117 matches
-
pe de o parte, pe ramurile noi ale lingvisticii ca și pe metodele modern e de cercetare și, pe de altă parte, pe o serie de sectoare de graniță, la intersecția a diferite științe în relație cu lingvistica, de ex. sociolingvistica, etnolingvistica, psiholingvistica, lingvistica matematică, neurolingvistica, toate elaborate cu multă atenție. Uneori chiar s-au surprins specialități "în curs de constituire"ca de ex. frazeologia! Acestea toate dau D-ului un aer de prospețime și înfățișează o imagine extrem de largă asupra
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
ce ți se par mai cum se cade la cimilit, acele au, pe rudă pe sămînța, răspunsuri mai «anapăda»”. Cred că rezultă de aici interesul deosebit pe care aceste observații și fenomenele la care se referă îl pot avea pentru sociolingvistică, pragmatică, antropologia lingvistică; pentru a înțelege mai multe despre uzul actual și trecut al limbii române populare (în ce măsură limbajul vulgar e tabuizat sau utilizat în scopuri umoristice, de către femei și bărbați, din diferite categorii de vîrstă).
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
asociate cu tradiția culturală, cu stilul de viață și mentalitățile unor comunități. Tradiția cercetării dialectologice, bine reprezentată în lingvistica românească, dar dominată multă vreme de interesul pentru inventar, pentru fonetică și lexic, este astfel "deturnată" - cu sprijinul etnolingvisticii și al sociolingvisticii - către cercetarea pragmatică, către investigarea strategiilor conversaționale. Se pornește de la ideea că în fiecare limbă și varietate a limbii se pot observa diferențe în modul de construire a unui dialog, în sistemul formelor de politețe, în "stilurile comunicative": cu preferințe
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
Zdub", "Planeta Moldova", Pavel Stratan). Există diferențe semnificative de utilizare a mărcilor identității regionale de către cei menționați: unii propun mai ales argoul basarabean ("Planeta Moldova"), alții preferă formele dialectale rurale (Pavel Stratan). Fenomenul interesează deopotrivă istoria culturală, dialectologia, stilistica și sociolingvistica. Reacția publicului oferă un material suplimentar de analiză: comentarii despre diferențele regionale, apeluri la explicarea punctelor neînțelese, texte transcrise "după ureche". Un text este reprodus și de autor, și de ascultători, cu semnificative diferențe față de forma sa orală; putem deci
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
care selectarea desinenței -e sau -ule depinde de terminația numelui - în consoana sau în -u: Emile, Tudore, Răzvane, Victore - dar Radule. În contextul publicisticii umoristice, singura deviere pe care o aduc aceste vocative este de natură extralingvistica sau cel mult sociolingvistica: ilustrînd adresarea amicală către personalități politice, prezentate de obicei publicului, în discursul oficial, prin numele de familie. Variații ale acestei strategii presupun folosirea unor hipocoristice - fixate de uz pentru persoana în cauză sau nu, în ultimul caz surpriză fiind mai
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
în volum - însoțită de revizuiri și de actualizări - conferă și mai multă pregnanta și putere de convingere unor metode și unor idei-cheie, repetate insistent de autor: între acestea, esențială este afirmarea obligației de a apela la istoria socială și la sociolingvistica, de a privi faptele de limbă într-o perspectivă larg culturală. Dincolo de interesul pur "de specialitate" al articolelor cuprinse în acest volum, ceea ce impresionează e capacitatea autorului de a face din cercetarea lingvistică un domeniu pasionant pentru orice cititor: printr-
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
la reconstrucții abstracte. Mai multe secțiuni ale cărții sînt consacrate definirii și delimitării domeniului psiholingvisticii, ca știință inter- și multidisciplinară; sînt analizate relațiile sale cu psihologia și cu lingvistica în genere, dar și cu disciplinele mai noi ale contextualizării limbii - sociolingvistica, pragmatica, analiza discursului etc. Cu tonul personal și polemic care îi este caracteristic, autoarea își reafirmă opțiunea pentru un tip de psiholingvistică în constituirea căreia a avut un rol determinant și recunoscut pe plan internațional (respingînd explicit direcții alternative: școala
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
totalitare au explicat deja acest fenomen pe seama "limbajului dublu", a "limbii de lemn", sesizând o patologie și o corupție semantică. Limba nu mai trebuia să exprime realitatea, ci doar imaginea dorită de regim, o imagine schimbătoare și perversă, pe care sociolingvistica o caută mereu, fără să o poată circumscrie complet. Reabilitarea cuvintelor compromise prin distorsiune se-man-tică, abuz ori simplă uzură în timp este un act dificil, reclamând anume colaborarea timpului. "A omeni cuvântul", ca în expresia lui Virgil Ierunca, este tocmai
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
trăsăturile comune cu româna actuală, dar și de istoria și specificul tradiției locale, de conștiința etnolingvistică a vorbitorilor. Nu a sacrificat niciodată adevărul științific emoției sau intereselor conjuncturale; dimpotrivă, a plasat chestiunea statutului aromânei în contextul cel mai potrivit, al sociolingvisticii și al istoriei culturale, înțelegând-o ca limbă maternă, limbă funcțională, idiom cu propriile tradiții culturale și cu funcție identitară. La afirmarea identității culturale și la demonstrarea posibilităților de expresie a aromânei autoarea a contribuit inclusiv prin poezia sa, de
Con[tiința etnolingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7500_a_8825]
-
diferențieri sociale. Aceasta corespundea dogmei unei „societăți fără clase” și ilustra perfect viziunea totalitaristă; formula „limba întregului popor”, așa cum arată Sériot, era intens folosită și în Uniunea Sovietică. Această viziune a determinat în mare măsură lipsa de interes pentru dezvoltarea sociolingvisticii românești (într-o perioadă în care chiar sociologia era rău văzută, din cauza potențialului său subversiv). În schimb, a fost favorizată așa-numita „cultivare a limbii”, activitatea normativă și prescriptivă: pentru că omogenizarea nu era înțeleasă ca o extindere a limbii populare
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
autori: din punctul de vedere al vorbitorului și uneori și din acela al „cultivatorului limbii”, norma lingvistică se exprimă relativ simplu, în termenii unei opoziții între abatere și corectitudine; în schimb, lingvistul (mai ales specialistul în istoria limbii sau în sociolingvistică) vede, în aceleași fapte de limbă, dinamica schimbărilor în uz - realitate inevitabilă a oricărei limbi vii -, precum și dinamica instituirii de reguli, adică o istorie culturală a normării. Asumându-și rolul de a atenua tensiunile dintre aceste două perspective, de fapt
Cuvinte și sensuri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4608_a_5933]
-
autori: din punctul de vedere al vorbitorului și uneori și din acela al „cultivatorului limbii”, norma lingvistică se exprimă relativ simplu, în termenii unei opoziții între abatere și corectitudine; în schimb, lingvistul (mai ales specialistul în istoria limbii sau în sociolingvistică) vede, în aceleași fapte de limbă, dinamica schimbărilor în uz - realitate inevitabilă a oricărei limbi vii -, precum și dinamica instituirii de reguli, adică o istorie culturală a normării. Asumându-și rolul de a atenua tensiunile dintre aceste două perspective, de fapt
Minunile nu mai servesc la nimic? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4609_a_5934]
-
mai multe personaje. El acordă importanță statutului social, vârstei și sexului personajului însuși sau personajelor cu care acesta intră în relație, situației de comunicare în care acestea se află, reușind să ofere un material amplu de studiu pentru lucrările de sociolingvistică și pragmatică, chiar dacă în timpul său acestea erau discipline de care nici măcar nu se auzise. În cele ce urmează ne-am propus să prezentăm câteva particularități diafazice ale vorbirii personajelor din următoarele opere literare caragialiene: nuvela „Două loturi”, comedia „O noapte
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
elemente ca: kinships, friendships, work, social contracts, acquaintanceships apar și în Fisher 1987: 60-64. 14 Vion 1992: 105-106. 15 Prezentată, în general, în literatura de specialitate, ca obiect al teoriei pragmatice a performanței, în condițiile în care ,,contextualizarea" este asociată sociolingvisticii, ,,interpretarea în context" pragmaticii, iar ,,achiziția" psiholingvisticii Moeschler-Reboul 1999: 29. 16 Vezi și Bougnoux 1998: 18: ,,a descifra un mesaj sau a înțelege un comportament presupune cunoașterea cadrului, adică a tipului de relații în care acesta se înscrie" [trad. ns
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
What is Doing to the Young”, 10th Anti-Corruption Conference, Praga. Berg, Ivar, 1970, Education and Jobs: The Great Training Robbery, Praeger, New York. Bernstein, Basil, 1971, Class, Codes and Control, Routledge & Kegan Paul Ltd., Londra. Bernstein, Basil, 1977, „Sociologia educației și sociolingvistica”, în Fred Mahler (coord.), Sociologia educației și învățământului. Antologie de texte contemporane de peste hotare, pp. 89-97. Bernstein, Basil, 1980, Texte de sociologia educației, Editura Didactică și Pedagogică, București. Bidwell, C.E.; Friedkin, N.E., 1988, „The Sociology of Education”, în N.J. Smelser
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
astfel naționalismele parohiale ale Europei. Totuși, este foarte clar de ce esperanto, căreia Îi lipsea sprijinul unui stat puternic care să impună adoptarea ei, nu a reușit să Înlocuiască limbile vernaculare sau dialectele existente pe continent (după cum le place specialiștilor În sociolingvistică să spună, „o limbă națională este un dialect cu o armată În spate”). Esperanto era o limbă extrem de inconsistentă, fără rezonanțele, conotațiile, metaforele curente, literatura, istoria orală, expresiile fixe și tradițiile pe care le avea deja orice limbă cu un
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
aplicativ, fiind deopotrivă destinate specialiștilor în materie, și celor care se află la început de drum în acumularea cunoștințelor de limbă și literatură. Rubrici: „Opinii și atitudini”, „Antologia «Limbii române»”, „Obârșii”, „Permanența clasicilor”, „Fuziune și redimensionare”, „Analize și interpretări”, „Eminesciana”, „Sociolingvistica”, „Metodică”, „Cum vorbim, cum scriem”, „Laborator”, „Prezentări și recenzii” ș.a. Articolul, studiul, recenzia, consemnarea unor metode și procedee din practica pedagogilor, poezia - în cadrul rubricii „Antologia «Limbii române»” - sunt instrumente folosite de colaboratorii de pe ambele maluri ale Prutului, ca și din
LIMBA ROMANA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287812_a_289141]
-
argoului românesc; autoarea explică această întîrziere de înregistrare prin interesul aproape exclusiv al lingviștilor sîrbi pentru problemele standardizării și pentru dialectologie. Un punct comun țărilor din vechiul bloc comunist îl constituie ponderea neglijabilă sau chiar absența totală a studiilor de sociolingvistică urbană după 1945; cauza principală fiind tabuizarea stratificării sociale în regimul totalitar. Ne sună foarte apropiat și constatarea că mișcările alternative ale anilor '80 au redescoperit o "expresie lingvistică autentică", opusă limbii de lemn. Din caracterizarea generală a argourilor sîrbe
Vecinătăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15002_a_16327]
-
stilisticii. Interesat cu deosebire de problema expresivității ca atribut esențial al limbii artistice, autorul face importante precizări de natură teoretică și metodologică privitoare la cercetarea stilistică, tratează sistematic raporturile dintre stilistică și domeniile interferente, cum ar fi retorica, poetica, estetica, sociolingvistica sau critica literară, pentru a-și verifica ulterior ideile prin analiza textelor literare și a aplica metodele criticii stilistice în exegeza operei unor autori ca I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Creangă, I.L. Caragiale, M. Sadoveanu, Liviu Rebreanu, G.
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
imagina cum altfel s-ar putea produce și organiza cunoașterea. Împărțirea lumii în biologie, muzică, drept, chimie și fizică pare atât de naturală, încât, atunci când se pune problema unei alternative, apar de cele mai multe ori combinații (tot) ale acestor discipline: biochimie, sociolingvistică, psihologie juridică etc. Disciplinaritatea este explorarea științifică specializată a unui anumit domeniu (obiect de studiu) omogen, care produce noi cunoștințe și face desuete cunoștințele vechi. Activitatea disciplinară rezultă neîncetat din formularea și reformularea corpusului actual de cunoaștere despre obiectul respectiv
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
după anumite metode și organizată după anumite principii), dar unele dintre aceste discipline depășesc această sferă, de obicei, cînd sînt structurate în zonele de interferență ale lingvisticii cu alte domenii cognoscitive. Astfel au luat naștere așa-numitele științe interdisciplinare (psiholingvistica, sociolingvistica, teoria limbajelor artificiale etc.) și tot așa s-ar putea crede că se prezintă lucrurile în cazul filozofiei limbii, care s-ar plasa la intersecția dintre lingvistică și filozofie. Situația nu se poate reduce însă de data aceasta la admiterea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poate constata în toate științele socio-umane, și care a condus la o modificare a înțelesurilor lui, dar, mult mai important, a atras o schimbare a perspectivelor despre limbajul însuși. Într-o anumită măsură, chiar cercetările tot mai amănunțite din lingvistică, sociolingvistică, antropologie, etnologie sau teoria actelor de discurs au produs o mutație la nivelul percepției noastre despre limbaj, modificare ce a reușit să evidențieze o serie de idei forță, pe care Maingueneau le dezvoltă. Astfel, 1) discursul presupune o organizare transfrastică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
eforturile de compatibilizare a conceptului cu noțiunile de viață privată sau de timp liber (loisiră, de orientările spre studiul mentalităților colective și a imaginarului, de abordările în spirit pluridisciplinar - prin utilizarea anumitor instrumente metodologice preluate din științele socio-umane învecinate, precum sociolingvistica, geografia umană, semantica, psihosociologia, demografia istorică ș.a. -, am fost obligați să redescoperim axioma postulată de Fernand Braudel încă din a doua jumătate a secolului al XX-lea, conform căreia structurile cotidianului s-ar afla la limita dintre posibil și imposibil
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
faptelor de limbă. Considerăm că regularitățile textuale nu pot fi identificate decît procedînd în acest fel; interacțiunea acestora va fi regăsită prin intermediul orientării argumentative, iar genurile discursului, prin cel al planurilor textului. Alte orientări, precum analiza discursului, analiza conținutului sau sociolingvistica operează plecînd de la altfel de excluderi pentru a discerne alte regularități. Schema relevă ramificațiile teoretice. Trebuie reținut mai ales faptul că noi considerăm DISCURSUL ca fiind încadrat de INTERDISCURS. Rezervăm denumirea de "discurs" uzajului comun ce permite să desemneze discursurile
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
L., 1999, Conversația. Structuri și strategii. Sugestii pentru o pragmatică a romanei vorbite, ed. a II-a (revăzuta), București, All. Ionescu-Ruxăndoiu , L., 2004, "Politețe și impolitețe în dezbaterile televizate", în: Până Dindelegan (coord.), p. 417-422. Ionescu-Ruxăndoiu, L., D. Chițoran, 1975, Sociolingvistica. Orientări actuale, București, Editura Didactica și Pedagogica. Ionică, I., 1984, "Subdialectul muntean", în: V. Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească, Craiova, Scrisul românesc, p. 163-208. Iordan, I., 1937, Gramatică limbii române, București, Editura Cartea Românească. Iordan, I., 1948, Limba română
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]