82 matches
-
copiii evoluează trecând printr-o serie de etape fixe, cercetările recente au arătat că, de fapt, copiii cu abilități diferite pot progresa în ritmuri diferite și că, prin urmare, teoria stadiilor elaborată de Piaget nu este neapărat universal valabilă. Teoriile sociocognitive. Contribuțiile lui Albert Bandura (1977, 1986) la domeniul cogniției sociale se bazează pe studiile sale privind procesele de învățare socială, învățarea prin observație și agresiunea. Concentrându-se pe aspectele sociale ale învățării, Bandura (1977) a scos în evidență învățarea prin
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
natura complexă a indivizilor, a comportamentelor și a mediului. După părerea lui, comportamentul este răspunsul persoanei la un anumit mediu sau la o anumită situație, dar, în același timp, influențează persoana și mediul. Persoană Mediu Comportament De reținut Din perspectivă sociocognitivă, agresiunea ar putea fi explicată ca rezultat al învățării prin observație (copilul este martor potențial al scenelor de violență domestică; Bandura) sau ca rezultat al interpretării unei situații pe baza unor asumpții greșite - atribuire ostilă negativă (Dodge et al., 1990
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
subestimat, atâta vreme cât calitatea interactivității depinde de modul În care sunt gestionate interacțiunile dintre participanți. O contribuție remarcabilă la crearea unor situații pedagogice problematice interactive, la analiza mecanismelor sociale care au loc În cadrul acestora, a avut-o lansarea conceptului de conflict sociocognitiv, termen generic desemnând o interacțiune, o angajare activă a participanților Într-o controversă sau confruntare cognitivă generatoare de opoziții, de puncte de vedere diferite, divergente,de opinii, interpretări, soluții diferite etc. Fie că apare spontan, fie că este indus sau
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
care se află în legătură printr-o rețea de comunicare. Așa cum observă cei doi autori, teoria contagiunii se fundamentează pe teoria procesării de informații, teoria influenței sociale, perspectivele interacționismului simbolic, abordarea mimetică a proceselor exemplificată prin teoriile instituționale și teoriile sociocognitive. B. Erickson (1988) descrie teoria contagiunii ca explicând baza relațională a atitudinilor. Se dorește astfel o demonstrare a modului în care dimensiuni ale rețelelor de comunicare, cum ar fi frecvența, multiplexitatea, durabilitatea și asimetria, pot să aibă un rol important
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a unei anumite probleme între copil și adult (în sens inițial), între individ și grup (punct de vedere produs ulterior, cu o sferă de acțiune mai cuprinzătoare) își regăsește o dezvoltare propice cu un impact educațional extrem de favorabil în conflictul sociocognitiv (observăm că, și în acest caz, nu mai acționează un singur criteriu, ci, mai degrabă - cum am anticipat deja -, o rezultantă a unei sume criteriale). În același timp, nu trebuie să uităm că și modul de focalizare a conflictelor poate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Winnykamen, este posibilă învățarea pornind de la erorile celuilalt. Modelul corect își păstrează, firește, rolul esențial în învățare, dar este utilă din punctul de vedere al acestei paradigme măsura în care acesta - confruntat cu opțiunea greșită de soluționare - provoacă un conflict sociocognitiv: modelul introduce centrări opuse și oferă în același timp subiectului perturbat elemente importante pentru reorganizarea demersului său cognitiv (Doise, Mugny, 1998, p. 96). Astfel, conflictul conduce inevitabil la o reacție adaptativă, coordonată atât cognitiv, cât și social. Este vorba despre
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
soluția cea mai bună care se poate obține cu un efort minim. Putem astfel, conform figurii 19, să identificăm un răspuns cumulat obținut printr-o echilibrare de nivel superior în urma unei perturbări puternice a subiectului. Figura 19. Răspunsul la conflictul sociocognitiv Există, de altfel, indicatori importanți în sesizarea unui conflict așa-numit de „marcaj social”: vârsta participanților, sexul, etnia, proveniența cunoscută etc. Când avem un conflict între egali, vom putea folosi tehnica contrapunerii în oglindă. Existența unor poziții opuse, dar complementare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
expozitive care se adresează unui număr extins de elevi). Aici, avantajele și dezavantajele fiecărei categorii de metode sunt complementare, dar evidența acestui fapt apare mult mai direct în utilizarea tocmai a unui astfel de conflict „în oglindă”. Utilizarea în cadrul conflictului sociocognitiv de către adultul experimentator și a unui alt adult complice ne trimite cu gândul la două metode aparent opuse: expunerea cu oponent și focus-group-ul. Expunerea cu oponent presupune utilizarea în cadrul activității și a unui alt cadru didactic sau student cu care
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
membru al grupului era desemnat să intervină cu critici/controverse la adresa problematicii în discuție atunci când părea că discuția a fost epuizată prematur de către grup. Utilizarea oponentului, dar nu în cadrul grupului, ci în cadrul acțiunii de grup în prezența conflictului de natură sociocognitivă, devine, iată, extrem de interesantă și de utilă. O tehnică de învățare prin introducerea programată a conflictului se dovedește și adaptată; menționăm doar complexitatea acesteia, una dintre primele probleme care se pot identifica fiind apariția/existența unui conflict autentic. O altă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
tip după rezolvarea conflictului;de aceea, subliniem importanța exercițiilor de corelare a capacităților acestor parteneri în special prin consolidarea unor obișnuințe de interacțiune la elevii/studenții noștri. În virtutea acestor argumente, putem identifica în practică trei motive principale ale eficacității conflictului sociocognitiv: informația, activismul și creativitatea: 1) Informația. Suportul informațional oferit de către celălalt este deosebit de util în elaborarea propriului model de evoluție; astfel, latura socială a conflictului prezintă suport motivațional și câmp cognitiv lărgit; 2) Activismul. Conflictul sociocognitiv instituie un tip de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
principale ale eficacității conflictului sociocognitiv: informația, activismul și creativitatea: 1) Informația. Suportul informațional oferit de către celălalt este deosebit de util în elaborarea propriului model de evoluție; astfel, latura socială a conflictului prezintă suport motivațional și câmp cognitiv lărgit; 2) Activismul. Conflictul sociocognitiv instituie un tip de comportament activ social și cognitiv (bazat pe sesizarea și rezolvarea „dilemelor”); 3) Creativitatea. Rezolvarea conflictului presupune apariția celei de-a treia soluții, care conține elemente din primele etape, dar le depășește ca nivel de elaborare, ca
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
procedurilor), cadrul didactic poate stimula o situație conflictuală pe care mai apoi să o conducă spre dinamica obiectivelor urmărite în activitatea sa; Un factor important în producerea/stimularea conflictului este considerarea a ceea ce Kirton și McCarthy caracterizau drept un conflict sociocognitiv al grupului definit de stilul cognitiv al majorității acestuia, diferențiind între stilul inovativ și cel adaptativ. Astfel, pentru cei doi autori, stilul inovativ al unei persoane desemnează originalitate dublată de eficiență mai redusă, indisciplină și dezacord, tentativă de schimbare a
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
spus: alege, mărul cel mic sau nimic! Această glumă simbolizează plastic strategiile de alegere evitare-evitare, fiind cunoscută și expresia „dintre două rele îl alegi pe cel mai mic”; - evitare-abordare (situație pe care o putem asocia tipurilor de comportament specifice conflictului sociocognitiv), unde trebuie făcută opțiunea pentru ceva care implică atât rezultate pozitive, cât și rezultate negative; - abordare-abordare, în care persoana trebuie să aleagă între două sau mai multe activități ale căror rezultate sunt pozitive. Într-adevăr, faptul că trebuie să facem
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ar cere acum un efort însemnat prin căutarea nu numai a unor argumente în favoarea acesteia, ci și a unor contraargumente la propriile raționalități anterioare. Acest lucru ar presupune un efort susținut de descentrare și apoi de recentrare (vezi și conflictul sociocognitiv). Concluzia bazată pe o logică a „minimului efort” - cu însemnate consecințe în plan adaptativ - este aceea că el va încerca să-și armonizeze poziția pe cât se poate mai apropiată de cea corectă, totuși fără a-și contrazice total propriile raționalități
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cognitive scăzute și, respectiv, ridicate, propunând dezvoltarea unui model care să urmărească trecerea de la primul tip la cel de-al doilea (unele dintre aceste concluzii par să fie similare cu cele prevăzute - este adevărat, mult mai limitativ acțional - de către paradigma sociocognitivă). Astfel, după autorii citați, o complexitate cognitivă scăzută are următoarele efecte: - tendința categorizării și stereotipizării; structurile cognitive depind de reguli fixe și simple; - conflictele interne care apar sunt simplificate; doar puține alternative relaționate sunt generate, iar închiderea problemei este rapidă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este mai relevant. Ei constată că toate problemele sunt comune, că toate soluțiile la aceste probleme sunt social obiectivate și că toate acțiunile trebuie să se desfășoare în cadrul instituțional dat. Ei vor învăța și apoi actualiza, de câte ori este nevoie, scheme sociocognitive adecvate, adică se vor acomoda cu modelele normative prescrise de instituție și cu situațiile tipice întâlnite aici, se vor familiariza cu sistemul de control în care s-au format. Obișnuința și instituționalizarea sunt două funcții care orientează acțiunea. Iar modul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
puterea” limbajului derivând dintr-o ideologie dominantă care-și propune să schimbe sau să instituie în numele unei autorități. Contextul social, prin autoritatea sa, prin „prestigiul” unor persoane îl învăluie pe individ într-o plasă lingvistică, expresie a unui anumit stil sociocognitiv. Construirea identității sociale înseamnă deci o reorganizare a grupurilor umane, o reamplasare a lor pe scară ierarhică, o operație de polarizare discriminativă. Strategia cea mai eficientă este declanșarea unei sciziuni, a unui conflict deschis, vizând realocarea resurselor (putere, resurse materiale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
atitudinile referitoare la acestea. Dar tot Moscovici spune: ar fi greșit să credem că reprezentările sociale sunt elaborări exclusiv cognitive. Funcționarea lor, alimentându-se din exterior și din interior, în același timp, integrând socialul, le-a atras calificativul de construcții sociocognitive. Avem un subiect ce gândește, un obiect al reprezentărilor și un context social în care se înscrie subiectul, context ce stabilește specificul relației subiect-obiect. Prin urmare, individul nu este izolat cognitiv, ci atașat mediului său, contextului. Am putea spune că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
definește. Hotărât lucru, cetățeanul gânditor este produsul „cetățeanului gândit” (Rouquette, 2001) - el e dependent de o putere, de contextul care l-a zămislit. Toți cei care au scris apoi despre R.S. au încercat să împace „socialul” cu „cognitivul”, formula „construcție sociocognitivă” exprimând interacțiunea celor două componente. Ceea ce rezultă clar din examinarea tuturor definițiilor date reprezentărilor sociale este faptul că, deși sunt elaborări cognitive, reprezentările sociale nu pot fi rupte de socialul în care s-au construit: ele sunt prizonierele socialului. W
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
L’art de renaître”, La nouvelle revue d’ethnopsychiatrie, nr. 18, Grenoble. Neculau, A. (1991), „Roumanie: le changement difficile”, Connexions, nr. 58. Neculau, A. (1992), „Les «secrets» de l’Est: le modele roumain”, Connexions, nr. 60. Neculau, A. (1998), „Conflictul sociocognitiv”, în A. Stoica-Constantin, A., Neculau, (coord.), Psihosociologia rezolvării conflictului (Psychosociologie de la solution du conflit), Polirom, Iași. Neculau, A. (1998), „Intervention et manipulation”, Connexions, nr. 71. Neculau, A. (1999), Memoria pierdută (La mémoire perdue), Polirom, Iași Neculau, A. (2000), „Controlul contextului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Mugny, G., Perez, J.A. (1996), „Strategii de influență socială și de persuasiune: teoria elaborării conflictului”, în A. Neculau (coord.), Psihologie socială. Aspecte contemporane, Polirom, Iași, pp. 247-260. Pendry, L.F., Macrae, C.N., Hewstone, M. (1998), „Reflecții asupra celuilalt: o abordare sociocognitivă”, în S. Moscovici (coord.), Psihologia socială a relațiilor cu celălalt Polirom, Iași, pp. 150-168. Pipes, R. (1995/1998), Scurtă istorie a revoluției ruse, Humanitas, București. Popescu, D. (1994), Am fost și cioplitor de himere, Expres, București. Seligman, M.E.P. (1975), Helplessness
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
2000) Fortin (2003) Vitaro-Gagnon (2003) Factori de risc individuali Temperament (agresivitate, "bebeluși dificili" etc.) + + + + + + Accidente perinatale − nr nr Probleme medicale − nr nr Tulburări internalizate (depresie) − + + nr Hiperactivitate/deficit de atenție + + + + + + Inițiere precoce în violență + + + + + + Opinii favorabile violenței + + nr nr Deficit sociocognitiv Inteligență scăzută + + + + + Sex (băieți) + + + + + + Abuz precoce de droguri și alcool + + + + nr Factori de risc familiali Criminalitate parentală +/− + + + + Maltratare/abuz sexual + + + + + + Relații slabe părinți-copii + + + + + + Lipsa implicării parentale + + + + + + Practici punitive excesive sau fluctuante + + + + + + Permisivitate excesivă + + + Atașament familial slab, conflicte +/− + + + Atitudini parentale favorabile
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
critică a discursului (CDA) va asocia structurile discursive cu structurile de putere. Depășind definiția simplistă a conceptului de ideologie asociat unui set de idei, Teun A. van Dijk (1995b) oferă o structură internă a ideologiilor, cărora le atribuie un caracter sociocognitiv, grade variate de complexitate, manifestări variabile contextuale și care nu pot fi false sau adevărate. Puterea ideologică a enunțătorului (producătorului) trebuie în mod necesar corelata cu proprietățile de bază ale ideii de grup social (definit prin variabile ale apartenenței, acțiuni
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
fie de la indexicalitatea sau simbolicitatea acestora. I.2.c.2. De la acțiune la pasiune După cum am observat, semiotica discursului acțional proiectează pe fata invizibilă a cubului rubik discursiv conceptul de "putere" care poate avea, pe de o parte, o dimensiune sociocognitiva prin structuri ideologice ale enunțătorului și receptorului, iar, pe de altă parte, o dimensiune pasionala, unde subiecții sunt interpretați drept ființe cognitive înzestrate cu sentimente și temperamente diferite. Dincolo de perspectivele filosofice și psihologice asupra pasiunilor (Descartes, Spinoza, Leibniz, Nietzsche sau
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
mediu creativ privilegiat. Interacțiunile dintre membri, discuțiile colective, stimulează apariția ideilor noi, dezvoltă cunoașterea socială, uneori radicalizează punctele de vedere, iar cel mai adesea se soldează cu un plus de productivitate. Grupul este mediul care stimulează căutarea soluțiilor, produce conflict sociocognitiv, corectează acțiunile de comunicare, clasifică ambiguitățile, iar În situația În care apar neconcordanțe Între cadrele de referință ideale (privind normele și rolurile sociale și practicile efective ale fiecărui subiect, se prezintă ca o funcție de reglare. Funțiile sociopsihologice ale grupului nu
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]