13 matches
-
vestice, vorbește despre o limbă-diasistem "oïl" și o limbă-diasistem "oc". În sociolingvistică există ideea că diasistemul unei limbi este ansamblul tuturor varietăților sale, în funcție de cinci dimensiuni: timp (varietăți diacronice, adică etapele istoriei sale), spațiu (varietăți regionale), grup social (varietăți sociale, sociolecte), context (varietăți situaționale sau stilistice) și sex (varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem s-a extins și dincolo de limitele unei limbi "ausbau" sau standard, putând cuprinde mai multe asemenea limbi care, din punctul de vedere al lingvisticii comparative
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
În sociolingvistică, un sociolect sau un dialect social este o varietate a limbii utilizată de un individ în procesul comunicării (scrise sau orale) într-un anumit grup social sau context sociolingvistic, cum ar fi o clasă socioeconomică, un grup economic (în acest caz numit
Sociolect () [Corola-website/Science/328063_a_329392]
-
atribuindu-i o apartenență. Din acest punct de vedere, limbile disponibile joacă un rol major, nu doar fiindcă fac posibile anumite relații sociale (și imposibile pe altele), ci mai ales pentru că variațiile lor au semnificații identitare (de laidiolectul individual la sociolectul colectiv). Fiecare grup uman, fiecare societate produc astfel „categorii identitare” proprii, un repertoriu evolutiv și de referință În care Îi „clasăm” pe ceilalți, adică În funcție de care atribuim o anumită identitate (printre altele), din care deducem anumite semnificații. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
trăsăturile definitorii ale identității lor etnice sau chiar ale identității lor personale. În paralel, numeroase studii sociolingvistice arată că orice grup care se construiește ca atare tinde să producă trăsături lingvistice emblematice, care duc la formarea unei varietăți de limbă (sociolect, tehnolect, regiolect, argou, jargon etc.) sau, uneori, a unei limbi specifice (Blanchet, 2000, p. 114 și urm.). Identificarea unui grup este așadar puternic determinată de alegerile lingvistice, În special În cazul grupurilor care vorbesc o limbă minoritară: aceasta este determinantă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fraza precedentă, și nu ca un discurs indirect liber. În mod vădit, autorul este preocupat să redea turnurile, ethosul locutorului din vorbele citate și nu mai amestecă formele de discurs raportat. În cele două exemple de mai sus, există un "sociolect", un fel de a vorbi specific unui anumit loc (țăranii, muncitorii) care denotă un puternic contrast între vorbirea personajelor și cea a naratorului. Dar acest contrast nu este necesar pentru ca, prin vorbirea personajului, cititorul să observe o contaminare a discursului
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Seleskovitch, Lederer (1984: 25), Lederer (1994: 49-83), J. Delisle (1993: 28) disting câteva tipuri de echivalență: cognitivă (cu referire la semantismul textului și la "completările" noționale aduse de traducător), denotativă (informația oferită de DS privind datele extralingvistice), conotativă (cu respectarea sociolectului, a registrului de limbă) etc. Se vorbește apoi, despre echivalența pragmatică, dinamică (E. Nida, 1964: 5; P. Newmark, 1988: 48). În domeniul logicii, echivalența este un conector, "o relație logică între două enunțuri care sunt sau adevărate sau false [...] echivalența
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
atare și este concretizat în texte, discursuri și enunțuri, stilul funcțional, ca secțiune a limbii, este o formă conceptuală, concretizabilă numai indirect prin stilurile individuale, iar nu printr-o formă proprie. În termeni sociolingvistici, situația ilustrează raportul dintre idiolecte și sociolect, acesta din urmă reprezentînd rezultatul inducției ce pornește de la situațiile singulare oferite de celelalte. Cînd este orientat spre redarea cunoașterilor, întrucît acestea sînt deseori realizări ale proceselor inductive, discursul este corelat, în mod firesc, prin structură și prin conținut, atît
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
schimbărilor lingvistice în fluctuațiile compoziției sociale a comunității lingvistice. și pentru a descrie aceste modificări care au loc în cadrul limbii, trebuie să studiem variația lingvistică în cadrul comunității. Această variație a limbii în cadrul grupului social ne duce la conceptul sociolingvistic al sociolectului luând drept exemplu limbajul tinerilor. Limba și societatea trebuie studiate împreună pentru că fiecare din aceste entități implică pe cealaltă, limba se naște și se elaborează în cadrul comunității umane prin același procedeu ca și societatea. Dacă limba este un fapt social
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
lui Éluard sau a generalului de Gaulle. Spaniola argentinianului Borges (cap. 8) se poate amesteca cu greaca și să pună probleme de traducere. În plus, limba fiecăruia (stil sau idiolect) este întotdeauna traversată de împrumuturi din alte limbi și din sociolecte. Ca în acest poem de Éluard, de exemplu: T3 De ce sînt atît de frumoasă? Pentru că stăpînul meu mă spală. Cele două versuri ilustrează faptul că limba este traversată de valori și ecouri diferite ale cuvintelor după cum sînt utilizate. Dacă examinăm
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
după cum sînt utilizate. Dacă examinăm titlul secțiunii Capitale de la douleur (Capitala durerii) în care este inserat poemul: "Les petits justes", constatăm că titlul cu cunotație biblică trimite mai puțin la membrii grupului suprarealist (așa cum spun unii comentatori), cît la un sociolect pe care Éluard, fiu de croitoreasă, îl cunoștea cu certitudine. Într-adevăr, vocabularul modei desemnează prin "petits justes", încă din secolul al XVIII-lea, un obiect de îmbrăcăminte feminină care se mulează pe corp (Gateau 1994: 72). Este sensul care
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Felix Faure, dau întreg sensul, forța și eficacitatea potențială articolului "Acuz...!" Orice acțiune de limbaj se înscrie, după cum vedem, într-un sector dat al spațiului social care trebuie gîndit ca o formațiune sociodiscursivă, ca un loc social asociat unei limbi (sociolect) și genurilor discursului. Programul de cercetare care decurge din includerea lingvisticii textuale în cîmpul analizei discursului este foarte apropiat de cel pe care-l schițează J.-M. Schaeffer: "În măsura în care orice activitate de textualizare se înscrie în cadrul unui gen discursiv specific
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
străini care vorbesc româna cu greșelile tipice vorbitorilor non-nativi; și să se fi atras atenția asupra ei prin imitațiile produse de unele grupuri comice (de exemplu, Divertis). Se știe că tipul de umor obținut prin imitarea vorbirii străinilor reduce un sociolect la cîteva semne și semnale distinctive; printre acestea se poate să se fi impus conjunctivul care preia forma de infinitiv. Procedeul pare recent; am verificat cîteva din cazurile mai vechi de simulare cu scop comic a vorbirii străinilor - de care
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]
-
întrebarea fundamentală: "ce este scriitura?", complexității interogației datorându-i-se și paleta extrem de diversificată a posibilelor abordări pe care el le propune în timp. Astfel, dacă în Gradul zero al scriiturii, scriitura este mai mult o noțiune sociolingvistică sau un sociolect, în Mitologii este prezentată o perspectivă a moralității scriiturii, iar în Critică și adevăr se proclamă faptul că totul este scriitură. Relația lecturii cu scriitura va fi surprinsă în S/Z, unde aceasta din urmă este prezentată ca o practică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]