101 matches
-
la cele instituționale, taxonomia pe care o stabilește Searle e, evident, mult mai complicată - ea presupune șapte niveluri succesive; Searle elaborează o adevărată ontologie a instituțiilor sociale. Fundamental și parțial constitutiv în trecerea către instituțiile sociale e limbajul, precondiție a socialității prin caracterul său simbolic. "Rezumatul" acesta, mult prea "esențial", nu ratează doar idei fundamentale ale cărții, ci și savuroase exemple, de o deosebită plasticitate. Cititorul trebuie să le descopere. John R. Searle - Realitatea ca proiect social, trad. din engleză de
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
Istericele lui Charcot sunt surori bune cu preotesele africane în transă. Caterina din Sienna și Loise de Néant sunt de fapt frustratele sânului matern, împingând sublimarea până la absolut sau până la vid. Evita Peròn, Mahatma Gandhi și Madonna sunt întruchipările unei socialități moderne, eclectice, New Age. Sfințenia și stigmatele ca un posibil delict de conversie. Catherine Clément e o evreică atee care călătorește în Africa și India și face antropologie culturală și proză bună. Iulia Kristeva e ortodoxă libercugetătoare și profesează un
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
continuare) să studieze la fel de meticulos decristalizarea iubirii sau erodarea relației amoroase. Capitolele XV-XVII reprezintă exact acest punct de cumpănă, vârful comuniunii și apariția primelor îndoieli, cu prefigurarea declinului. Radu Petrescu face din iubire un sentiment pur artistic, sustras din tentaculele socialității realiste. Modul de a se cunoaște al viitorilor îndrăgostiți, prin întâlnirea privirilor în oglindă (din finalul primului capitol), pune dragostea sub semnul unui impresionism reflexiv cultivat și al unui estetism plastic lunecând imperceptibil de la rafinamentul culorilor spre subtilitățile unor subînțelesuri
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
de distanțare, amplificând reculul față de prezent: Farsa indică gradul de deformare, prin ieșirea din actualitate", punctează S. Damian (în G. Călinescu romancier. Eseu despre măștile jocului, Ed. Minerva, 1974, p. 305). Romanul doric e corupt de ironie, subminat profund în socialitatea lui obiectivă, pentru a fi livrat unui narator ludic, și constrâns astfel să devină corintic. Subtilitatea cestei transformări interne a sesizat-o foarte bine Nicolae Manolescu: "G. Călinescu, urmărind să repete polemic în romane formula balzaciană, n-a putut evita
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
Între filosofii moderni, contemporani Revoluției franceze de la 1789, Immanuel Kant a construit cea mai riguroasă filosofie a Dreptului din toate timpurile. În lucrările Întemeierea metafizicii moravurilor și Critica Rațiunii practice gânditorul de la Königsberg Întemeia, cu adevărat, Metafizica vieții practice a socialității, Metafizica moravurilor, al cărei ax este, Îl reprezintă Teoria universală a Dreptului. Morala kantiană Își are fundamentele sale proprii, nefiind o derivare din filosofia teoretică. Este lesne de observat că, pe terenul moralei, pare să domine doctrina empirică, cu scepticismul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pozitiv”, În vreme ce, dimpotrivă, putem să ne reprezentăm foarte ușor dreptul ca fiind - În esența sa logică - net distinct de caracterul său pozitiv. Pozitivitatea dreptului, ca și pozitivitatea moralei nu trebuie să fie confundate cu idealitatea lor. În ambele forme ale socialității există o lege absolută a cărei validitate deontologică se Întinde mai presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental de acest gen, și de a-i nega existența În drept, atunci când ele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și se deconstruiește după cum urmează. Oricare ar fi natura fenomenelor pe care le studiază și modul în care o fac, științele umane întrețin o relație de neocolit cu acel ceva prin care oamenii sunt oameni, cu corporeitatea, cu istoricitatea, cu socialitatea, cu psihismul, cu limbajul perceput drept cuvânt primitiv, drept capacitate de a vorbi cu tot atâtea categorii transcendentale care își găsesc definirea în esența vieții, care sunt propriile sale categorii, modalitățile fundamentale potrivit cărora ea se înfăptuiește ca experiență a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
corespunzător, a justeței distribuției taxării. Desigur, din considerente de caritate sau de solidaritate socială, anumite categorii sociale suporta de bună voie anumite cheltuieli de la care nu așteaptă niciun beneficiu sau avantaj direct. A da și a primi este fundamentul oricărei socialități autentice, si sunt puțin oameni complet indiferenți sau chiar ostili bunăstării minime a concetățenilor lor. Mai mult, daca distribuția taxelor s-ar baza întotdeauna pe principiul consensului, multe activități care astăzi sunt mai mult sau mai putin întreprinse de indivizi
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
și intră în relație cu un alter ego, acesta se poate numi conflict?” Și răspunsul a fost: „Fără îndoială. Și, mai ales, conflict esențial pentru lumea noastră. Dar, în același timp, un conflict care devine un adevărat examen moral al socialității omului, îl putem ocoli? Nicidecum. Întâlnirea cu Celălalt este proba de foc a existenței noastre”. Emmanuel Lévinas a îmbogățit discuția despre identitate introducând un nou concept, și anume, cel de Alteritate, aceasta fiind natura Celuilalt. Conceptul se referă la cum
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
2014 Toate Articolele Autorului "Ciberneticul înfățișează o vârstă a conștiinței de sine. Lumea romanului cibernetic rămâne plină de sens, dar își pierde omogenitatea. Exprimă mentalitatea unei burghezii stabilizate și aristocratizate. Lipsă de spirit întreprinzător, atonie, individualism. Spirit de finețe, discernământ. Socialitate refuzată, pusă la îndoială. Valorile dominante sunt de ordin personal. Subiectivitate și fragmentarism. Autenticitate, interioritate, intimitate. Sexualitatea ca frustrare, neputință, defensivă. Dramele personale nici nu modifică , nici nu lasă intact sensul lumii : se separă de el, merg în paralel. Viziunea
CITAT AUTOSCOPIC de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350658_a_351987]
-
DUMITRU POPESCU ediția a doua Culegere text ediția a doua NINETA POPESCU Editor/ tehnoredactare RODICA ELENA LUPU Coperta RODICA ELENA LUPU prima ediție a apărut în anul 1981 Transmisibile, neliniștea și înstrăinarea ce apasă o comunitate în criză acută de socialitate și comuniune își lasă urmele și vânătăile în protagoniștii romanului ce vin și revin în tot ciclul frescei politice a lui Dumitru Popescu. Eroii aceștia ca Manole Suru, Vladimir Cernea ori Sergiu Harnagea, parvenitul superior, prin specializare și inteligență, aduc
PUMNUL ŞI PALMA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340171_a_341500]
-
cooperând sau putând fi considerate chiar complementare, iar norma reprezintă chiar sinteza dintre formulare și interpretare 51. Aceste condiții antinomice derivă din caracterul de normativitate, prin care înțelegem caracterul abstract, general și prospectiv al regulii formulate, și din cel de socialitate a regulii, adică necesitatea ca regula să fie adecvată și aptă de a realiza dreptul în mod efectiv și concret. Aceste condiții sunt contradictorii: regula abstractă trebuie să se realizeze în concret, generală fiind trebuie să se aplice la un
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
antropologia filosofică trebuie să afirme și să analizeze esența omului, este anunțat încă în filosofia veche, din primele reconstrucții antropologice, cu toate că acestea nu pot fi gândite autonom, în diferență față de reconstrucția filosofică globală. De exemplu, Aristotel "fixează" esența omului în socialitate, aratând că toate faptele omenești sunt întemeiate pe acest atribut. Dacă omul nu ar avea caracterul de ființă socială, dacă ar fi lipsit de lege și dreptate, cum spune filosoful în Politica, el și-ar pierde statutul existențial, ar deveni
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unei societăți: izolat, dar În interiorul ei. Ca să existe, are nevoie de privirea celorlalți, Însă o dată captate interesul, curiozitatea, atenția acestora, dandy-ul Își decide autoexcluderea. El nu are sens decât singular (În raport Însă cu ceilalți) și singur. Chiar dacă formele socialității sale seducătoare sunt infinite. În clipa În care a cucerit o lume, plictisit, o și abandonează. Și totuși, doctrina diferenței, așa cum o elaborează dandysmul, are ceva paradoxal: dandy-ul vrea de fapt să fie validat, acceptat, Într-un sistem pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
litere, iar de cealaltă parte o să te Întâmpine iarăși, maternă, logica, soră geamănă, În gândire, a ceasornicelor lumii.ț Două aspecte ale viziunii humboldtiene asupra alterității Îmi par a fi revoluționare, și trebuie menționate aici: 1) pe de o parte, socialitatea, dialogul, reprezintă pentru Humboldt ingrediente indispensabile pentru activitatea spirituală. Nu există individ uman acolo unde nu există comunicare. Dar 2) comunicarea nu trebuie nicidecum Înțeleasă ca transmitere de informație, ci ea este act intersubiectiv de punere-În-comun a semnelor limbii și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din urmă se erijează - spre sfârșitul perioadei creatoare a lui Slavici - în discurs tezist, transformând evenimentele narate în simple pretexte. Interpretările date de exegetă schimbă cu totul optica tradițională asupra scriitorului. Demersul epic al lui Slavici este grevat de o socialitate complexă, greu de descoperit cu ochiul liber (conform intuițiilor critice candide) și imposibil de transpus în termenii, de o mare naivitate teoretică, ai simulacrului de lume. Prozatorul ardelean este un caz de școală pentru dificultățile și avantajele unei lecturi profesioniste
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
fără a deborda limitele acestuia din urmă și a încălca domeniul socialului. Ipoteza, evident polemică, este că proiecțiile imaginative de orice fel beneficiază de o autonomie absolută în raport cu determinațiile exterioare; căci ele trimit la viața spiritului, funciarmente liberă de presiunile socialității. Ostentația demonstrativă are o țintă precisă - sociologiile literare, prizate de intelectualitatea franceză gauchistă a anilor ’60-’70. În viziunea lui P., imaginarul clasicist se constituie în interiorul lumii reale ca un element alogen: un domeniu cu statut privilegiat, beneficiind de o
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
istoriei intime, imanente, cu avatarurile mai cuprinzătoare ale unui fel de determinism malefic, chiar dacă opera nu propune niciodată deschideri propriu-zise spre structuri sau frământări istorice și sociale. Lipsită oarecum de sentimentul dialecticii istorice, creația implică însă dialectica istoriei și a socialității în însuși miezul viziunii pe care o impune P.-B., dominată de pesimism și în bună parte de mizantropie. În analize de o maximă subtilitate, care îmbină atenta observație a stărilor fiziologice cu evocarea unor dureroase tensiuni interioare, romanciera a
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
unui locus of control (J.B. Rotter 1966), fie restrospectiv, prin cutume, la un nivel cosmocentric, fie prospectiv, prin strategii, În plan antropocentric, relevă (În opinia autorului) Însuși sensul vieții umane, cel de ,,a face parte din joc”. Sociabilitatea devine aici ,,socialitate”, implicând relațiile de putere și distincția dintre insider-i și outsider-i și având ca mijloace practicile simbolice. Cu afirmarea ,,Omului”, o dată cu Iluminismul și Rațiunea, trecutul este Însușit ca ,,patrimoniu”, fapt ce separă ,,tradițiile” (= ,,repetiție dinamică a trecutului”) de ,,cutume” (= ,,conservare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Ex (1993) semnalează o revenire parțială la formula de la începuturile prozatorului: ca și Troceanu, Gheorghe Huhulea e un individ cinic și apatic, care - sugerează finalul cărții - va sfârși tot prin asasinat. Numai că, de această dată, refuzul societății și al socialității este mai clar contextualizat, Huhulea fiind un descendent al vechii aristocrații, care privește ordinea comunistă cu o luciditate egalată doar de disprețul irepresibil pentru ea. Deși ar fi putut deveni un roman politic major, Ex derapează destul de repede către o
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
pentru viața morală. Poate că rezultatul final va repeta în substanță concluziile clasice ale gândirii umane, dar este esențial, în vederea reînnoirii vieții spirituale, parcurgerea acestui itinerariu, prin urmarea condițiilor caracteristice începutului și a metodologiilor neatinse încă de uzura timpului. Descoperirea socialității Sfera socialului, conținutul și modalitatea raportului intersubiectiv, constituie un alt nivel pe care se pune accentul astăzi: un interes care de multe ori dobândește exprimări pătimașe. Câteva din aspectele descoperirii corporalității se unesc cu această participare intensivă la viața socială
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
la viața socială. Se adaugă modul în care are loc aceasta, care este tipică unei descoperiri existențiale. Instanța socială își face apariția din existența unei experiențe profunde și se impune asemenea tensiunii emoționale tipice unei noi descoperiri. Veche de când lumea, socialitatea este redescoperită ca element esențial al unei experiențe originale a conștiinței. Raportul intersubiectiv devine astfel constitutiv structurii existenței. Nu este vorba așadar, de relevanța pe care o au în general factorii sociali și nici măcar de o amplă, articulată, riguroasă cercetare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
dintre acele teme al căror discurs pare să redobândească un interes viu și o semnificație bogată. Sexualitatea este socială prin natură, are la bază instinctul procreării, califică viața emoțională și pune în mișcare relații intenționale de simpatie și de repulsie. Socialitatea la rândul ei, în forma cea mai elementară de exprimare, se poate spune că ia naștere în contextul larg al sexualității. Vorbind de sexualitate ne dăm seama că e vorba, în fond, de o realitate ce există dintotdeauna, însă ceea ce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
castității și deci al motivațiilor ei. Plecând chiar de la exercitarea fizică a sexualității, sensul ei fundamental, eidos-ul ei, se poate realiza în forma sacrificiului, ca dar de disponibilitate, ca renunțare ce lărgește granițele intervenției caritative. Vorbind despre prima formă de socialitate descoperită la însăși baza existenței, am ajuns astfel deja la niveluri mai înalte ale discursului. Problemele de tipul celor amintite mai sus sunt, fără îndoială, lipsite de noutate, vreo expresie mai nouă în limbaj nu pare să fie suficientă pentru
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
dintr-o nouă mirare în fața realității și a vieții. Profilul semantic este un profil existențial mai ales dacă este asumat la nivelul exigenței, angajamentului combativ sau al nevoii de sens, o nevoie de multe ori dramatică. Să vorbim acum despre socialitate într-un sens mai amplu, adică despre comunitate ca loc al exercitării raportului intersubiectiv. Nu vom trata problemele tehnice ale contextului social și ale organizării sale, ci doar socialitatea trăită, expresie autentică a unei experiențe existențiale. Existența, conform analizei etimologice
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]