15 matches
-
argotice: „cârmâz“, „scăpău“, „fraier“, „birlic“, „putoare“. Altă idee din Testament privește ridicarea țăranului din planul material în cel spiritual, fapt care a dat posibilitatea poetului să transforme „sapa în condei și brazda în călimară“. Ilustrativ în acest sens este poemul sociogonic, după cum îl aprecia Tudor Vianu, Cântare omului, volum care se deschide cu poezia „Umbra“, continuând apoi cu ridicarea omului la verticală, răscoala omului împotriva zecilor de dumnezei. Cu ajutorul mâinii, comparată de poet cu o floare sau cu o stea, și
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI by http://revistaderecenzii.ro/referat-testament-de-tudor-arghezi/ [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
Nepos este primul biograf roman important. Poezia este reprezentată de Caius Valerius Catullus (c. 87- c. 54 î.e.n.) și Titus Lucretius Carus (c. 99 - c. 55 î.Hr.), autorul celebrului poem filozofic "De rerum natura". Acesta este un poem cosmogonic și sociogonic conceput în maniera lui Epicur. Publius Vergilius Maro scrie Bucolicele, numite ulterior Ecloge (care au ca model idilele rustice ale lui Teocrit), Georgicele (care amintesc de "Munci și zile" ale lui Hesiod), dar opera sa cea mai valoroasă este Eneida
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
existenței umane în mintea Ancăi, a cărei vocație esențială fusese de a rămâne femeia unui singur bărbat: acela care "o alesese" și pe care "și-l alesese" o dată pentru totdeauna" (p. 155). Autorul vede în această opțiune "cuplul adamic", ziditor sociogonic ori Orfeu și Euridice" (p. 156). Se pare că drama propune o lume greu de sondat și de intuit, la fel ca romanul Baltagul al lui Sadoveanu, cu o Vitorie Lipan radicală din perspectiva cuplului care suferă o "ruptură ontologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Prozele impresionează prin densitatea specifică lumii minerale investigate (și legendelor ei), ca și prin echilibrul artistic obținut de autor. În compoziția de acum este remarcabil dozajul între fantastic și paremiologic, legenda cu deschidere cosmogonică și aceea cu unghi - mai ascuțit - sociogonic, în fine, între culoarea, atmosfera, umbrele și penumbrele originare și, pe de altă parte, coridoarele posibile ce fac legătura între mit și rit. Participarea prozatorului la propriul text nu se mai exprimă prin intruziuni naratoriale. Scriitorul își susține din adânc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
lume a protofilosofiei. În cazul poemelor hesiodice se observă, spre exemplu, că deslușirea mitică a genezei din Teogonia anticipează efortul milesienilor de a identifica elementul primordial, iar ideea istoriei omenirii ca succesiune a vârstelor din Munci și zile anunță explicația sociogonică a lui Platon. Cercetarea protofilosofiei, legitimă în sine, servește la precizarea momentului nașterii filosofiei și la reliefarea prin contrast a trăsăturilor ei definitorii. Problema genezei filosofiei grecești, deseori explicată de specialiști prin influența orientală, nu-l lasă indiferent pe comparatist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
și impresia de poet bucolic. Arghezi are un suflet faustian, în care nu sălășluiesc numai "două suflete", ci se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern (Pompiliu Constantinescu). TEMELE ARGHEZIENE a. Poezia filosofică: ars poetica (Rugă de seară, Testament, Portret), lirica sociogonică (Cântare omului), lirica existențială în căutarea lui Dumnezeu și în confruntarea cu moartea (Psalmi). Eșecul de a ajunge la revelația divină l-a condus pe poet la o viziune panteistică asupra vieții. În confruntarea omului cu moartea, distingem trei atitudini
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
etnogenezei (Decebal, Strigoii), spațiu al pasiunilor grele (Gruie Sânger), timp de manifestare a geniului politic (Scrisoarea III), succesiune de civilizații și societăți. E o viziune a "romanticilor roși de melancolii" (G. Călinescu), care au ilustrat răul în lume, în tablouri sociogonice, au reliefat condiția nefericită a geniului (Scrisorile, Luceafărul, Glossa), meditația patriotică (Scrisoarea III), natura și dragostea care se împlinesc într-o adâncă autohtonizare. Natura eminescinaă are două dimensiuni: terestră și cosmică, fiind un cadru fizic al omului, al gesturilor și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
doua lacună, justificând amploarea activității comuniștilor în ilegalitate, continuată în perioada de după 23 august 1944 și rolul cardinal jucat de comuniști în transformarea societății burgheze corupte într-o societate socialistă dinamizată și guvernată de reprezentanții clasei muncitoare. Cu acest roman sociogonic, Eugen Barbu conferea legitimitate facțiunii comuniste aflate în închisori, unind două momente separate, cel al unei Românii încă angajate într-un război antisovietic, unde acțiunea politică a Partidului Comunist a fost complet irelevantă, cu momentul ocupației sovietice, când partidul trece
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Bachelard)1, sau "forțe numenale" (G. Călinescu), pe care se ridică întreaga arhitectonică a gândirii eminesciene, prezența prafului și a numeroaselor sale manifestări: stânca, ruina, mușuroiul, pulberea este una dominantă. El poate fi urmărit ca un fir roșu din tablourile sociogonice ale poeziei la imaginile "decrepitudinii", a locuințelor "intrate în putrefacție", a grădinilor "reîntoarse la starea incultă"2 care, după cum arată același critic, populează proza eminesciană și, în proiectele numeroase de teatru, capătă semnificație de "hieroglifă" a istoriei, impunând prestigiul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
e cu tine, / Obeliscii în câmpie (risipă), piramidele-n ruine, / Pedici sunt ce le-a pus omul l-al tău pas înfricoșat..." (Moarte, tu îmi pari...). Istoria zidului (cetate, domă, palat, castel, muri, ruine) este subiectul predilect din panoramele sale sociogonice. Nu zidul turnului babilonian, ca semn al trufiei, ci zidul ca rivalitate demiurgică, fapta creatoare a omului: cetatea Uruk a regelui sumerian Ghilgameș, primul om căruia i se dezvăluie condiția prafului: "Cum aș putea să tac, cum aș putea să
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de „hulpea” lui Andrei Cornea?! Să fie posibil?! De ce nu! Invidia poate fi vindecată prin cultură?!? Orice îi este permis acestui polemist erudit care este Andrei Cornea. Ați aflat de când „prostia este indoloră”?! rn umor tipic sadovenian. Recitiți Baltagulși... Legenda sociogonică din incipit... ades „rostită” de Nechifor Lipan... Tot așa și cu „povestea” firelor de praf și... iluzia frumuseții... spre praful nimicniciei... sau înspre acela din sufletul politicienilor... aruncat în ochii bieților nătângi electori. După cum bine știm, fabula rămâne generatoare de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
preromantice și ale poemului romantic propriu-zis, sînt reînprospătate în memoria cititorului o serie de poeți - și specii literare - mai puțin vizitate astăzi de istorici literari, analize întinse, deopotrivă savante și captivante - uneori în ciuda materialului investigat - fiind consacrate poemelor și dramelor sociogonice semnate de Hölderlin, Espronseda, Hugo, Petöfi sau Madách (un loc mai substanțial ar putea să-l ocupe aici, după părerea noastră, poemele liro-epice și lirico-dramatice ale lui Eminescu). La fel de temeinic și amănunțit sînt analizate, în volumul al II-lea, Metamorfozele
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
și Al. Piru; așa au fost posibile cele două cărți spectacol: "Eleusis" (1970) și "Amintiri" (1973). De-altfel Al. Piru și Marian Popa l-au impus pe poet: "Leonid Dimov este singurul poet care-și refuză metaforele cosmogonice, teogonice și sociogonice ce-au îmbâcsit lirica noastră actuală 2." Se mai poate vorbi despre conștiința artistică a lui Leonid Dimov. "Eleusis" este cartea-n care se suprapune versul și imaginea stranie într-o lume inimaginabil de diversă. Cartea nu este paginată și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iubim cu disperare, cu teamă urlă câinii biciuiți/ în simțuri, marea geme la țărm; o placentă infinită./ Chemare a morții..." (Pastel). Alte două par a fi, în acest prim volum, obsesiile majore ale poetului, chiar și în textele cu inserții sociogonice ori cosmologice în care se invocă frecvent, cu marja inerentă de ironie (postmodernă), "O, apele liliachii și verzui/ ale Oceanului Primordial scăldând/ malurile erodate ale arhipelagului/ cu nume exotic": Logosul și erosul. Preeminența Logosului în lirica lui Liviu Antonesei poate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ochii maicii Domnului” (1934), „Cimitirul Buna-vestire” (1936) și Lina (1967). După cum se vede ne aflăm În fața unei opere Întinse. În cadrul poeziei de inspirație filozofică, Tudor Arghezi este preocupat de ars poetica În poeziile „Rugă de seară”, „Testament”, „Portret”. O lirică sociogonică este prezentă În „Cântarea omului” iar lirica existențială, În căutarea lui Dumnezeu și În confruntarea cu moartea este prezenă În psalmi, dar și alte poeme. În Psalmi poezia filozofică argheziană se adapă din singurătate, ca ființă gânditoare a omului pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]