42 matches
-
trei concepte bine individualizate. În sensul acesta, nu toate bolile psihice pot avea un caracter antisocial, fapt care ne interzice să etichetăm sau să confundăm devianța cu boala psihică. În egală măsură, nu trebuie ca la originea devianței sau a sociopatiei să punem o „cauză pihiatrică”, „medicalizând” niște manifestări nepsihiatrice, în sens clinico-medical. Este foarte adevărat că există și cauze psihiatrice care pot duce la structuri sociopatice ale personalității și conduite deviante, așa cum sunt ele întâlnite în cazul sociopaților amorali sau
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
comportament și conștiință secundare. La deviantul sociopatic, anomalia de personalitate se traduce prin dificultăți de adaptare sau printr-o permanentă stare de inadaptare la normele și legile vieții sociale. Această stare este cunoscută sub numele de „dezechilibru psihosociopatic”, „personalitate antisocială”, „sociopatie”. Prin incapacitatea și instabilitatea care-l împiedică să se integreze în comunitatea umană, starea de „dezechilibru moral” a sociopatului se deosebește de „dezechilibrul psihic” al bolnavului mintal. Sociopatul este antisocial, și din acest motiv societatea îl refuză, îl reprimă prin
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
deosebit de importantă, cu implicații atât individuale, privind structura personalității, cât și psihosociale și socio-psihiatrice, privind comportamentul individului. Este vorba despre constituția perversă. Constituția perversă este mai mult o stare a personalității, o dispoziție constituțională și nu un tip anumit de sociopatie, având în vedere faptul că în sfera sa intră manifestări aberante dintre cele mai variate. Pe aceste considerente, am putea aprecia mai degrabă constituția perversă ca reprezentând fondul mental și de personalitate pe care se dezvoltă conduitele deviante și sociopatiile
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sociopatie, având în vedere faptul că în sfera sa intră manifestări aberante dintre cele mai variate. Pe aceste considerente, am putea aprecia mai degrabă constituția perversă ca reprezentând fondul mental și de personalitate pe care se dezvoltă conduitele deviante și sociopatiile. Acest punct de vedere pare a fi însușit de majoritatea specialiștilor, deși termenul pare a fi consacrat (în sfera psihiatriei) perversiunilor sexuale. În contextul de față, îi atribuim o semnificație mai largă, psihopatologică și social-morală: constituția perversă este terenul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
alții; impulsivitate malignă; inadaptare socială; aceste caracteristici sunt specifice tipului de sociopat antisocial; b) Lacassagne și Tarde consideră că orice criminal este expresia unei anumite forme de „boală socială”, ce apare pe un anumit teren constituțional (bio-psihotip), reproducând trăsăturile specifice sociopatiei. 3. Geneza și dinamica personalității și comportamentului delictual Această problemă a preocupat un mare număr de specialiști, care i-au dedicat studii importante (C. Lombroso, G. Tarde, M.B. Clinard, D.C. Gibbons, V. Dragomirescu). Elementul central al problemei privește formarea personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a cauzelor care favorizează răspândirea alcoolismului și toxicomaniilor; d) măsuri sociale privind controlul riguros al producției și manipulării de piață comercială a produselor alcoolice, precum și a medicamentelor sedative și analgezice pe bază de opiacee, a psihotropelor. Recuperarea în psihopatii și sociopatii Din punct de vedere psihosocial și al modului de comportament aberant, psihopatiile și sociopatiile se înrudesc. Elementul principal este reprezentat de caracterul aberant al acestor conduite, de natura conflictual-tensională a relațiilor interpersonale, de incapacitatea de adaptare pozitivă, constantă, în familie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
al producției și manipulării de piață comercială a produselor alcoolice, precum și a medicamentelor sedative și analgezice pe bază de opiacee, a psihotropelor. Recuperarea în psihopatii și sociopatii Din punct de vedere psihosocial și al modului de comportament aberant, psihopatiile și sociopatiile se înrudesc. Elementul principal este reprezentat de caracterul aberant al acestor conduite, de natura conflictual-tensională a relațiilor interpersonale, de incapacitatea de adaptare pozitivă, constantă, în familie sau profesiune. Pentru psihopați, fenomenul are la bază tulburarea organizării intrinseci a sistemului personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de Helnwein, în care indivizi deraiați psihic sau mutilați corporal își exhibă rănile cu o seninătate veselă, sub privirea crudă și voluptuoasă a publicului. Atunci cînd e acționat declicul sastiselii, poezia proletară a cinismului și stupidității explodează în puseuri de sociopatie individuală. Este momentul de glorie al sub-umanității, în care oamenii se bucură că sînt striviți de sistem, iar neîmplinirile personale se dilată vesel la dimensiunea dezastrului național: barbaria forței e ridicată la rang de normalitate socială, îndreptățită "moral", motivată ideologic
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
uneori, chiar psihice. Ulterior, conceptul de patologie s-a extins. El a fost adoptat Întâi de cercetările privind tulburările de comportament, dificultățile de comunicare, tulburările de adaptare-integrare, făcându-și astfel intrarea și În sociologie. Patologia socială cuprinde conduitele deviante, aberante, sociopatiile, inadaptarea, dependența etc. În sfera pedagogiei, se constituie un sector similar, cuprinzând următoarele: dificultățile de adaptare școlară, dificultățile de Învățare, copilul dificil sau problematic, copilul cu nevoi speciale, copilul nemotivat, absenteismul școlar, copilul timid sau instabil, tulburările de scris, citit
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să-și piardă libertatea interioară devenind un alt tip de „ființă” umană - o „ființă a anormalității”. Bolnavul psihic este o persoană desprinsă parțial (nevroze, psihopatii) sau total (psihoze) de realitatea lumii. El este proiectat fie la periferia lumii (nevroze, psihopatii, sociopatii), în afara lumii (demențe) sau într-o lume a realității iraționalului, o lume interioară, închisă sau circumscrisă la interioritatea persoanei bolnavului (schizofrenie, parafrenie, paranoia, melancolie). Această lume a bolii psihice are un caracter închis, întors către sine, negativ în raport cu experiențele sufletești
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ideilor despre nebunie un aspect nou, sau mai exact redescoperit: funcțiile sociale ale nebuniei, în care se întâlnesc „rolul nebuniei în societate” precum și „atitudinea societății față de nebun și nebunie”. Orice societate își delimitează „negativitatea” sa prin prezența bolnavilor psihici, a sociopatiilor sau a persoanelor handicapate. Într-o societate „nebunia” și „nebunul” au rolul unei supape care permite descărcarea contradicțiilor, conflictelor și constrângerilor pe care suntem nevoiți a le reprima prin refulare, ca fiind interzise, inacceptabile, contrare normelor modelului socio-cultural. Prezența nebuniei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asupra relațiilor interumane. b) Dificultățile de adaptare-integrare, de comunicare cu lumea, îi fac pe acești indivizi să sufere, producând prin aceasta și suferința persoanelor din anturajul lor. c) Sunt structuri caracteriale și temperamentale de un tip constituțional particular, înrudite cu sociopatia, anetopatia sau oligotimia. d) Prin cele anterior expuse, acești indivizi nu trebuie etichetați drept „bolnavi psihici”, ci „caracteriopați”, ei reprezentând personalități anormal constituite psihic, de tip constituțional. În sensul acesta un rol esențial revine educației, mediului familial de origine, școlii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin starea de dezechilibru psihic. La dezechilibrul psihic anomalia de personalitate se traduce prin dificultăți de adaptare sau inadaptare permanentă la normele și sistemul de valori al vieții sociale, familiale etc. Această stare este cunoscută sub denumirea de dezechilibru psihopatic, sociopatie, personalitate antisocială, toți acești termeni desemnând acea formă, de devianță socială care se observă în special la sexul masculin și în mediile socio-familiale dezorganizate. Prin instabilitatea și incapacitatea sa de a se integra în grup, persoana dezechilibratului se deosebește de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin următoarele aspecte: impulsivitate, agresivitate, inafectivitate aparentă, absența anxietății, alte manifestări (trăsături de caracter de aparență isterică, tulburări de conduite sexuale, tulburări de dispoziție afectivă, episoade disforice de scurtă durată). Tot în cadrul acestui grup de personalități anormale trebuie menționate și sociopatiile. Acestea reunesc acele tulburări de personalitate la care predomină manifestările antisociale. Ele se definesc în felul următor: „Tulburarea de personalitate caracterizată prin neglijarea obligațiilor sociale, independență față de ceilalți, o violență impulsivă și o insensibilitate rece”. Acești indivizi manifestă o mare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
instanță de „cenzură morală” a personalității. În sensul acesta distingem următoarele tipuri de deficiențe de adaptare-integrare: starea de dependență familială sau socială, reprezentând o inadaptare pasivă a individului, starea de inadaptare activă caracterizată prin conflicte, conduite de tip deviant, delincventă, sociopatie, acte antisociale. 8) Personalitățile deteriorate Acest grup reunește acele modele de personalități anormale caracterizate prin degradarea progresivă, cu caracter ireversibil, a sistemului personalității și care survine ca urmare a evoluției clinico-psihiatrice a unor procese psihopatologice grave, la o personalitate complet
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stări de posesiune, stări lunatice etc. Toate aceste denumiri sunt expresia concepțiilor medico-culturale despre boala psihică, dar și expresia atitudinii societății față de bolnavii mintali. Astăzi termenul de psihoză este rezervat unei clase de afecțiuni clinico-psihiatrice, care se diferențiază de nevroze, sociopatii sau psihopatii, tulburări de caracter, afecțiuni psihosomatice sau întârzieri de dezvoltare intelectuală (L.E. Hinsie și R. J. Campbell). A. Porot etichetează psihozele ca fiind „afecțiunile mintale cele mai grave, caracterizate printr-o atingere globală a personalității de procesul patologic”. După
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pot fi aplicate în domenii importante ale disciplinelor umane cum ar fi: viața socială, științele juridice, psihoterapia bolilor psihice, educația specială etc. Datele psihopatologiei contribuie mult la înțelegerea multor aspecte ale vieții individuale sau colective, ale problemelor de devianță și sociopatii, de atitudine terapeutică a bolnavilor psihici, precum și în ceea ce privesc problemele speciale ridicate de unele situații reclamate de educație. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că psihopatologia aduce un aport original deosebit de importantă, în sfera disciplinelor umane
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]