599 matches
-
loc în care se petrecea marele ritual festivalier. Chiar dacă percepția evenimentului era limitată din punct de vedere sonor, a primat intuiția actului de cultură, conștiința faptului că ,acolo se petrece ceva foarte important". Se poate vorbi chiar de un anume snobism benefic care aureolează în social dar și la nivel individual actul de cultură. Cei veniți prima oară spre muzică - poate din considerente extra-artistice - vor reveni și cu alt prilej; de vreme ce au revenit la concertele Festivalului. Pe de altă parte, indiferent
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
did all the comments go? Ah, mais ça va pas, non? Leș années VINGT on été “leș années folles”. “The Roaring Twenties”, anyone? În anii treizeci se cam terminase distracția - Black Tuesday, 1929, a marcat declinul... De-a dreptul tragic snobismul când n-ai o minimă susținere. Și mă mir că nu s-a înduplecat nimeni să corecteze. I-ai obosit pe toți. Ești un adevărat izvor al erorilor, nu s-ar cuveni să scrii pentru public. Sau poate s-a
Les années trente, les années folles by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83010_a_84335]
-
la ortografia de origine sînt supărătoare prin exces, dar nu condamnabile în sine și fiecare caz în parte se cere analizat cu atenție. Există însă și situații greu tolerabile, care apar de la început ca erori și care presupun nu atît snobism cît ignoranță și indiferență față de respectarea normelor limbii. Grafia comfort mi se pare a aparține acestei categorii. E vorba și aici de substituirea tipică și radicală a unei influențe prin alta: substantivul confort a fost împrumutat în română din franceză
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
noul mediu lingvistic. Prin urmare, Macovei devine McOwey, șTanțaț Ocară ajunge șTanțaț O'Carra, iar Geta și Ion Matache se convertesc, aproape irecognoscibil, în Gilda și John McKevelly. Insistența asupra acetor modificări onomastice are darul nu doar de a satiriza snobismul chirițesc al personajelor, cât mai ales de a pune în lumină caracterul exterior și superficial al noii lor condiții. Îndestularea materială, teatrul solidarității comunitare, al pioșeniei ortodoxe, nu sunt altceva decât acumulări exterioare care ascund un gol interior. În scena
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
că specia umană în general e bazată pe tensiuni și opoziții? De ce ar fi America altfel?" Eseistul critică între altele mimetismul, "sincronizarea" superficială spre a recurge la un termen lovinescian. "Goana mult prea disperată după avangardă", acea poftă, ținînd de snobism, a unor persoane mai cu seamă din mediul academic și mai cu seamă tinere de a-și însuși cu orice preț ultimul strigăt al Modei de la Paris sau de la New-York, nu i se prezintă d-lui Nemoianu "ceva prea sănătos
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
omenești care sunt numai ale ei, o lume-unicat, inconfundabilă. Și totuși există afinități, există consonanțe de atitudine între opera bengesciană și aceea a lui Marcel Proust, există o întâlnire între acestea, măcar în punctul de unde amândouă dezvoltă o critică a snobismului, văzut ca dimensiune sufletească. Pe drept cuvânt subliniază Eugenia Tudor-Anton contribuția fondatoare a Hortensiei Papadat-Bengescu în proza românească a începutului de veac XX, alături de aceea a lui Liviu Rebreanu și Camil Petrescu, pe de o parte, și a lui Mihail
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
de cele exercitate în cazul comunismului. La București, în anii '30, mai jucau și atracțiile vag revoluționare, vag mistice și vag frivole a ceea ce Alexandru George a numit "bolșevismul alb". A fi de extremă dreaptă devenise și o formă de snobism intelectual. Și acum ipoteza promisă: dacă ar fi ajuns la Paris, cum ar fi privit Sebastian o întîlnire cu fostul prieten, acum un exilat aproape pauper? Că Sebastian murise în preziua plecării lui în Franța, Eliade aflase de la fratele acestuia
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
opera tine și aceasta de actul creației; originalul nu poate fi violat. Este condiția respectului operei, a respectului datorat publicului meloman și nu în ultimul rând condiției de muzician performer al primei scene lirice a țarii. Nu este vorba de snobism... ci de un anume profesionalism ce trebuie să condiționeze întreaga concepție a unui spectacol. Folosirea unei limbi sau a alteia nu se constituie într-o simplă translație mecanică; menirea ecranului instalat deasupra scenei, la noi, de asemenea în toate marile
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
amenințată. Am remarcat în multe texte foarte multă ură, care nu e nici un "afect" științific, nici un instrument eficace, nici o metodă cinstită, ci pur și simplu un frison umoral, un palpit năbădăios, pentru mine inexplicabil. Credeți că există o doză de snobism la unii dintre cei care cumpără Omul recent sau e vorba de un interes real ? Probabil că există și snobism. Cartea a fost pentru mulți români, și înainte de 1989, o supapă, un prilej de evaziune, dar, uneori, și o cochetărie
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
cinstită, ci pur și simplu un frison umoral, un palpit năbădăios, pentru mine inexplicabil. Credeți că există o doză de snobism la unii dintre cei care cumpără Omul recent sau e vorba de un interes real ? Probabil că există și snobism. Cartea a fost pentru mulți români, și înainte de 1989, o supapă, un prilej de evaziune, dar, uneori, și o cochetărie snoabă. Îmi aduc aminte că Heidegger, apărut în românește la Editura Politică, a avut un tiraj de 40.000 de
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
000 de exemplare. În nici o țară din lume în afară de Rusia, unde aud că a avut 500.000 de exemplare, Heidegger nu are atîția cititori. Și cu siguranță că nu existau în România 40.000 de heideggerieni. Dar prefer un asemenea snobism respingerii apriorice și dezinteresului cultural. Succesul de vînzare al cărții lui Patapievici este unic și irevocabil. Oricît s-ar strădui unul sau altul să dea cu flit, cu detergenți acizi, pentru ca urma acestei cărți să dispară. Marile idolatrii ale timpului
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
că prea adesea româna actuală se vorbește rău în public, că atîtea discursuri politice și mesaje ale presei răspîndesc erori și confuzii lingvistice; e adevărat că de multe ori formulele străine sînt preluate ca atare nu din necesitate, ci din snobism și comoditate. Susținătorii legii pot avea dreptate în zeci de puncte: nu vor avea niciodată dreptul și posibilitatea de a sancționa competența lingvistică și tendințele uzului prin procese-verbale de contravenție. E semn de gîndire totalitară sau superficială să crezi că
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
al operei ionesciene". La rîndul nostru, înregistrăm propensiunea englezească a Laurei Pavel, nu numai în recursul la o grilă, de altminteri habituală, de referințe anglo-saxone, ci și în atitudinea d-sale detașată, flegmatică, totuși "curioasă", nu fără o componentă de snobism decent. O mixtură de apropieri și îndepărtări în raport cu marele Eugene Ionesco, care implică o tactică analoagă față de propria-i conștiință: "noi, ascultătorii sau cititorii lui, ne familiarizăm treptat cu metodele pe care el ni le-a transmis și, în același
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
mai puțin inculți". Cealaltă soluție - epenteza unei semivocale (a-vi-ia-ți-e) - apare însă mai curînd "în gura oamenilor culți". Evident, o pronunție stigmatizată ca incultă e greu de acceptat și de confesat. Chiar dacă, surprinzător, poate fi acuzată și de păcatul opus - de snobism. După Ion Calotă (Contribuții la fonetica și dialectologia limbii române, 1986), pronunțările cu diftong "nu corespund spiritului limbii române. Ele sînt rostiri în manieră cultă, mai bine zis străină, ale unor cuvinte din fondul vechi și nu pot caracteriza decît
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
încă o dată și încă o dată// am murit în murmurul marmurei/ de o mie de ori" (Lied). După cum se extinde asupra unor factori ai civilizației, din dorința s-ar zice de a-și satisface un impuls posesiv, dar și dintr-un snobism al imaginarului pliat pe tehnică și pe citadinism: "imaginația ta abundentă/ țevăriile de fier ale frigului/ putrezesc/ lent/ lent/ picuri de humă sînge disperate-avalanșe de raze/ în cușca zilnică mor lentilele aparatului de fotografiat/ chinul tău se dizolvă în ploaia
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
am mari îndoieli; nu știți ce cantitate de banalități și bazaconii se pot citi, pe tema asta, aici în Germania". Am fost nevoit să-i răspund că la fel și în Spania, în mod lamentabil, fiind limpede că neghiobia și snobismul fac ravagii în toate părțile. El trebuie să fi trimis numaidecât prin poșta electronică ceea ce-mi spusese, deoarece o jumătate de oră mai târziu au sunat cei de la "ABC" acasă la mine, ca să-mi ceară informații și un text
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
și responsabilităților ei în vremuri în care aplecarea este spre succesul rapid și imediat, obținut prin rețete superficiale, gălăgioase și găunoase. Succesul celui de-al doilea val "Coelho" la noi a fost transportat, și mă gîndesc că nu doar din snobism, și asupra punerii în scenă de la Odeon. Se joacă cu publicul spectator instalat, pe gradene, în spațiul destinat în mod obișnuit doar actorilor. Deși era îngrozitor de cald, "sala" era full. Am stat înghesuiți, două ore, ca sardelele într-o conservă
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
ca și de trapezele acrobațiilor interpretative ce își zic metode, textele eseistice exprimă pulsația imediată a spiritului și exercițiul liber al condeiului de care nu ne-am putea dispensa decît în mod artificial, derutați de tendința scientizantă sau constrînși de snobism. Ele ne oglindesc fața spontană, vie, falacios fragmentată prin lipsa "sistemului"ostentativ. Ne regăsim în atari pagini cu preocupările, cu atitudinile și reacțiile noastre curente, fie pe făgașul acelorași opinii, fie pe al altora care nu mai puțin ne incită
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
normalelor diferențieri dintre ei, au îndeobște în comun trăsăturile asemănătoare ale impactului dintre două lumi, dacă nu adverse, cel puțin radical deosebite. Cu toată afectarea (frecventă) a dezabuzării, a posturii "consumate", blazate ce estetizează din vîrful condeiului (uneori nestrăină de snobism), turismul lor posedă un declic emoțional, al surprizei ce nu poate fi întrutotul mascată. Complexul Dinicu Golescu persistă în sufletul nostru național! Unii din acești autori, neavînd complexul rural, înregistrează confruntarea dintre urbe și urbe. Alții, pornind socialmente și moralmente
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
sub formă de "baston". Există o dinamică în incorporarea cuvântului. Oare nu este vorba și de o anumită lene în această incorporare atât de ușoară a termenilor din engleză? Poate că nu e vorba de lene, ci de un anume snobism în folosirea cuvintelor în engleză. Și pe mine mă deranjează să aud pe un important economist al guvernului folosind termenul bidar (verbul format de la bit, n.tr.). Dar faptul că mă deranjează nu-mi dă dreptul să propun politici inconsistente
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
avea cum să fie scutit un scriitor care declară cu ambiguă satisfacție a fi rămas aproape toată viața un „liber profesionist”, dar și prin natura sa psihică de visător, de ins dedat unei pasivități structurale, cu tentă intelectual-aristocratică. Un grațios snobism îi este propriu, grefat fiind pe fondul „epocii de aur”, atît de cenușii: „În ultimul deceniu al dictaturii îmi plăcea să merg des la Constanța unde puteai cumpăra pe stradă țigări americane de contrabandă și unde șoferii particulari de taxi
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
negru, de apă. *** Am urcat din greșeală în 301 și am ajuns la Băneasa. După ce treci de Herăstrău, te întîmpină altă lume. Aici tunsul gazonului n-are noima, nici Feng Shui-ul după care-și poziționează patul vedetele noastre și nici snobismul nu doare. Aici poți doar să treci smerit, să te faci cît mai mic. Un aurolac dansează în intersecție. Cu căștile pe urechi, îmbrăcat cu un palton lălîi și jegos, dansează cu o fericire tîmpa, în timp ce mașinile de lux trec
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
ar fi trebuit să o facă. În ambianța bucureșteană se dedică studiilor muzicale dar se și îndrăgostește de verișoara Uca, fata dăruită cu fervoare lecturilor filozofice, o preocupare despre care nu se știe sigur dacă e autentică sau simulată din snobism. Un lucru la urma urmei lipsit de importanță pentru Tin pentru că el oricum o iubește. Este cutreierat de elanuri dar și le poate și stăpâni, rezistând „asemenea lui Ulise, care se lega de catarg” tentației de a se alătura odraslelor
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
numea «le flirtage equestre»), era membru al mai multor cluburi selecte și, mă rog, tot tacîmul - cafenele, restaurante de lux, croaziere, vara la Veneția sau la Constanța, iarna la Paris sau la Sinaia...” (pp. 11-12) Lumea lui Claymoor, dominată de snobism și lux epatant se află parcă în altă galaxie decît lumea lui Jupîn Dumitrache deși ele coabitează în același etern, fascinant și atît de contradictoriu București. Pentru a demonstra acest lucru este suficient să cităm (pe urmele lui Dan C.
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
largi: Că asemenea istorii găsesc și azi audiență și vor găsi atîta timp cît va exista un public de consum, faptul n-are cum surprinde. Mai surprinzătoare și de-a dreptul paradoxală este existența unei industrii a impopularului, încurajată de snobism, dar și de o practică egalizatoare nu chiar inechitabilă, care ia de la autorul superficial de succes și dă autorului superficial de insucces...". Hazul amărui e gustul curent al criticii regmaniene. Aceeași înclinație spre analiza grijulie, sensibilă la dezvoltarea și viabilitatea
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]