629 matches
-
care, eliminînd mitul și exacerbînd rațiunea ca posibilitate de cunoaștere, ar fi construit ,elucubrații ce se vor modelice": ,împotriva unui orizont îmbibat de mituri, capabil să adune în propria lui unitate o adevărată ascensiune către cultură, să creeze cultură, omul socratic, bazat pe un optimism raționalist, se realizează numai în abstract, dînd naștere Ťunei educații abstracte, unor obiceiuri abstracte, unui drept abstract, unui stat abstractť (Nietzsche în Originea tragediei ), din care nu se poate desprinde nici un fel de cultură altfel decît
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
stat abstractť (Nietzsche în Originea tragediei ), din care nu se poate desprinde nici un fel de cultură altfel decît universalizantă și abstractă. Atît democrația occidentală, cît și marxismul, făurit în jurul abstracțiunii hegeliene a statului perfect și autoritar, se trag din optimismul socratic". Altfel spus, raționalismul ce s-a dispensat de transcendență a dus la monstruozitățile totalitarismelor, la ,giulgiul abstract" al ideologiilor care-și au partea lor, foarte grea, ,de vină și rușine", pentru cele mai oribile carnagii ale istoriei. Excesivul ,optimism socratic
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
socratic". Altfel spus, raționalismul ce s-a dispensat de transcendență a dus la monstruozitățile totalitarismelor, la ,giulgiul abstract" al ideologiilor care-și au partea lor, foarte grea, ,de vină și rușine", pentru cele mai oribile carnagii ale istoriei. Excesivul ,optimism socratic", opus tragicului izvorît din mit, ne-ar fi tîrît, la fel de dezastruos, atît în ,abstractul operetistic al democrației occidentale, un fel de văduvă veselă care n-a mai reușit niciodată să se mărite după moartea fundatorului sinucis la Atena", cît și
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
beneficia de articularea mijloacelor verbale și a celor vizuale, dar nu pentru a intimida auditoriul cu planșe supraaglomerate, păstrate în atenția privitorilor nu mai mult de trei sau patru secunde, ci pentru o reală împletire a cuvântului cu imaginea. Dialogul socratic poate și el să fie folosit, dar cere un talent și o pregătire pe care puțini le au și pretinde o colaborare a auditoriului pe care nu se poate totdeauna conta. La lecțiile de deschidere de la matematică veneau și persoane
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
universitari din diferite centre culturale românești cum sunt Iași, Craiova ori Baia Mare: Șerban Cioculescu, Constantin Ciopraga, Al. Săndulescu ș.c.l. Cel care parcurge aceste biografii, duce o muncă de recunoaștere dar și de moșire a ideilor, apelează la maieutica socratică pentru că poartă o discuție strânsă cu și fără intermediar, o discuție dublă, cu un critic și cu o capodoperă. Au loc reconfigurări și reconfirmări, benefice sau nu pentru literatura română, inevitabile și necesare. Profesor la Facultatea de Litere a Universității
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
ar putea întreba Mircea Mihăieș pe urmele lui Sartre. Iar răspunsul, după parcurgerea unei impresionante bibliografii din care nu lipsesc numele mari (Ihab Hassan, John Barth, Umberto Eco, Matei Călinescu, Alan Wilde, Jean François Lyotard), nu poate fi decît unul socratic: „Știu că nu știu". în general trăsăturile postmodernismului se recunosc sau se inventează a posteriori, prin delimitare față de modernism. Citind o operă literară putem spune cu oarecare siguranță care sunt elementele postmoderne din alcătuirea ei, dar foarte puțini sunt cei
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
că apariția acestui concept ca factor activ în opera poetului nostru este consecutivă convertirii sale". Din această poziționare a poetului ca oglindă a ordinii universale, decurge o etică a umilinței și contemplației: "N-a încercat oare Claudel să înlocuiască maxima socratică «cunoaște-te pe tine însuți» prin «uită-te pe tine însuți»? Uitarea de sine e condiția dăruirii de sine. Cu cît e mai aproape de centru, cu atît poetul își este sieși mai indiferent, neputincios a se vedea pe sine, dar
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
pot aduce momente de relaxare. Probleme "filosofice" ca raportul dintre original și copie, dintre parte și întreg, ce este metafora sau ce înseamnă să fii înțelept devin simple jocuri în "poveștile" din cele două manuale. Iată cum sună un dialog "socratic" între Ruxi și prietena ei cea mai bună: " Isabela, de ce vorbesc oamenii? Isabela a strîns din buze de parcă ar fi vrut să fluiere, pe urmă a spus rar: - Cred că oamenii vorbesc pentru că vor ca ceilalți să afle ce cred
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
Acterian cade răpus pe front, Mircea Vulcănescu moare în temnițele comuniste, Petru Manoliu se cufundă definitiv în tăcere, iar Constantin Noica pentru un lung răstimp, acestuia, rămas unul singur, "de sămînță", fiindu-i dat a reconstitui puntea. Noica, însă și socraticul Petre Țuțea, transmit, sub acolada lui Nae Ionescu, ștafeta criterionistă. La Păltiniș, prin apariția unor Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu ca și a altora, Criterionul reînvie din propria-i cenușă, precum mitologica pasăre: Nu voi înceta să spun, scrie Dan Ciachir
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
sunt și mai tragice. Oare cinismul nostru este atât de mare, ori judecata noastră, atât de mică încât am ajuns să ne referim la pușcăriile securiste ca la un spațiu al libertății, iar la perioada comunistă, ca la epoca dialogurilor socratice din agora ateniană? De ce ne facem că nu știm despre ce vorbim? Chiar am uitat faptul că sub regimul terorii generalizate orice individ era la discreția puterii totalitare, iar o dată intrat în ghearele securității, aceasta putea face cu tine orice
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
fi fost bine să mă influențeze Caragiale, cea mai strălucită inteligență pe care a dat-o vreodată cultura română. El avea un spirit dialectic excepțional, era recunoscut de Dimitrie Gusti și de alții ca dialectician genial, era un spirit etern socratic. Dar nu cred că eu sînt o materie destul de bună pentru el. Oricum, ceva trebuie să fi schimbat el în mine... D.P.: Cartea asta iese din preocupările tale imediate, din proiectul legat de generația ’27. M.P.: Da, dar știi, Dora
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Domitius Ahenobarbus Am văzut China la ea acasă - medita într-un bob de orez Am văzut chipul tatălui meu interbelic impregnat pe o piatră, la Cernăuți Am văzut mănăstirea Bogdana îngenunchiată în lacrima călugăriței de la schitul Tanacu Am văzut câini socratici - mâncau fructe pe aleile vizitabile ale ruinelor din Milet Am văzut ceea ce nu credeam să văd vreodată Dar niciodată nu am văzut cărți încarcerate (cu brățări fine de aluminiu) spre a nu se arunca din trenul hibernal București-Iași și retur
Înrobirea și dezrobirea cărților by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/4004_a_5329]
-
sânge, Barcazul, cei o Mie, plumb și lănci. Pe Garibaldi l-ai împins din spate, Nu vântul care bate dinspre munți, Să-nchege un regat din sfărâmate Idile, printre lacuri, bărcI și punți. Pe cel care unise deseori cu sila Socratic sudul cu severul nord, Pe cel care urâse rugile și mila, Ți-l arunca pe oricine peste bord. Tu i-ai hrănit și demonul și cutezanța, Negația ce pregătește rodul, Când totu-i calcinat, numai speranța Sub spuze-nflăcărează totul
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
succesive date celebrei “enigme” a sinuciderii ciudatului nenea Anghelache, casierul din Inspecțiune, Ion Vartic revoluționează în fond întreaga caragialeologie. Scopul criticului este de a ajunge la intuiția întrebării hermeneutice corecte, aceea chemată să provoace, ca într-o maieutică de tip socratic realizată cu presupusul cititor (unul “leneș la pricepere” cel mai adesea), răspunsul explicativ cel mai plauzibil: “De ce se sinucide Anghelache? Pentru că e un anxios frustrat de frică! Și pentru a se sustrage febrei anxietății fără obiect, care îl face să
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
printre degete a chiar esențialului respectivei existențe? Iată o întrebare fundamentală care rămîne în urma lecturii acestei cărți. Biografie sau destin? Dilemei inițiale a lui Octavian Paler nu i se poate răspunde, la capătul celor 300 de pagini ale cărții, decît socratic: Este răspunsul implicit al autorului, infinit mai puțin important însă decît drumul parcurs de el în amintire pentru revelarea lui. Autoportret într-o oglindă spartă este un dramatic document de conștiință a cărui concluzie are darul să ne pună pe
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
înfundătura filosofică" a modului românesc curent de-a face filosofie, aflîndu-se alături de Blaga pe unicul drum pe care gîndirea autohtonă putea accede la o filosofie de tip apusean? Ion Dur se străduiește a ne oferi o imagine obiectivă a gînditorului "socratic", a profesorului care, în optica d-sale, a jucat, "în spațiul cultural interbelic, un rol maiorescian": "Exegeza profundă a transformat însă Ťzgomotulť produs în jurul operei și personalității lui Nae Ionescu într-o energie care să intensifice judecata cît mai echilibrată
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
St. John Chrysostom: A Rhetorical and Contextual Study, in GreekOrthodox Theological Review, 43, 1998, 93-104; D. French, Rhetoric and the Rebellion of A.D. 387 in Antioch, Historia, 47, 1998, 468-484; R. Carter, St. John Chrysostom’s Rhetorical Use of the Socratic Distinction between Kingship and Tyranny, Traditio, 14, 1958, 367-371; W. A. Maat, The Rhetorical Study of John Chrysostom De Sacerdotio, Washington, 1944; M. A. Burns, Saint John Chrysostom’s Homilies on the Statues: A Study on their Rhetorical Qualities and
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
În Dialogurile sale, Platon îl pune pe Socrate să “moșească” ideile din mintea și din sufletul celor cu care discută. El nu argumentează împotriva, ci împreună cu ei, într-o încercare comună de a descoperi adevărul. Această metodă de cercetare, dialogul socratic, este cea mai importantă moștenire pe care Platon a lăsat-o civilizației noastre. La prima vedere nu e mai mult decât o vechitura inutilă, dar scoasă din lada, desprăfuita și folosită cum se cuvine, este unul dintre cele mai puternice
Farmecul pierdut al dialogului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82485_a_83810]
-
decât o vechitura inutilă, dar scoasă din lada, desprăfuita și folosită cum se cuvine, este unul dintre cele mai puternice instrumente care ne pot ajuta să deosebim binele și răul. Știi unde mai poate fi găsit în zilele noastre dialogul socratic? În conversațiile cu prietenii. Dacă nu mă înșel, ultima dată când cineva apropiat ți-a cerut sfatul într-o problemă importantă, nu te-ai certat cu el, nici nu i-ai pus etichete, nici nu i-ai vorbit de sus
Farmecul pierdut al dialogului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82485_a_83810]
-
liderii din politică și din afaceri se adună timp de o săptămână pentru a discuta, departe de presă, cu pasiune, dar fără ură, fără răutate, fără atacuri sub centură și fără invective, adică în cea mai bună tradiție a dialogului socratic, textele fundamentale ale civilizației noastre. Ti se pare o idee nebunească? Află că, numai în ultimii ani, atât Madeleine Albright, cât și Condoleezza Rice, ca să-ți dau doar două exemple, s-au supus acestui exercițiu. Institutul Aspen există de mai
Farmecul pierdut al dialogului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82485_a_83810]
-
ipostază impersonală a sa, care - mai presus parcă de controlul propriei conștiințe, dar nu și dincolo de un mod anume de a trăi cotidianul - este supusă unor principii ce îi instituie statura morală". Confruntându-se, în dialoguri ce ar parodia paradigma socratică, cu o suită de personaje hilar modelate, Luca Pițu se înfățișează ca și cum "ar trăi cu fantasma eroismului cavaleresc, fundat pe dorința confirmării nu a existenței unei iubite imaginare, ci a propriei existențe, fără s-o poată face altfel decât prin
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
de acord cu împărțeala, se duc în fața judecătorului. Acesta, altă mască a lui „Pîcală”, izbutește să demonstreze că nemulțumitul, cel care primise doar doi lei, trebuie încă să-i mai întoarcă unul pîrîtului. Caragiale și-a exersat și el personajul socratic, într-o schiță puțin știută, Paradoxal. Aici „Mitică” sucește cu cinism de paradă principiul convențional al carității, spre a ilustra ironic axioma conflictului dintre individ și societate: mecanismul argumentației e căznit și ostentativ, dar atitudinea mentală arată plăcerea de a
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
în noi, nu contează decât influență care ne duce mai repede la eul nostru profund. În Daimonion (1926, 1930), Blaga lega geniul de demonic, în sensul că, dacă există "demonic fără geniu", nu există "geniu fără demonic". Demonic în sensul socraticului daimon, ființa spirituală de legătură între om și zeu și, mai ales, în sensul goetheanului demon: cuceritor, fascinant, creativ, divinator, contradictoriu, inconsecvent, complăcându-se în imposibil, în arbitrar, în ritm vehement de viață, cu mai putine cuvinte, acel ceva "ce
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
Rămîne faptul, tulburător, al metodologiei (maieuticei) utilizată de profesor la cursurile sale, venind cu însemnări pe o fișă format carte de vizită sau fără nici o însemnare, fermecîndu-și auditoriul care avea convingerea că asistă la nașterea ideației cursului. Era o metodologie socratică, de mare atractivitate, care făcea săli arhipline la cursurile profesorului Nae Ionescu, spre deosebire de atmosfera placidă a cursului ținut de P.P. Negulescu, care îl citea plicticos, luînd, apoi, forma unei cărți monumentale, cum e, de pildă, Destinul omenirii. De aceea, Nae
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
Grecii antici foloseau în loc de genius cuvîntul daimon. Daimonul era un soi de duh titular al individului(devenit la creștini înger păzitor), cu o putere intermediară între cea a zeilor și cea a oamenilor, cu un caracter inspirator. Pe o cale socratica, Blaga asocia geniul cu demonia (Daimonion, 1926), socotind că dacă există demonic fără geniu, nu poate exista geniu fără demonic. Goethe atribuia geniului trăsăturile contradictorii ale umanului potentat, exaltat, inconvertibil, acel ceva "ce nu se poate istovi cu intelectul și
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]