei stînce pe care mi se părea c-am să cad. C-un țipet teribil mă smuncesc pare-că din cursul ce-l luase corpul meu în jos, dar în momentul acela ajung de stâncă, o durere cumplită... îmi spărsesem corpul de ea... Mă pomenii. Căzusem într-adevăr... dar de pe pat jos. Focul licărea încă și înaintea mamei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încerca să fie de folos trebăluind prin casă. Scăpa farfuriile, se rezema de pereți, se clătina la fiecare pas. Radu o certa și-o trimitea în pat, chinuit de gândul că i s-ar putea întâmpla ceva rău. Din pricina felului smuncit de-a fi, el intră în conflict cu soacra încă din prima zi. Iubind-o pe Luana fără măsură, femeia nu accepta ca el să-i dojenească fetița pe care o crescuse cu atâtea sacrificii. Când va avea copii, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se anunța o furtună pe care nu o puteau evita, iar avionul avea să fie puțin zguduit. Darcey îi aruncă o privire lui Neil, care era cufundat într-un alt ziar, și apoi își strânse centura în jurul taliei. Avionul se smunci brusc, și ea respiră adânc. —Te simți bine? Neil împături ziarul și îl puse în buzunarul din față; treceau printr-o perdea de nori întunecați și turbulenți. Femeia dădu din cap și se uită înspre culoar. Un preot de vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la prefectură, Curat Caragiale, cuvinte azvârlite într-o sintaxă nevăzută, haotică, greva muncitorilor, intelectualii, ceaușescu, biserica, arta, Nu-i vedeți? striga fata cu spume la gură și mie mi s-a făcut frică, abia urcă cu ea, sprjinind-o, ea se smuncește, nu-i vedeți?! uitați-vă! câți s-au adunat! și mie mi-e tot mai frică și mă dau în spatele unei femei cu picioarele umflate ca doi saci, așezate pe treptele bisericii, mă uit peste umărul ei, nu-i vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
foc (2); frînghie (2); împinge (2); încearcă (2); lăsa (2); linie (2); a lovi (2); luptă (2); obliga (2); palmă (2); o palmă (2); prinde (2); pușca (2); puternic (2); război (2); săgeată (2); pe sfoară (2); a smulge (2); smunci (2); timp (2); tîrăște (2); a tîrî (2); țeapa (2); țeapă (2); țintește (2); ținti (2); a ținti (2); vînătoare (2); de ușă (2); ac; acțiune; aer în piept; anxietate; ajuta; a ajuta; AK47; apasă; apăsa; aproape; apropia; a apropia
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sarea în mână. - Apoi, arz-o focul de treabă dacă mai poci face ceva... hai că ne apucă noaptea. - Ei, hai, măi Vasile, hai că doar n-o dat turcii și n-or avea cu ce hărăgi via. Carul se smunci din nou. Ieșeam pe poartă și coboram hudița ca într-un leagăn. Urcam pe la țața Tinca lu’ bădea Vasile Graur, apoi pe la poartă pe la Tofan. Când am ajuns la drumul mare, cel care urcă spre cimitir, ne-am întâlnit și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Se simți cuprins de mâna fetei și îi simțea unghiile în carnea lui. Nu-l durea, dar se gândea câți ochi sunt acum ațintiți spre ei. Câte guri or vorbi pe la spate. Nici nu știa ce să facă. Dacă se smuncea, lumea ar fi vorbit mai mult, dacă îi zice ce nu vrea să audă, fata o să facă de capul ei. Ar fi vrut să se uite în jur și să vadă dacă poate fugi, să vadă dacă poate să-i
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de frică, panică sau neliniște. Era atât de bucuros, atât de mândru de sine. Se putea mândri și Irina. Și meșterul. Încleștă pumnul în mânerul tijei metalice și trase stârnind o amestecătură de sunete. Se lăsă cu coatele pe genunchi.. Smunci de-l duru pieptul. Locomotiva țipă ascuțit, prelung și tremurător, anunțând apropierea de pod. Crispat de efort dar vesel și zănatec, descoperea puterea aceea din el de-a face ce voia. Viteza se micșoră. După zăngănitul asurzitor produs de trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nedreaptă, șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare. Da! Ai știut că-n ceruri răul, nedreptul tronă, Că secole nătânge l-adoră, l-încoronă, Știai c-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stranei Voi mesteca legenda cea veche a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemetul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a uitat la mine... A trecut la doi pași... S-a suit în tren și s-a dus... Maică-sa o trăgea de mână: —Așa-ți trebuie... dacă ai fost o proastă... Ce mai aștepți de la el?... Deodată Haia se smunci, își vârî capu-ntre umeri și începu să tremure. Își smulse șalul cu care-și înfășurase capul și strigă cu disperare: —Mă-năduș! mă-năduș! Unde s-a dus? de ce s-a dus? Lasă-mă, dă-mi pace! ce ai cu mine? dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Eu îmi caut de treburile mele, caută-ți și dumneata de-ale dumnitale... Flăcăul vorbi hotărât și porni spre șuri. Ia stăi, ia stăi tu! gemu Faliboga întărâtat. Îl ajunse, îl apucă de braț și-l întoarse în loc. Niță se smunci. —Bade Sandule, strigă el scurt, ce vrei? —Măi, eu îs stăpân acu aicea, și tu nu vorbi așa cu mine!... țipă Faliboga cu ochii holbați. Măi, de ce plouă atâta, de mi-i lehamite? de ce-i glod de se-neacă omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grăi năcăjit Niță și se întoarse să plece. —Măi Lepădatule! nu mă supăra! strigă Faliboga. Eu vreau să mă împac cu tine și să cinstim amândoi o leacă de băutură!... Faliboga apucă mânios de brațul drept pe Niță și-l smunci spre el. — Hai cu mine! Lepădatu îl urmă în tăcere prin cernerea ploii și prin amurgul mohorât. Nimeni n-auzise, nimeni nu văzuse ce se petrecuse între cei doi. Bordeienii toți intraseră prin bârloguri. Lumini triste și sfioase licăreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și asculta. Apoi strigă: —Măi Niță, măi, eu-s, măi băiete...! Gemetele lui Lepădatu urmau înainte, dar păreau mai deslușite. Faliboga începu să urle prin noapte răgușit: — Măi oameni buni, măi! n-auziți, măi! Îi veni un gând apoi; își smunci pușca din spate și slobozi de două ori. Detunăturile se amestecară cu clocotul viforniții. Iar se plecă, scurmând cu mânile, până ce, gâfâind cu desnădejde, simți tohoarca, și subt ea trupul cald al lui Lepădatu. - Singur se năcăji și-l trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rău? Ai căzut? Te-ai rătăcit? Văd că n-ai întârziat prea mult. Eram îngrijate. De ce taci? Vorbește, omule. Totdeauna faci tu așa. —Eu? Da, tu. Te-am întrebat. Vai, Doamne Isuse! Răspunde. — Ce să răspund? — Ce te întreb. Culi smunci de pe el straiul și-l lepădă lângă focul din vatră. Lăsă pe Vidra să stea alături. —A venit și te-a cătat Vidra? — Da, a venit și m-a cătat. —Băiete, tu ai ceva. După ce se frecă prelung la tâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urât face! —Hah! se îngrețoșează el, desfăcând blana Anei. Ana nu mai suferea, nici nu mai zâmbea. Și-a pus urechea la inima ei. Inima aceea, care bătuse pentru dânsul, a contenit. O clipă Culi închide ochii. Rânjește strâmb. Își smuncește din cap pălăria și o aruncă. C-o atenție prefăcută și cu mișcări înfiorate, caută sub fân și sub moartă, în fundul săniei. A tras securicea pe care o poartă de obicei acolo. Nana Floarea nu mai are răsuflet; feciorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clipă penele cu ciocușorul, pe urmă s-a uitat la celălalt pui de rândunică din oglinda gârlei. Vârful vergii a tresărit svâcnind de două ori scurt și a treia oară înclinându-se prelung. Puiul și-a luat zborul țârâind. Am smuncit strunga și crapul cel mare, pe care îl vestise uncheșul, s-a învăluit învolburând apa. Pe când eu îl țineam în coarda adânc încovoiată a vergii, Mitrea s-a înălțat la gard, stând nalt și negru în răsăritul de soare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]