55 matches
-
așa? Oare, chiar așa să fi fost: să nu fi putut Descartes coborî cu mintea în inimă sau să se fi înalțat cu naveta spațială platoniciană până la Dumnezeu? Desigur, Descartes cunoaște prea bine toată filozofia din Grecia antică, toate riturile sociative religioase și toate aceste rugăciuni mistice ale minții coborâte în inimă și alte Meditații transcendentale, care conțineau fundamentale Fizice ale conștiinței din vremea aceea, ba chiar face “tabula rasa” din această “scara creaturală” și îndrăznește și își propune un “dans
UN TITAN AL ŞTIINŢEI UNIVERSALE SAU UN DEMIURG COŢCAR AL CONŞTIINŢEI INDIVIDUALE [Corola-blog/BlogPost/357327_a_358656]
-
Petru Culianu. Sau măcar să fi studiat “Dacia preistorică” de Nicolae Densușianu, “Getica” de Vasile Pârvan și, bineînțeles, Biblia și Coranul și tot am fi înțeles ce se întâmplă cu noi, cu lumea creștină și cu lumea islamului coranic. Toate riturile sociative religioase, integratoare și compensatorii, se fac și se desfac prin aceste două mari religii, creștinismul și islamul coranic, care au la bază iudaismul și cele Două Talmuduri: de la Ierusalim și din Babilon. Iar noi suntem doar manipulați prin triadă: sexualitate
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (2) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360387_a_361716]
-
un cod sportiv acceptat este adeseori alienarea. Situația conține fapte brute și fapte instituționale (șahul este un joc al minții umane sau al computerului?) Sistemul sportiv depinde de rolul rațional de urmărire al unor scopuri: legături familiale, simpatii, antipatii, identitatea sociativă, dar mai ales depinde de sistemul religios, de la care preia reprezentarea mișcărilor simbolice și a contemplării sub semnul unui mesaj, ca ansamblu de articulații complexe, ce permite unui mecanism natural să devină mecanism simbolic, în relație cu divinitatea (motricitatea estetică
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
raportul de subordonare (dependență) dublă, unde determinantul are 2 regenți (elementul predicativ suplimentar) și (4) raportul de dependență complexă, unde determinantul are un singur regent, dar presupune existența a însă unui nume în structură (complemente cumulativ, opozițional, de excepție și sociativ)”. Aici diferența dintre interdependență(unde termenii relației se presupun reciproc) și dependență unilaterală (unde numai unul dintre termeni presupune prezența celuilalt) apare cu claritate. Dependența diferă de subordonare și numai dependența unilaterală implică subordonare, corespunde deci subordonării din gramatica tradițională
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Hodiș numele, unul din cei doi termeni pe care îi determină elementul predicativ suplimentar, poate îndeplini nu numai funcția de subiect, complement direct, complement indirect sau complement de agent, ci și pe aceea de nume predicativ, atribut, circumstanțial de loc, sociativ sau de excepție și chiar pe aceea de element predicativ suplimentar. Constatând că elementul predicativ suplimentar „poate determina orice nume cu orice funcție sintactică în propoziție”, V. Hodiș conchide că referirea elementului predicativ suplimentar „la anumite funcții sintactice se autodizolvă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
s-au salutat / fac echipă bună. Acordul la singular este posibil doar pentru sintagmele coordonate prin cu și împreună cu, nu și pentru sintagmele coordonate prin și cu. Acordul la singular determină interpretarea termenului introdus prin cu / împreună cu drept adjunct circumstanțial sociativ: (101) a. Ion cu mine a venit ieri. b. Ion împreună cu mine a venit ieri. (102) *Ion și cu mine a venit ieri. 2.2.3. Cât și Gruparea cât și se folosește cu rol copulativ în limbajul colocvial, apărând
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lupte(i)). În interiorul categoriei gramaticale a cazului, dezinența -ă determină sincretismul nominativ-acuzativ singular (fată, casă etc.), așa cum dezinența -e determină sincretismul genitiv-dativ (unei case, fete etc.). Acuzativul, apoi, adună sub aceeași dezinență sensuri funcțional-sintactice diferite: obiectual, agent, instrumental, locativ, temporal, sociativ etc. (Văd o fată, Merg cu o fată, Este iubit de o fată, Merge la școală etc.). Morfeme liberetc "Morfeme libere" Morfemele libere caracterizează flexiunea analitică; sub aspect fonetic ele rămân exterioare morfemului rădăcină. Unele dintre ele sunt chiar dislocabile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ți doresc eu ție, dulce Românie,/Țara mea de glorii, țara mea de dor.” (M. Eminescu, I, p. 15); • complement direct: „Te crede moșul, nepoate, dar când ai ști cu ce greutate se capătă!” (I. Creangă, p. 139); • complement corelativ (sociativ): „Ia-mă cu tine. Maria!” • atribut: „Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade,/Cum curge profeția unei Ieremiade.” (M. Eminescu, I, p. 17) Vocativul intră în structura unei sintagme nominale, asemeni nominativului, numai pe poziția de regent; poate avea determinări atributive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
condițional (rar): În caz de urgență, se iese pe ușa a doua., concesiv (rar): Împotriva voinței lui, l-au propus pentru premiu., limitativ (referențial): „Străin la vorbă și la port,/Lucești fără de viață.” (M. Eminescu, I, p. 171); • complement corelativ, sociativ: „Cu sfetnici vechi de zile mă-ntâmpinași în cale.” (Idem, p. 91), cumulativ: „În afară de frig, mai e și întuneric.”, de excepție: „Afară de ochii, care erau ai ei, era el întreg.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 31), opozițional: „Zugrăvit-au c-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,/Oceanul cel de gheață mi-apare înainte.” (Ibidem, p. 114); • complement de reciprocitate: „Zâmbiră între dânșii bătrânii tăi prieteni.” (Ibidem, p. 91); • complement de agent: „Nimic nu e realizat de ei.”; • complemente corelative (sociativ, de excepție, cumulativ): „Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el până-n nori.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 9), „ În afară de mine n-a mai fost nimeni.”, „Pe lângă el au mai apărut vreo trei.”; • circumstanțiale; funcția de circumstanțial este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dintr-o relație de dublă dependență: • complement (direct, indirect, de agent): „Danțul, muzica, pădurea, pe acestea le-ndrăgii” (Ibidem, p. 102), „Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,/Ce-o să amuțe cânii...” (Ibidem, p. 116); • complement corelativ (de excepție, sociativ, cumulativ):„Surtucul lui, pe lângă acestea, era mai mult urzeală decât bătătură.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 32); • circumstanțial:„Pe acesta mă așez eu.” • atribut:„Strângând cu multă amiciție (...) mâna acestuia, gândi că are multă cauză de-a se depărta.”( M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu mai cred nimic și nu am taine.” (M. Eminescu, IV, p. 361), „S-a dus amorul, un amic/Supus amândurora.” (M. Eminescu, I, p. 184), „Părăsit de toți, încearcă în zadar să se regăsească măcar pe sine.”; • complement corelativ (sociativ, cumulativ, de excepție): „A plecat cu amândoi.”; Observații: Complementul corelativ de excepție nu se poate exprima prin pronumele de cuantificare colectivă. • circumstanțial (rar): A zburat peste două din cele trei coline., „Așa este jocul./ Îl joci în doi, în trei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai ales funcțiile de complement (direct, indirect, de agent): „Dar ce-o fi făcut blestematul ăla de Ion, cocoane?” (I.L. Caragiale, I, p. 394), „Ori de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sărăcie!” (M. Eminescu, I, p. 49), complement corelativ (sociativ): Cu cine ai fost la mare? și atribut: „Izbânzile cui n-au căzut?/ Și inima cui n-a tăcut?” (L. Blaga, p. 165) Pronumele al câtelea și câte câți realizează frecvent funcția sintactică de complement predicativ: Al câtelea ai trecut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
30). Complementul de reciprocitate se realizează în mod frecvent ca un complement dezvoltat prin pronumele nehotărâte unul și altul: „Scânteie marea lină și placele ei sure/ Se mișc’ una pe alta ca pături de cristal.” (Ibidem, p. 63) • complement corelativ (sociativ): „Cu fiecare vorbește la fel.” • circumstanțial: „A sărit la fel de corect peste fiecare.” • complement predicativ: „Hai să mergem fiecare pe la casa cui ne are...” (I. Creangă, p. 38) • atribut: „Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea,/ În inima oricărui i-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de agent): „Eu sunt acel pe care l-au visat,/ L-au căutat și-au vrut să-l născocească.” (T. Arghezi, I, p.101), „Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?” (M. Eminescu, I, p. 115); • complement corelativ (sociativ): L-am văzut cu cine merge el de obicei.; • circumstanțial (temporal, spațial, cauzal, condițional); „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă/Prin care trece albă regina nopții moartă.” (M. Eminescu, I, p. 69), „M-a fermecat cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care implică în mod obligator prezența unui complement direct, prin care se realizează deplin în structura sintactică în care intră. b. tranzitive indirecte; împlinirea semantico-sintactică a mesajului verbal se realizează prin intrarea verbului în relație cu un complement indirect (sau sociativ), limită a acțiunii. Sunt tranzitive indirecte: • verbe exprimând acțiuni care se răsfrâng indirect asupra unui „obiect” pasiv sau care se circumscriu unui „obiect”: a vorbi, a povesti, a istorisi, a discuta, a conferenția etc. „Au de patrie, virtute nu vorbește
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în desfășurarea continuității subiect - se + verb - complement. Această dezvoltare complexă a sensului diatezei reciproce, implicită în formele de plural: Ne întâlnim prea rar, devine explicită în structurile sintactice cu verbul la singular, unde locul complementului de reciprocitate îl ia complementul sociativ, care este concomitent obiect-pasiv al acțiunii verbale și cel de-al doilea subiect: M-am întâlnit cu Maria. În planul expresiei, diateza reciprocă intră în raport direct cu diateza activă, ca termen marcat prin prezența morfemului se (își): El a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În acest sens s-ar putea vorbi de verbe pluralia tantum 22 - verbe a căror acțiune implică săvârșirea (repetarea) ei, concomitent, de către doi agenți diferiți; aceste verbe dezvoltă (uneori cu obligativitate) diateza reciprocă sau impun dezvoltarea funcției sintactice de complement sociativ sau de complement de reciprocitate: Ei se duelează. Eu stau de vorbă cu tine. Tu te-ai întâlnit cu Maria. Corespunzător planului semantic, unde opoziția de număr se desfășoară în solidaritate cu opoziția de persoană (persoana I, de exemplu, este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsăturile semantice lexico-gramaticale), numai când este la diateza activă. Cu acest sens gramatical, dacă se caracterizează printr-un conținut lexical care reflectă implicarea a doi agenți, în ‘reciprocitate’, în desfășurarea unei acțiuni, el deschide câmp dezvoltării funcției sintactice de complement sociativ sau de reciprocitate: „Iar ea vorbind cu el în somn / Oftând din greu suspină.” (M. Eminescu) „Îmi pare că cineva îmi scutură Zilele mele frumoase Ce n-au semănat niciodată una cu alta.” (A.E. Baconsky) Dacă în planul semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mergând alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață.” (M. Eminescu) sau îl poate extinde, facultativ și, într-o măsură însemnată redundant, prin dezvoltarea sintactică a unui complement de reciprocitate (sau a unui complement sociativ): „Fetele de la ghilit, care văzuse asta, numa-și dau ghiont una alteia.” (I. Creangă) Realizarea funcției sintactice de complement de reciprocitate se impune, dacă sintagma verbului la diateza reciprocă este omonimă cu sintagma verbului la diateza reflexivă sau la diateza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apa vie.” (L. Blaga) „Halal de Piscupescu! zic în gândul meu.” (I.L. Caragiale) Interjecția volitivă hai, haide, asimilată, în limbajul popular, verbului (de la care preia și dezinențe de persoană și număr: haidem, haideți), poate fi determinată și de un complement sociativ: „Hai cu mine la fântână!” Mai ales onomatopeele dar și interjecțiile volitive, precum și unele interjecții afective își pot extinde câmpul semantico-sintactic prin construcții sintactice dezvoltând variante ale funcției de circumstanțial: „Dracu, neavând ce-i face, huștiuluc în iaz!” (I. Creangă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume sau adverbe relative în stabilirea relațiilor sintactice la nivelul frazei; prezența lor stă atunci în legătură cu funcția sintactică a pronumelui (adverbului) relativ în propoziția pe care acesta o introduce: N-am observat cu cine a plecat Tudor. (cu cine - compl. sociativ în propoziția complement direct) sau cu funcția sintactică a propoziției pe care o introduce: Tudor a plecat cu cine îl căutase dimineață. (propoziție complement sociativ) 2. La cel de-al doilea nivel, conjuncțiile se disting de prepoziții prin capacitatea lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care acesta o introduce: N-am observat cu cine a plecat Tudor. (cu cine - compl. sociativ în propoziția complement direct) sau cu funcția sintactică a propoziției pe care o introduce: Tudor a plecat cu cine îl căutase dimineață. (propoziție complement sociativ) 2. La cel de-al doilea nivel, conjuncțiile se disting de prepoziții prin capacitatea lor (a unei subclase de conjuncții) de a asigura multiplicarea conținutului funcțiilor sintactice sau multiplicarea funcțiilor sintactice. Acest rol deosebit este propriu conjuncțiilor coordonatoare; stabilind relații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a ieșit la lumină dintre pietre. Floarea dintre pietre e o floare de in. În dezvoltarea relației de dependență guvernată de verb (adjectiv), între prepoziții (cel mai adesea locuțiuni prepoziționale) și variantele funcțiilor sintactice de complement corelativ (excepție, cumul, opoziție, sociativ) și circumstanțial (cauză, scop, condiție, referențial etc.), continuitatea semantică este asigurată de caracterul mai puțin abstract al locuțiunilor prepoziționale, care, prin aceasta, devin mărci (absolute sau relative) ale funcțiilor sintactice: în loc de - complement corelativ de opoziție în afară de - compl. corelativ de excepție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
completivă directă: „La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât.” (M. Eminescu), precedat de prepozițiile despre, la, pentru: completivă indirectă: „Nu poți vorbi oricum despre cel ce ți-a pus creionul în mână.”, precedat de prepoziția cu: completivă sociativă: „N-am fost niciodată de acord cu cei ce închid ochii în fața nedreptății.” La nominativ nu mai are rol de marcă specifică absolută; poate introduce deopotrivă subiective: „Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri nexistente; carte tristă și-ncâlcită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]