646 matches
-
judecata. Aparent, analitica și dialectica (topica) sunt doar atât: domenii ale logicii-organon. Totuși, deși Aristotel a plănuit prin lucrările (tratatele) ce alcătuiesc Organon-ul să construiască un instrument (organon) care să ne ferească de a utiliza sau de a accepta sofisme, distribuind analiticii și dialecticii probleme legate de raționament, așadar probleme ale gândirii de strictă semnificație formală, el ajunge, tocmai prin consacrarea de-naturării logos-ului ca logică, la punerea în ordine a analiticii și dialecticii ca modele ale oricărui tip de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doua cercetări, nu însă și din al celei dintâi, fiindcă și ea lucrează în sensul corectitudinii formale a raționamentelor, asemenea, așadar, analiticii în varianta "primă". Oricum, obiectul analiticii (al Analiticelor), reprezentat de condițiile corectitudinii logice, se opune categoric (contradictoriu) erorii, sofismului, incorectitudinii. Pe de altă parte, dialectica cercetează raționamentul din premise probabile (dar corect sub aspect formal): aceasta este una dintre temele sale; totuși, o variantă a acestuia este raționamentul eristic, cel care, datorită aparenței de probabilitate proprie premiselor, se apropie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de probabilitate proprie premiselor, se apropie de raționamentul dialectic (din premise cu adevărat probabile), iar prin ceea ce sunt, de fapt, premisele sale pot fi enunțuri fals probabile și prin "tehnicile" care se pot îndepărta de regularitatea logică, se apropie de sofism (raționamentul incorect sub aspect formal, în genere). Înțelegem din aceste poziții ale topicii în normarea tipurilor de raționamente din premise probabile (cu adevărat sau numai în aparență probabile), că ea (topica) și analitica își intersectează domeniile tematice, chiar și cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar fi dat și obiectul ei ca atare (ea însăși realizată, și nu doar ca un simplu concept, care poate rămâne fără un obiect potrivit), atunci conceptul acesta este unul sofistic, iar manipularea lui rațională (rațiocinantă, de fapt) creează alte sofisme, adică o cunoaștere aparentă. Pe de o parte, în fiecare din aceste instanțe ale teoriei lui Kant despre fenomen și aparență își anunță prezența și anumite sensuri non-judicative, semnalate mai sus. Pe de altă parte, materialul, substanța, "obiectul" prelucrat pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea este, înainte de toate, organon. Nevoia unui instrument cu ajutorul căruia să poată fi distinsă, în modalitate "tehnică", știința de părere constituie aici motivația acestui tip de proiect. Și trebuie distins între cele două, pentru că părerea este sursa erorilor logice, a sofismelor, și nu trebuie să fie luată drept știință. În perspectivă istoric-naturală însă, distincția în cauză este formulată ca atare înainte de Aristotel, în cadrul Școlii eleate, de către Parmenide, așa cum a fost arătat în capitolele anterioare. Eleatul, precizând obiectul științei (ceea-ce-este, ființa), indică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Analitica primă, I, 1, 24 a, b; în Organon II; pp. 5 6. A se vedea și Topica, I, 1, 100 a 101 a; în Organon IV; p. 3 7, unde Aristotel distinge între "filosofemă" (raționament demonstrativ), "epicheremă" (raționament dialectic), "sofism" (raționament eristic) și "aporemă" (raționament dialectic prin contradicție). 51 Alcătuirea cunoscută a Organon-ului, cu cele șase tratate, nu îi aparține lui Aristotel, ci lui Andronikos din Rhodos (sec. I î.Cr.). Cf. I. M. Bochenski, A History of formal Logic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tu?! Imoral este un om care încalcă o lege morală... Dar ăștia n-au încălcat nici o lege morală... pentru simplul motiv că nu știu ce-i aia morală... Adică sînt amorali... și deci n-au nici o vină... Octav: Hai, las-o, Socrate...! Sofisme...! Dialectică trasă de păr! Filosofie de tribunal! Groparul: Fugarule, tu știi ce-i aia morală? Octav: Hai, lasă... Groparul: Bine, văd că știi... Bravo! Atunci spune-mi și mie ce fel de morală e aia care dă voie turcului să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Astăzi noi trebuie să hotărâm ceea ce va avea o importanță hotărâtoare, extraordinară asupra soartei viitoare a poporului nostru. Mersul de fier al istoriei pune asupra umerilor noștri o răspundere pe care noi n-o putem ignora cu nici un fel de sofisme”. În mod deosebit, discursul lui Stere a contribuit la atragerea unei părți a fracției țărănești de partea unirii. În cadrul dezbaterilor pe marginea declarației Blocului Moldovenesc, s-au purtat discuții prin care mai mulți deputați și-au exprimat adeziunea la hotărârea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
așa de mare, câtă a atras Mântuitorul nostru la El de la idoli? Filosofii elinilor au scris multe cărți părute convingătoare și cu mult meșteșug în cuvinte. Ce-au dovedit ele așa de mult ca crucea lui Hristos? Până la moartea lor sofismele lor păreau să aibă ceva convingător. Dar chiar când trăiau se contraziceau în cele ce socoteau că se impun ca adevărate în gândirea lor și se certau întreolaltă. Dar e un fapt foarte minunat că Cuvântul lui Dumnezeu învățând prin
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
una dintre temele sale centrale, dar nu preocupare față de imagine și față de un simbolism religios al gândirii, prezente la intelectualii moderni. Dialog filosofic. Dialog critic, dar nu artă de a fi "superior" și/sau artă de a inferioriza interlocutorii prin sofisme. În lumea modernă nu au triumfat Socrate, spiritul său deschis, gândirea autentică, ci ecclesiocrațiile tribale ale sofiștilor. După el, cei mai importanți filosofi greci, Platon, Aristotel, au așezat preocuparea de sine în centrul acelei arte de a trăi (techne tou
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu un "Nu". Un raport echilibrat între ce oferi tu și ceea ce oferă societatea. De asemenea, practica juridică ar fi bine să se bazeze pe o evidență clară, pe o demonstrație în acord cu evidența faptelor comise, și nu pe sofisme de interpretare, pe o regie a argumentării. Dreptul nu ar trebui să fie o pluralizare a conflictelor, ci, dimpotrivă, o estompare a lor. Legea "imaginează negativul", îl creează, spunea Foucault într-un curs de-al său. O lege dincolo de conflicte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ceea ce știm, iar ceea ce știm este, într-un fel, întemeiat pe ceea ce gândim. Cu cât ceea ce știm este recuperat dintr-un trecut istoric autentic, cu atât ceea de gândim are mai multe șanse de a evita falsitatea și instituirea unor sofisme de interpretare cu aromă istorică. Istoria este cea mai manipulabilă dintre cunoașteri pentru că acest trecut istoric se află, la un moment dat și pentru o generație, într-o stare de incertitudine a cunoașterii. Astfel avem memorii publice îndoctrinate, predispuse la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sau de amendă ( În cazul nerespectării lui), seamănă foarte mult cu riturile sacre, care fac apel și ele la teamă, respectare și sancțiune În cazul unei executări greșite (Z. Jeridi, 1996, p. 154). Acest citat este un exemplu tipic de sofism: evident că În orice societate există norme și instituții de autoritate și represiune. Evident că acestea sunt justificate prin anumite valori și coduri simbolice. Evident că toate presupun acțiuni de respectare, Întemeiate pe Înțelegere, respect sau teamă. Dar nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru că are un fluier vrăjit) și În ciobanul Dobrișan, erou de baladă, „o figură carismatică a ciobanului os de domn”, urmă a unor căpetenii mitice predacice. Toate aceste analogii facile și chiar fantasmagorice sunt susținute prin argumente cu iz de sofism și prin răstălmăcirea surselor antice și folclorice. Ele țin de gândirea poetică (În cel mai fericit caz) și nu au nicio legătură cu cercetarea științifică responsabilă. Reprezentanții celui de-al doilea curent de gândire utilizează și ei metoda comparativă și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Paleologu -, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la o cunoaștere morală". În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu remarcase "verva sofistică". O mare parte "din comicul de limbaj adăuga Marta Petreu provine din sofismele lingvistice, iar conduita personajelor, alimentată ca dintr-o pânză freatică, din nivelul subteran al gândirii lor paralogice produce un efect comic irezistibil". După ce stabilește dimensiunile interioare ale conceptelor operaționale și aproximează configurarea creativă a scriitorului, Loredana Ilie dezvoltă premisele formulate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea mai stridentă a limbajului specific personajelor caragialiene. Deficiențele de exprimare reflectă incapacitatea "eroilor" de a raționa corect și de a stabili raporturi firești între noțiuni. Pentru cel de-al doilea tip de "manual" bazat pe caragialisme, un inventar al sofismelor care ar putea exemplifica erorile logice, este deja întocmit de Marta Petreu în studiul Filosofia lui Caragiale. Instrumentarul logicii aristotelice este util autoarei pentru a dovedi că diferitele specii de paralogisme in dictione, de tipul celor amintite deja, săvârșite involuntar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de școală nouă") sau deliberat de către un "eristician"122 precum Mitică, pot explica mecanismele de producere a comicului de limbaj caragialian 123. Încercănd să răspundă la întrebarea "a fost sau nu Caragiale un sofist?"124, Marta Petreu precizează că în timp ce sofismele sunt apanajul exclusiv al personajelor lui Caragiale, sau "a lui Nenea Iancu cel din agora"125, textele teoretice și corespondența caragialiană sunt impecabile în privința argumentației, ceea ce întărește distincția pe care vrem s-o punem în evidență. Aceeași netă departajare ar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ruy-Blas-Răsăritul unei stele: "Desigur, traducătorul a voit să prelungească spectacolul ca să obosească mai puțin pe spectatori. Cuminte lucru: arta trebuie să fie o favoare, iar nu un chin, publicul nu trebuie obosit niciodată"128. Fără nici o intenție critică sunt promovate sofisme și în textele care făceau reclamă adecvată publicațiilor sale umoristice. Astfel, pe coperta minusculului săptămânal "Claponul" se preciza printr-un truism: "Foiță hazlie și populară. / Apare când ese de sub tipar", iar pe coperta almanahului "Calendarul Claponului", care apare la 20
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-o cu patru zile pluton de pedeapsă în casă"139), și nenumărate schingiuiri de termeni: "meliție", "melitar", "amoniție", "malmazelă", "nediciuplinat", "ilectritate"140 etc. În numeroasele rapoarte și circulare pe care le redactează, personajul își probează constant înrudirea cu propagatorii de sofisme din comediile și schițele lui Caragiale. Ilustrativ este avertismentul adresat contrabandiștilor, suprasaturat de contradicții logice, explicabile tot prin improprietatea termenilor centrali: Se aduce la cunoștința indigenilor turci, născuți în Dobrogea sau trecători, că nimeni n-are voie să importeze tutun
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un tovarăș i-l indica spunând: „Asta este ceea ce numește Platon «Sufletul lumii»”, el Îl vede pe „Asclepiosxe "Asclepios" din Pergam așezat pe tron” (IV, 56). Odată cu Aelius Aristides ne aflăm În fața unui reprezentant ilustru al celui de al doilea sofism, vlăstar al acelei aristocrații provinciale a Asiei Mici care Își păstrează viu orgoliul propriilor rădăcini grecești și Încredințează educației retorice afirmarea și succesul personal, o educație dobândită În cele mai mari centre culturale ale epocii, printre care Atenaxe "Atena" lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iorga a fost binevenit. Cincizeci de ani mai tîrziu, un Iorga purificat își amintea cu tristețe cît de mult îl împresionase Capitalul. Și-a părăsit studiile "ca să citesc abstracțiile și să pășesc pe drumul pietros și arid al silogismelor și sofismelor argumentelor lui Marx: legile cererii și ofertei, ale valorii surplusului care îi aparține muncitorului, ale lacomului capital exploatator și ale jafului pe care îl săvîrșește acesta în fiecare zi", ale viitoarei revoluții proletare și, la capătul drumului, ale salvării: o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]