28 matches
-
mileniu a cunoscut o vastă arie de răspândire, fiind îmbrățișat de populațiile din nordul Africii, până în China. Textele originale au fost redactate limba aramaică. Pe măsură ce curentul se răspândea spre est, textele au început să fie redactate în persana mijlocie, partă, sogdiană, iar în cele din urmă în turcă și chineză. De asemenea, textele au fost traduse în greacă, coptă și latină. Întemeietorul maniheismului a fost Mani, născut în anul 216 d.Hr. la Ctesiphon, fiind înrudit cu familia regală a Persiei
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
a fost o prințesă bactriană și soția lui Alexandru Macedon. a fost fiica lui Oxyartes din Bactra, Bactria, născută în jurul anului 343 î.Hr. Alexandru s-a însurat cu frumoasa bactriană, în vârstă de 16 ani, după cucerirea unei fortărețe în Sogdiana. Iubirea lui Alexandru pentru prințesa bactriană era nemărginită, conform surselor antice. Aceasta îl însoțește în campania împotriva Indiei. După moartea în 323 î.Hr. la Babilon a lui Alexandru, Roxana le ucide pe celelalte soții ale soțului său. De asemenea, aceasta
Roxana () [Corola-website/Science/326994_a_328323]
-
statului persan. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î.Hr.), Persia include în hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee, cu toate coloniile grecești ale Ioniei. În anii 545 î.Hr. - 539 î.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală - Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, ș.a. Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în urma unor conflicte interne, Cirus cel Mare ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile Caldeei din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la granițele Egiptului Faraonic. Cambyses II (529 î.Hr. - 522 î.Hr.), fiul
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
este o regiune antică a Asiei Centrale, cuprizând zone din statele moderne, Uzbekistan, Tadjikistan, sudul Kîrgîzstanului și sud-vestul Kazahstanului, situată între râurile Amu Daria (în Antichitate: Oxus) și Sîrdaria (în antichitate: Jaxartes). A fost o satrapie ahemenidă sub numele de Sogdiana. Denumirea "", de origine latină, semnifică "„peste râul Oxus”" (denumirea grecească pentru Amu Daria). În persana de mijloc, era cunoscută ca "prdry" sau "Faraa-rood" (traducere: "„ceea ce este dincolo de râu”"), iar după cucerirea arabă este numită "mă wară' an-năhr". Transoxiana a fost
Transoxiana () [Corola-website/Science/326956_a_328285]
-
ceea ce este dincolo de râu”"), iar după cucerirea arabă este numită "mă wară' an-năhr". Transoxiana a fost punctul cel mai nordic al lumii elenistice, creată de Alexandru cel Mare. În perioada Imperiului Sasanid pentru a se deosebi de Bactria este denumită "Sogdiana" (numele unei satrapii persane). Exploratorul și ambasadorul chinez, Zhang Qian, descrie Transoxiana în voiajul său spre Regatul Greco-Bactrian și Parția (pe care o consideră o civilizație urbană avansată). Devine un centru cultural și științific sub Imperiul Sasanid, și o regiune
Transoxiana () [Corola-website/Science/326956_a_328285]
-
domniei lui Antioh al II-lea sau 246 î.Hr., conteporan cu al treilea război sirian. Diodotus I este urmat la tron de fiul său, Diodotus al II-lea, care este asasinat în 230 î.Hr. de un grec, Euthydemus, satrap de Sogdiana, întemeindu-și propia dinastie și atașând Sogdiana noului său regat. Noul rege este atacat de Imperiul Seleucid în 210 î.Hr., fiind înfrânt în prima bătălie de Antioh al III-lea, împăratul seleucid. Totuși sparge un asediu de trei ani asupra
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
246 î.Hr., conteporan cu al treilea război sirian. Diodotus I este urmat la tron de fiul său, Diodotus al II-lea, care este asasinat în 230 î.Hr. de un grec, Euthydemus, satrap de Sogdiana, întemeindu-și propia dinastie și atașând Sogdiana noului său regat. Noul rege este atacat de Imperiul Seleucid în 210 î.Hr., fiind înfrânt în prima bătălie de Antioh al III-lea, împăratul seleucid. Totuși sparge un asediu de trei ani asupra Bactrei, într-un final semnându-se o
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
bactrian, Apollodotus I invadează India, ocupând nordul acesteia, întemeind Regatul Indo-Grec care va rezista până în anul 10 d.Hr., fiind o perioadă de înflorire a budismului. În acest timp, Eucratides răstoarnă vechea dinastie, impunându-se ca rege în Bactria și Sogdiana. Ramura indiană a dinastiei grecești ripostează, o armată de 60.000 de oameni trimisă să-l înlăture pe uzurpator este înfrântă. Eucratides încearcă a cuceri regatul Indo-Grec a lui Menandru I, dar este învins și ucis în timpul campaniei sale. Astfel
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
Oseția" este oficială, alături de "Alania"), de pe versantul nordic al muntelui Caucazul Mare, între Republica Autonomă Ingușeția, regiunea Stavropol, Republica Autonomă Kabardino-Balkară și Republica Georgia (la sud.) Limba osetă (osetină) face parte din grupul nord-estic al dialectelor iranice (împreună cu avestana, bactriana, sogdiana și horezmiana; vezi și listă de limbi dispărute). Alanii sunt atestați în izvoarele istorice începând cu secolul I în zona de stepă dintre Don și Volga, la de nord Caucaz. Din aceste regiuni, alanii faceau repetate incursiuni de jaf în
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
provincie a statului persan. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î.Hr.), Persia include în hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee, cu toate coloniile grecești ale Ioniei. În anii 545-539 î.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală - Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, și altele. Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în urma unor conflicte interne, Cyrus ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile Regatului Caldeu din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la granițele Egiptul Faraonic. Imperiul persan este condus de dinastia Ahemenidă
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
și nu din Iranul occidental așa cum reiese din tradiția sasanidă. Limba folosită în Gatha o confirmă, indicând apartenența la dialectele unei regiuni apropiate de Afganistan sau de Turkestan. Destul de departe de Media și de Persia, Zoroastru s-a născut în Sogdiana, în Kharesm sau în Bactriana. „Toată lumea a fost uimită văzându-l că râde la naștere”, spune legenda care mai precizează că „arterele de la capul său zvâcneau atât de puternic încât ridicau mâna care le apăsa”. Mai probabile sunt originile sociale
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
Zoroastru a început să propovăduiască noile principii. Alegându-l pe Ahura Mazda ca zeu unic și suprem și înlăturând clanurile divine Deva, el a apărut ca un revoluționar periculos care și-a atras opoziția violentă a celorlalți preoți. Alungat din Sogdiana, el a ajuns în sud, până la Seistan, la granița cu Afganistanul, Iranul și Belucistanul de astăzi. În această țară, Parshat, prinț înțelegător, l-a primit la curtea lui. Zoroastru a încercat să îl convertească pe acest prinț care a ales
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
statului persan. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î.Hr.), Persia include în hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee, cu toate coloniile grecești ale Ioniei. În anii 545 î.Hr.-539 î.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală - Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, ș.a. Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în urma unor conflicte interne, Cyrus ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile Regatului Caldeu din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la granițele Egiptului Faraonic. Talentul său oratoric și curajul său în luptă
Cirus al II-lea cel Mare () [Corola-website/Science/303514_a_304843]
-
statului persan. Cucerind apoi Lidia lui Cresus (546 î.Hr.), Persia include în hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee, cu toate coloniile grecești ale Ioniei. În anii 545 î.Hr.-539 î.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală (Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, etc.) Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon (în urma unor conflicte interne), Cyrus ocupă, în 539 î.Hr., Babilonul, anexând, apoi, toate posesiunile Regatului Caldeu din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la granițele Egiptului Faraonic. Imperiul Persan (condus de dinastia Ahemenizilor) se întinde
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
și Orient. Intermediarul dintre Bizanț și Orientul Extrem era Imperiul Sasanizilor, ce obțineau profituri enorme de pe urma comerțului. Existau două cai principale: cea terestră care începea de la granițele vestice ale Chinei divizată în aceea perioada în statele Wei și Liang, prin Sogdiana, până la granița persană, unde mărfurile erau transferate de negustorii chinezi persanilor, ce le transportau mai departe, până la punctele vamale de la frontiera bizantină. Calea maritimă era următoarea: chinezii își transportau mărfurile pe corăbiile lor până în Insula Ceylon, aflată în sudul peninsulei
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
e confirmată de un fragment În limba pahlavi, M7981, care urmărește În continuare destinul monstrului. Între 1902 și 1914, cercetătorii de la Muzeul de Antropologie din Berlin au dezgropat În oaza Turfan din estul Turkestanului numeroase texte redactate În turca uigură, sogdiană, pahlavi și chiar În persana nouă. Cel mai important text uigur a fost editat și tradus de Jes P. Asmussen, Xuîstvânîft: Studies in Manichaeism, Prostant Apud Munksgaard, Copenhagen, 1965. Conține o formulă de confesiune colectivă pentru auditorii maniheeni. Textele În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un fapt bine răspândit. În general, nu se poate să nu admirăm siguranța anumitor intuiții ale lui Wikander privind iranismul dinspre hotarele indiene, într-o epocă când nu se cunoștea decât incomplet imagistica religioasă a monedelor kushane, foarte puțin literatura sogdiană, și aproape nimic despre arheologia bactriană și sogdiană. Rolul eminent pe care marele zeu Vayu continuă să-l joace cu mult timp înainte, în epoca istorică, teză puternic contestată, expusă în cartea sa eponimă, a fost confirmat mai târziu într-
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
poate să nu admirăm siguranța anumitor intuiții ale lui Wikander privind iranismul dinspre hotarele indiene, într-o epocă când nu se cunoștea decât incomplet imagistica religioasă a monedelor kushane, foarte puțin literatura sogdiană, și aproape nimic despre arheologia bactriană și sogdiană. Rolul eminent pe care marele zeu Vayu continuă să-l joace cu mult timp înainte, în epoca istorică, teză puternic contestată, expusă în cartea sa eponimă, a fost confirmat mai târziu într-un articol al lui Helmut Humbach („Vayu, Shiva
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
quipu 241, 295, ~ rongo-rongo 295, ~ runica 162, 251, 257, 262, 264, 266, 306, ~ runica nouă 288, ~ santali (ol cemet) 300, ~ sărați 295, ~ semi-silabarică 269, 291, ~ shahmukhi 291, ~ silabarică 268, ~ sindhi 278, 303, ~ singhaleza 290, 303, ~ siriacă 241, ~ siriacă abjad 240, ~ sogdiana 312, ~ sorabe 283, ~ sorania 278, ~ sud-arabică 265, ~ sumeriana 238, 241, ~ sundaneză 306, ~ șarada 274, ~ tagalog 260, 307, ~ takri 274, ~ tamil 174, 243, 307, ~ tangută 307, ~ telugu 266, 308, ~ tengwar 295, ~ thai 290, 308, ~ thâna 254, ~ tibetana 255, 278, 308, ~ tifinagh
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există, de asemenea, culegeri în siriacă, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slava veche și sogdiană. Bibliografie. Indicații precise despre edițiile în greacă și în celelalte limbi în CPG III, nr. 5560-5615. Colecția alfabetico-anonimă: PG 65, 71-440. O ediție a colecției sistematice grecești a început abia cu J.-C. Guy, Les apophtegmes des Pères. Collection systématique
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu i se poate reproșa prea mult. E suficient să luăm act că Honigberger, În cazul unei identificări exacte, nu știa totuși că bactriana face parte din familia limbilor iranice, la egală distanță, ca și teritoriul ei, de partă și sogdiană, concluzii lingvistice sigure la care a ajuns abia Nicholas Sims-Williams, Bactrian Documents from Northern Afghanistan. I: Legal and Economic Documents, Corpus Inscriptionum Iranicarum III.2, Oxford University Press, Oxford, 2000. De altfel, Frantz Grenet reamintea, mai demult, faptul că „dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
explora și extrage tezaurele pe care le conțin. Însă domeniul exploatat de acest curajos călător e atât de vast și de bogat, iar el Își anunță intenția foarte decisă de a-l mai extinde Încă, printr-o călătorie În vechea Sogdiana, Încât ne putem teme că nu vor ajunge mai mulți ani pentru perseverentele sale cercetări, precum și că aflarea rezultatelor va necesita Încă mult timp de așteptare. De asemenea, nu trebuie să neglijăm nici una dintre informațiile izolate pe care le putem
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
s-a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există totodată culegeri în siriană, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slavă veche și sogdiană. Bibliografie. Precise indicații despre edițiile în greacă și în celelalte limbi în CPG III, n. 5560-5615. Colecția alfabetico-anonimă: PG 65, 71-440. O ediție a colecției sistematice grecești a început abia cu J.-C. Guy, Les apophtegmes des Pères. Collection systématique
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
război, dezbinării și luptelor dintre Est și Vest" [120], [4 td]. De aceea, "expediția lui Alexandru în Asia a fost concomitent o expediție de explorare, căci el a deschis pentru europeni lumea orientală și a pătruns în țări ca Bactria, Sogdiana, India de nord, care de atunci abia de au mai fost atinse de europeni" [121], [5 td]. După Alexandru, "statele grecești care s-au format după el în Asia sînt chiar dinastia sa... Pornind de aici, au luat grecii contact
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Elvețiană de la Fribourg. La bătrânețe, e interesat de semiotica grupului Tel Quel, pe care o anticipase. Între timp, se pasionase de idiomurile rare, vorbite cândva sau în prezent în locurile cele mai neașteptate de pe glob, cum ar fi hitita, tokariana, sogdiana și, nu în ultimul rând, sanskrita, originea tuturor limbilor indo-europene, la care putem adăuga câteva idiomuri indiene. Soarta a vrut ca vorbitorul atâtor limbi să fie incapabil de a mai articula un singur cuvânt, în urma unui atac cerebral suferit cu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]