95 matches
-
și spiritul capitalismului”, în 1921 L. Wittgenstein scrie „Tractatus logico-philosophicus”, iar Camus publică în 1951 „Omul revoltat”, în care analizează evoluția umanității prin prisma revoltelor și a revoluțiilor. Noi sisteme în filosofie: fenomenologismul, cu Ed. Husserl; intuiționismul, cu H. Bergson; sociologismul, cu E. Durkheim. În 1923 se întemeiază Școala de la Fankfurt, iar în anul următor ia ființă Cercul de la Viena. Totodată, împreună cu Marx, Darwin și Nietzsche, însă de pe pozițiile medicinei, Sigmund Freud contribuie decisiv la răsturnarea perspectivelor tradiționale asupra valorilor consacrate
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1454423935.html [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
mic fragment al lumii care se scrie întruna”. (Nicoleta Sălcudeanu) ”Viguros prozator modern, oferindu-și lungi pauze, George Bălăiță nu are rădăcina debilitata prin cultism. Romancierul nu îmbrățișează o formulă canonica: el vrea și lirism freatic și istorism vizionar și sociologism catalizant. Cu intarsii livrești, proza să nu respectă structurile prestabilite; povestirea da sens curgerii timpului, dar repeta haosul viului, încâlceala polimorfului, încercând a stăpâni universul prin cuvânt, repudiind, însă, fixarea. George Bălăiță s-a statornicit, totuși, în iluzia cea mai
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
să identifice „ prin logica problemelor și a problematicii sociologiei” o serie de paradigme în istoria sociologiei. Integrarea demersului său în istoria sociologiei, a însemnat lămurirea limitelor și a cadrului de manifestare al următoarelor paradigme: mecanicism, contractualism, psihologism, relaționism, naturalism, istoricism, sociologism, universalism, noologism, fenomenologism. El nu a identificat aceste paradigme pentru a le accepta, ci pentru a avea față de ele o poziție critică, dezvăluind astfel originalitatea gândirii sale. Astfel, pentru Herseni, mecanicismul este „poziția cea mai puțin întemeiată”. Contractualismul, în raport cu mecanicismul
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
natura organică nu contribuie la clarificarea realității sociale și a specificului ei”. Istoricismul reprezintă un plus pentru viața științifică a societății. Indubitabil, „societatea este și un proces istoric”, dar sociologia trece dincolo de istorie, adoptând și un punct de vedere static. Sociologismul devine cel dintâi curent științific care „dovedește existența sui generis a societății” și conferă cercetărilor particulare un nou înțeles. Eroarea sociologismului constă în exagerarea nepermisă a punctului de vedere sociologic, pentru a constitui din sociologie „o enciclopedie a științelor sociale
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
Indubitabil, „societatea este și un proces istoric”, dar sociologia trece dincolo de istorie, adoptând și un punct de vedere static. Sociologismul devine cel dintâi curent științific care „dovedește existența sui generis a societății” și conferă cercetărilor particulare un nou înțeles. Eroarea sociologismului constă în exagerarea nepermisă a punctului de vedere sociologic, pentru a constitui din sociologie „o enciclopedie a științelor sociale particulare”. Pasul hotărâtor pentru constituirea sociologiei îl face universalismul, dar această paradigmă lasă nedefinită „natura totalității sociale, încercând să înlăture determinismul
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
în Partidul Socialist Italian și mai târziu în Partidul Comunist Italian. Activitatea sa a fost denumită cu termenii „istorism marxist”, „umanism secular” (a făcut parte din Asociația pentru apărarea școlii laice de stat), „socialism umanitar” și cu dispreț „veteromarxism” "și „sociologism”, dar un lucru este sigur: el a fost în măsură să îndeplinească cerințele unei societăți care - ieșind din paralizia regimului totalitar și a războiului - aspira să evolueze spre democrație. Edoardo Sanguineti a scris despre el: „Unul dintre cei mai importanți
Giuseppe Petronio () [Corola-website/Science/335591_a_336920]
-
teoretizări care au substituit societății sisteme sau structuri sociale supraordonate în care individul uman singular nu era decât un nod într-o rețea a socializării cu o logică strictă a determinărilor și constrângerilor. Analiza sociologică a deviat astfel într-un sociologism fără subiecți sociali și cu o focalizare exclusivă pe principiile constitutive și reproductive ale ordinii sociale. Astfel de abordări și teoretizări au fost contracarate mai ales prin sociologia comprehensivă a acțiunii inițiate de Max Weber. Holismului societal i s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mai restrîns al socialului, îi inventariază decis frumusețile și eșecurile, apoi topește totul într-o materie tainică și acidă în același timp, care cucerește fără să facă și anestezii, care stîrnește reacții morale și interogații directe, fără a impinge în sociologism ieftin și în sentimentalism gratuit. Așa cum întreaga experiență umană și culturală a lui Podlipny se poate ușor citi în subtextul picturii, întreaga vocație de pedagog se poate descifra în gîndirea artistică și în dimensiunea tehnică a lucrărilor sale. Există în
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
dintre criticii tineri e un singur pas. Nu întâmplător, două din puținele cărți publicate deocamdată de criticii tineri se ocupă de politica literară a criticilor generației mele în anii 1960-1980. Noi ne întorceam la maiorescianismul estetic, ei se întorc la sociologismul vulgar gherist. Cred că teoria e complet greșită, bazată pe supoziții mai degrabă decât pe realități, și, în definitiv, incoerentă. Înainte de orice alte considerente, e vorba de o ipoteză nesusținută nici chiar de literatura pe care o scriu tinerii din
Despre ce e vorba by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2682_a_4007]
-
Or, de la G. Călinescu încoace, s-a încercat stăruitor a se elimina dimensiunea științifică din angrenajul viziunii eminesciene. În realitate, cunoașterea multidisciplinară eminesciană sporește originalitatea gândirii poetice a autorului Luceafărului, fără a confunda planurile diferite ale poeziei și științei. După sociologismul proletcultist, se trecuse la extrema estetismului, prin aceiași ideologi, ignorându-se dimensiunea ontologică a artei. Pentru a surprinde o asemenea realitate, era nevoie de un spirit nu doar interdisciplinar, ci și de unul transdisciplinar. Pe acest nou teren vine cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adevărul realității societății noastre actuale, în care rolul de frunte al partidului în întreaga luptă a poporului chezășuiește dezvoltarea socială.” Cu Moștenirea lui Ibrăileanu (1955) și Cronici (I-II, 1957-1958). B. se apropie de teme și metode mai consistente, deși sociologismul vulgar, schematismul continuă să impieteze judecățile asupra unor personalități și orientări culturale majore. Titu Maiorescu și Junimea sunt sancționați pentru „concepția reacționară”, în timp ce G. Ibrăileanu, C. Dobrogeanu-Gherea, colaboratorii revistei „Contemporanul” sunt valorizați numai ca promotori ai ideilor progresiste: Ibrăileanu, omul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285870_a_287199]
-
cît și în veacul nostru este caracteristică deci pentru cultura română această continuitate, în forme istorice si literare diferite, a opoziției dintre critica "sociologică" și cea "estetică". In forme diferite, dihotomia persistă în critica actuală, cind, depășindu-se erorile unui "sociologism vulgar", manifestare extremă și simplificatoare a unui interes sociologic mai vechi, se caută, mai ales de către unii critici din generația tînără (N. Manolescu, E. Simion, Matei Călinescu și alții), sesizarea valorilor estetice, dar și, de către un alt grup de cercetători
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
În flăcări (1931), Sirenele zidirii (1932), De pază (1935), Dezrobire (1935), lipsite de valoare literară, ca și piesele Codreanu (1930) și Biruința (1933). Articolele sale de critică literară aparțin unui lector nu lipsit de gust, dar adânc marcat de dogmele sociologismului vulgar. A tradus din Pușkin, Lermontov, Esenin ș.a. SCRIERI: Poezii, Balta, 1929; Codreanu, Tiraspol, 1930; Întrebări literare (în colaborare cu I. Vainberg), Tiraspol, 1930; În flăcări, Tiraspol, 1931; Tinerimea în luptă și zidire (în colaborare cu Leonid Corneanu), Tiraspol, 1931
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287773_a_289102]
-
zeii și spiritele, ci "și o stâncă, un arbore, un izvor, o piatră, o bucată de lemn, o casă sau chiar un cuvânt"21, recunoscând posibilitatea unei cuprinderi foarte largi, de la o religie la alta. De altfel, în ciuda reproșurilor de sociologism 22 și reducționism, îndreptate la adresa teoriilor sale, Durkheim nu restricționează spațiul destinat sacrului doar la domeniul religiosului, ci îl lărgește și spre zona socialului, argumentând această tendință prin existența unor religii, precum budismul sau jainismul, în care sacrul nu se
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
are o activitate critică prodigioasă, ce cuprinde literatura română de la începutul secolului al XIX-lea până în anii ’90 ai secolului al XX-lea. Încă din Masca geniului (1967), care se resimte, ca mai toate cărțile epocii, de pe urma dogmatismului și a sociologismului, el își afirmă aplicația pentru studiul de sinteză (Începuturile romanului românesc, Nuvela românească), pentru abordarea micromonografică a operei unui scriitor (Duiliu Zamfirescu, I. Al. Brătescu-Voinești) și, de asemenea, preocuparea specială pentru viața literară din Transilvania (Caragiale și Transilvania, „Convorbiri literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
pentru un act critic cu orientare sociologică explicită, care să aibă în vedere literatura ca modalitate de încorporare a faptului real și să interpreteze opera ca retrăire a experienței umane în lumea socială. Respingând în egală măsură excesele interpretative ale sociologismului vulgar - spre care riscă să alunece chiar personalități marcante ale domeniului, cum ar fi Lucien Goldmann sau Robert Escarpit -, precum și pe cele ale noii critici, care absolutizează literatura ca text fără referent exterior, teoreticianul ține seama de dublul caracter al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
certitudine alegerea dintre două teorii rivale. Nu există nici un algoritm care să poată înlocui calitățile de judecată și anticipare, ce sunt izvorul succesului științific. 1.4.2.7. Metodologia programelor de cercetare (Lakatos) Lakatos, filosof și istoric al științei, ostil "sociologismului" lui Kuhn, se apropie de pozițiile popperiene și construiește o teorie a evoluțiilor științifice, permițînd o restructurare rațională a căilor și modalităților de dezvoltare a cunoașterii. El consideră că Th. Kuhn a abandonat orice disciplină de evaluare rațională a teoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
uciși”, reține ca modele de creativitate activă, „substanțialistă”, pe Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Dan Botta și respinge pe E. Lovinescu pentru relativism estetic, pe M. Dragomirescu pentru estetism, pe G. Ibrăileanu pentru sociologism, pe N. Iorga pentru dogmatism, de asemenea, pe G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu. Fanatic al distrucției așa-ziselor forme anchilozante din cultură, I. era nu numai nedrept, lipsit de acoperire și de perspectivă în afirmații, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
și reabilitând categoriile de persoană și libertate. în anii 1980, comuniștii europeni și latino-americani reabilitează psihanaliza, ca psihiatrul francez Bernard Muldworf a cărui lucrare din 1986 Le Divan et le Prolîtaire recuză biologismul, „care anulează dimensiunea relațională a sexualității”, și sociologismul, „care îi escamotează aspectul subiectiv”. Totuși, această reflecție nu duce la o chestionare a militantismului comunist, abandonat mai cu seamă stângiștilor* libertari. Dimpotrivă, sub regimurile comuniste, psihanaliza rămâne interzisă, neurolepticele și antidepresivele nu sunt folosite decât încetul cu încetul și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
canavaua unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară „concretul necategorial”, „realitatea monadică”, pe care le reperează de fapt tot prin structuri, motive, mijloace literare. Atent la nuanțe, erudit dar refuzând istorismul, sociologismul, estetismul dar nu și 1 Marian Popa - Dicționar de literatură română contemporană, București, Editura Albatros, 1971 113 patriotismul, V. S. nu pare a avea preferințe în alegerea subiectelor criticii. Prin supralicitare, el transformă opera într-un pretext pentru digresiuni și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
în desfășurarea existenței, pentru felul în care acesta este influențat de lumea în care trăiește și în care va influența el însuși lumea. Cu toate că se conformează ideologiei timpului, autoarea va reuși să se îndrepte spre critica sociologică (îndepărtându-se de sociologismul marxist) și să îmbine în analiză caracteristicile „omului” și ale „operei”. Scrierile luate în discuție în eseurile și studiile sale critice sunt interpretate în funcție de structura socială a momentului, după cum se poate observa în următorul volum, Structuri libere (1970). În eseuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
sfărâmată - „arcă a lui Noe eșuată” -, trezit de revoluție la realitatea vieții, încearcă să se facă util prin cunoștințele lui muzicale, prilejuind altui personaj din piesă evocarea miticilor Orfeu și Acteon, ca sugestie a incompatibilității dintre clasele sociale, purtând amprenta sociologismului anilor ’50. Ca și la Camil Petrescu, unul dintre personajele lui L., artist, face teoria necesității restrângerii la câteva motive artistice, încontinuu aprofundate prin noi interpretări, mereu îmbogățite prin alte idei: „Opera tuturor artiștilor - afirmă Manole din Moartea unui artist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
și „Moldova socialistă”. Cartea de debut a lui M., culegerea Povestiri, apărută în 1962, include o suită de nuvele pe teme rurale, situate la hotarul dintre schița publicistică și povestirea propriu-zisă. Romanul Semne bune anul are (1965) este afectat de sociologism vulgar, ca și alte scrieri : Piatra de temelie (1980) și nuvelele din Botezul (1984). Pe de altă parte, romanele Spicul visului (1973), Cruciș de săbii (1977), ce evocă personalitatea lui Dimitrie Cantemir, și povestirea Calea lupilor (1989), consacrată figurii spătarului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287947_a_289276]
-
fiul său, Bogdan Florian; Victor Durnea, Alexandru Călinescu, Liviu Papuc, Cornelia Gagos de la BCU Iași, cărora le mulțumesc și pe această cale. Pot fi citate și alte nume „ideologice” ale artei și literaturii, subordonate de multe ori marilor paradigme ideologice: sociologism, realism socialist, proletkult, protochronism, ceaușism, tracism (dacism) etc. Din prima categorie pot fi citați Virgil Teodorescu (1909-1978), președinte al Uniunii scriitorilor În anii 1970, apropiat, se spune, lui Nicolae Ceaușescu; În a doua, Gellu Naum (1915-2001), În a treia, Geo
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
literar va cunoaște o anume deschidere, vizibilă mai degrabă sub raportul teritoriilor literare explorate decât în planul comprehensiunii critice. Astfel, monografia N. Beldiceanu (1961) reprezintă o evocare empatică a figurii neglijatului poet, în pagini uneori colorate, dar tributare fără excepție sociologismului vremii. Cea mai ambițioasă cercetare a lui U., Memorialistica în opera cronicarilor, interesează doar prin punerea problemei, pe care nici măcar nu încearcă să o rezolve. Căci delimitând memoria de istorie, el nu urmărește mai departe dialectica celor două categorii, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]