9 matches
-
Iohann Sebastian Bach: • Complotul tăcerii * Canibalizarea Lumii * Sclavul absolut: Regele * Defulările reginei * Dictatura Banului * Dificultatea oricărui dialog * Cine înțelege vede * Eros și Thanatos * O posibilă erată la Legile lui Dumnezeu * Rațiunea de a fi a Răului * Disconforitul stării de mirare * Socratismul din morala lui Platon * Dedal continuă să construiască * Totul este posibil * „Nu există eveniment în sine” * În căutarea Cuvântului * Beți de amintiri și de uitări * Numai ficțiunea nu minte * „Nimeni nu-l poate învăța pe celălalt” * Poetul caută „un alt
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1455431760.html [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
sinteză teatrologică. Apare, la Flammarion, "Présence et Immortalité" (volum reeditat în colecția „10x18”, la Plon, 1968). În 1961 susține o serie de conferințe, „William James Lectures” la Universitatea Harvard (S.U.A.). În 1962 Xavier Tilliette, S.J., publică "Gabriel Marcel ou le socratisme chrétien", în colecția „Philosophes Contemporains”, volum editat de Desclée de Bouwer. În 1964 îi este decernat Premiul Păcii. Publică "La Dignité humaine" la Aubier. Apar "Fragments philosophiques" (1909-1914) la Editura Nauwlaerts din Louvain (Belgia) și Paris. Marcel își continuă, la
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
dintre filosof și cetate este departe de a mai putea fi citit din pespectiva filosofului nedreptățit de cetatea tiranică, după critica bine întemeiată a acestui mit formulată de Andrei Cornea, pentru care Atena rămâne adevăratul spațiu de libertate al manifestării socratismului, iar nu cetatea lui Platon, unde Socrate nici nu ar fi fost condamnat, viața lui nefiind nici măcar posibilă. Dar acest raport simbolic al filosofului cu cetatea poate fi citit, chiar în Apărarea lui Socrate, din perspectiva unei substituții intenționate a
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe reinterpretarea conceptului de transcendență. Gabriel Marcel este fără îndoială gănditorul francez care a tradus cel mai direct sentimentul dramatic al existenței umane. Filosoful francez consideră că tot ce evocă ideea de sistem este de netolerat, el preferănd denumirea de „socratism creștin”, care desemnează mai bine metoda sa de reluare perpetuă. Lucrările lui Marcel sunt meditații succesive pe teme variate și care se întălnesc numai în efortul lor pentru a dezvălui condiția umană. Încarnarea a devenit reperul central al reflecției filosofice
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
una, în principal - ale lui Mihail Bahtin, în special Poetica lui Dostoievski. M-a uimit câtă afinitate și chiar suprapunere se poate face între structurile dostoievskiene și cele caragialești și între elementele care compun aceste scheme, între ceea ce numește Bahtin socratismul și piața publică. Că este Caragiale un element socratic, asta e clar. Adică este tipul acesta al spiritului care interpelează pe trecător și-l pune în stare dilematică. Și chiar există o mărturie a lui Caragiale - Zarifopol a arătat-o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
intermediar între zeul care vorbește și oamenii care întrețin dialoguri (J. Brun). Socrate trăia în mijlocul contemporanilor săi. Maieutica practicată căuta să provoace interlocutorilor săi rememorări, deschideri spre adevăr. Civilizația occidentală a beneficiat de pe urma cunoașterii socratice. S-a vorbit de un "socratism creștin". Datorită faptului că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, cunoașterea de sine reprezintă deschidere către misterul divinității. Dacă omul este o imagine a lui Dumnezeu, cum s-ar putea cunoaște fără a-l cunoaște pe
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
logicianului, iluministului, non-misticului, optimistului, trădătorului tragediei în favoarea dialecticii, toate, calități ale lui Socrate. În prezența lui Socrate îl cuprinde o "neliniște uriașă". Își pune problema identității celui care îndrăznise să nege esența spiritului grecesc, care a desăvârșit autodistrugerea grecilor. Interpreta socratismul "ca instrument al disoluței grecești, recunoscut pentru prima dată ca fenomen decadent tipic". Nietzsche i-a interpretat pe Socrate și Platon ca simptome ale decadenței, instrumente ale disoluției grecești, pseudogreci, antigreci. Socrate era plebeul care învingea cu dialectica. Socrate a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
premerge căderii în păcatul unei culturi oficializate și instituționalizate. Însă pentru a realiza acest lucru, trebuie să știi să-ți cauți și să îți alegi elevii, așa cum și-i căuta și alegea Socrate printre tinerii cu spirit frumos ai cetății. Socratismul trebuia deci reinventat și făcut să trăiască încă o dată, poate mai pur, mai stingher și mai vinovat, într-o altă cetate a lumii. Noica i-a detectat deci pe tineri în agora, din zvon public, și a instituit cu ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru că nu se grăbește, se păzește de riscuri. Heraclit din Efes (540 - 475) e fascinat de foc și de mișcare: pantha rei = totul alunecă, totul curge. Fluiditatea e misterioasă. Democrit (460 - 370) pune accent pe percepția generatoare de concept. Un socratism inversat, răsturnat dar neexclusivist chiar dacă imaginii îi este asimilat conceptul. Adevărul ideilor stă în claritatea percepției. Consideră materia formată din atomi și vid. Atomii și vidul sunt după el, elemente ale infinitului. Epicur (341 - 270)vede lumea structurată atomic confirmându
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]