53 matches
-
noastre, cu toții suntem îngăduitori cu ignoranța cărăbușului simpatic. Fac apoi intervenții și Dan Mănucă, riguros dar stimulator, N. Turtureanu, poetul caracterizat prin a fi "între gravitate și ironie", Lucian Vasiliu, poetul dinamic, ludic, subtil. Se accentuează pe influența benefică a solarității asupra creației, cei doi poeți, Horia Zilieru și Emilian Marcu, fac parte din această stirpe a luminii, dar nimic nu-i împiedică să se folosească și de metode cu rezultate contrastante, oximoronic vorbind. Titlul unuia dintre volume Melancolie de vulcan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
diluează dimensiunile universalului, supunându-le unei grile de autohtonizare. Poate o stradă din periferia Parisului să-l fi inspirat, dar Viorel Huși o supune unei stilistici plastice a locului natal, o hușenizează. Observat cu atenție, cerul nu e senin, dar solaritatea e vizibilă atât prin umbrele prelingându-se de la bază figurilor și obiectelor, cât mai ales in seninătatea emoțională pe care o degajă tabloul. Nori îndepărtați, grupați sau zdrențuiți, în tulumbe încrețite sau înnegurați horesc în dezordine („Peisaj de primăvară”, Trecător
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
resuscitarea valorilor lui agresate de rostogolirea precipitată și brutală a istoriei; declin biologic (de unde elegia senectuții), declin sufletesc și înstrăinare a identității ancestrale (o ușoară notă subversivă nu lipsește). În pofida unor accente elegiace, dominante rămân însă, pe de o parte, solaritatea contagioasă atât la nivelul notației pasteliste, cât și la cel simbolic, al transgresării materiei, iar pe de alta, capacitatea de a privi lumea printr-un ochean care o face miraculoasă. De altfel, poeta mărturisește într-o Baladă-autoportret că descinde dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
de păsări și de zboruri diafane, de îngeri care palpită în eter, de luceferi hieratici, sub un cer tainic, scăldat de iubire. Erosul, dominant în poemele de-acum, se înfățișează sub varii motive incantatorii, într-un metaforism concentrat până la esență. Solaritatea registrului liric, neexcluzând dialogul cu nocturnul, este tulburată de obsesia acvaticului, care devine esențială: „Atât de singur/ Încât/ Golul din jur/ Vuiește ca marea// Numai pustiul din mine/ Îi răspunde/ Plângând” (Singur). Sensul discursului poetic este surprinderea palpitului interior al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
soare,/ Cam pe mare,/ Cam pe lângă cer,/ Zboară-un cârd de porumbei./ Și nu-i cârd de porumbei,/ Ci-i stobor de mari boieri.” Versurile conțin două elemente fundamentale pentru această apariție cu filiații arhaice: solarul și afinitatea cu apa. Solaritatea perechii mitice este susținută de indicii morfologice și stilistice, precum și de efectele concrete pe care atingerea calului le are asupra naturii. De fapt, toate detaliile ținutei eroizante aparțin armăsarului care este de cele mai multe ori galben, iar harnașamentul său orbește: „Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adăpară”. Alchimia nefirească a pietrei și descoperirea apei, asemenea lui Pegas, sunt precedate de un efect vizual. Dicționarul limbii române (DLR) atestă pentru verbul a polei capacitatea de „a învălui într-o lumină aurie sau argintie, a face să strălucească”. Solaritatea radiantă a perechii cal - călăreț reordonează lumea, punând-o din nou pe făgașul ei vital. Galben și stăpânul său cumulează, așadar, puterile vegetaționale cu cele solare, asemeni zeilor supremi de pretutindeni. Efectul de iluminare ce precedă mutația materiei accentuează aura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drumul astrului pe boltă, ceea ce implică o ascensiune: „Pe la revărsat de soare/ A plecat la vânătoare,/ Ș-au vânat în țara de sus,/ Despre apus” (Borca - Neamț). Funcție declanșatoare a procesului eroic, absența miresei constituie și ea un indiciu de solaritate prin atributele pe care le presupune aleasa. Idealul feminin tradițional depășește, așadar, limitele esteticii și devine o marcă pentru eroul solar căruia îi este destinată. Colindele de fecior promit, prin cuvântul ritual, mireasa solară: „De frumoasă - e frumoasă,/ De-mbrăcatăe-mbrăcată,/ Ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se teme de nimic;/ Că vestmântu-i zugrăvit:/ Scrisă-i marea rotocoală/ Cam cu nouă vădurele;/ Iar în urmă de vădurele,/ Sînt nouă corăbele” (T. Vladimirescu - Tulcea). Simbolistica cifrei nouă este „a căutărilor fructuoase și a încununării eforturilor, desăvârșirea unei creații”. Solaritatea chipului este asociată aici dimensiunii acvatice, predestinate a eroului. El apare sub protecția mării, fapt ce îl va ajuta să depășească proba inițiatică. „Duhul de mare” surprins de tânărul arcaș vorbește dublului său uman și scapă oferindu-i sora drept
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sunt proprii naturii selenare a fetei. Puterile ei se trag din registrul nocturn, al pământului, iar luna și stelele sunt exteriorizări simbolice, deci forme de consacrare a ființei inițiate. În balada Vidros I( 11) peștele mitic asigură locuința heliotropă, indiciul solarității lui aflând-se în solzii prețioși: „Să-mi dai și mie năvodarii/ Să prinz peștele ăl mare,/ Cu solzii de aur/ Să-mi fac o casă mare,/ Ce se învârte după soare” (Peceneaga - Tulcea). Legătura solară pare în acest context
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
condiția personajului din Copacul Cosmic nu poate fi decât mitică. Pe linia holomorfică a întemeierii, fata de împărat se substituie eroului cosmocrator datorită puterilor sale de urzire. A doua preferință pentru cromatica leagănului, mai rară, nu implică atât de mult solaritatea, cât statutul nubil, cunoscută fiind semnificația culorii în „cântecele de basma galbenă”: „Dar în creanga mărului/ Este-un leagăn de fir galben” (SulinaTulcea). Dacă principiul masculin se înscrie dinamicului, vitejiei, femininul ține preponderent de magic; „fata mare prin convorbirea ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și satele cu fetele” (Albele-Bacău). În domeniul „țării de sus” ar putea fi întrezărit spațiul inițiatic din colinde, balade și basme, „pustiu”, cu vegetație abundentă, unde a avut loc inițierea. Faptul că țara este spre vest subliniază o dată în plus solaritatea protagonistului, căci acesta a urmat astrul în călătoria sa zilnică. Oprirea cailor și potcoavele care au căzut pot fi interpretate drept semn al drumului lung, al căutării prelungi a miresei, însă implică și o inițiere completă. Ca animal psihopomp și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
floricica/ Din pământ,/ S-o scoatem din rădăcină/ Și s-o sădim la împăratul/ În grădină,/ Ca acolo să rodească,/ Sănflorească,/ Locul sa-i priiască,/ Să nu se mai ofilească” (Cașin - Bacău). Târnăcoapele de argint sunt un alt indiciu al solarității masculine ce vine acum să „smulgă” fecioara din cadrul ei familial și să o ducă „peste mulți munți” într-un ciclu existențial nou. Flăcăul vânător nobil și fata ciută din colinde își trăiesc pasul următor inițierii în orațiile de nuntă, unde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai consistentă sau nu se surpă nimic. Cutremurul albastru (1973), Ziua și noaptea cuvintelor (1977), În fața luminii (1981), continuă - fără obsesia timpului - zidirea universului poetic pe aceleași coordonate trasate în volumul de debut. Lumina este principiul central ce imprimă limpezime, solaritate, seninătate; de aceea, până și cotloanele sunt irizate, astfel încât nostalgia este vagă, resemnarea calmă și tristețea senină. Cărțile care urmează, perfect omogene și nemodificând major imaginea unei poete exaltate de natură, aduc câteva elemente noi: melancolia în contemplarea trecerii timpului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
menționate. Astfel, primul număr al "Euphorion" abordează tema feminității, a feminismului. Cu un articol în acest sens vine Grete Tartler care scrie despre condiția femeii finlandeze: Despre Nord: Femei "la putere"403. Andreea Răsuceanu dedică articolul Un autor saturnian în solaritatea sa autorului Péter Esterházy. Unul dintre romanele sale O femeie, apărut la Editura Humanitas în 2002, propune o serie de prezențe feminine. Printre acestea regăsim și femeia finlandeză "o pictură în ulei, grea, masivă, într-o ramă din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
potrivite pentru o scriitoare". Interviu cu Sofi Oksanen, în "Observator cultural", nr. 619, aprilie 2012, p. 7. Raicu, Al., Basme din Finlanda, în "Săptămâna CFR", an IV, nr. 9, 1 aug. 1943, p. 8. Răsuceanu, Andreea, Un autor saturnian în solaritatea sa, în "Observator cultural", nr. 477, iunie 2009, p. 8. Răutu, Constantin, Poezia fineză, în "Școala Mehedințiului", an VII, nr. 7-8, mar-apr. 1937, p. 3. Răutu, Constantin, Ceva despre Kalevala, în "Luceafărul", an IV, nr. 17, 7 apr. 1940, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Helsinki, Otava, 1984. 402 Cf. Irina Iliescu, Anna-Leena Härkönen, Ziua ușilor deschise, în "Observator cultural", nr. 72, iulie 2001, pp. 26-27. 403 Cf. Euphorion, în "Observator cultural", nr. 24, august 2000, p. 25. 404 Andreea Răsuceanu, Un autor saturnian în solaritatea sa, în "Observator cultural", nr. 477, iunie 2009, p. 8. 405 Probabil este vorba de provincia Carelia, în zilele noastre împărțită între Rusia și Finlanda. "Karelen" este varianta suedeză. 406 Kajsa Sundin, Soia, în "Observator cultural", nr. 442, septembrie 2008
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
barochism. Să fie o ambițioasă experiență formală sau o cochetărie feminină ce urmărește a-și lua revanșa față de bărbații care ,ajunseseră nevrotici. capricioși. psihopatici", identificîndu-se exclusiv ,cu proiecțiile ideologiilor de conjunctură"? Un antimisoginism? Oricum, somptuoasele imagini aduc o notă de solaritate, reflexul unei evadări din umbra colcăitoare de vermină a subteranei: ,era o dimineață de martie/ cînd mîna mea ținea mîna mamei/ într-un cearceaf plin cu perle de sînge aureus/ și amîndouă strîngeam o lumînare/ ca pe o funie de
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
podoabă ale zilei,/ zărirăm caii, și toți alergarăm/ să le îmbrățișăm capetele osoase/ cu ochi tulburători./ Iar ei, surprinși,/ se smulgeau din îmbrățișare, clătinîndu-ne” (Copiii-păstori). Starea de tihnă pogoară asupra convulsionatelor reliefuri. O duioasă lentoare, o recuperatoare somnolență, o benefică solaritate par a purifica orizontul cotidian: „Apune luna, e o ceață-n lucruri,/ un început prin arbori,/ de parcă lumea e-nvelită toată/ de o pînză visătoare, acoperind statui/ ce nu-s desprinse pe deplin din piatră.// O, sfîșierea zorilor, duioasa/ alunecare a
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
-n brațul care fierbe./ Pîndesc lumină pentru a scoate cornul de licorn./ Mirajul bestialității mă părăsește, somn,/ Și-și crapă ochii de tăișuri/ Săltînde spre mine din luceafăr.(...)" (Prin posedata risipire). E cîntecul unui faun îmbătat, în primăvară, de întunecată solaritate a propriului instinct. Grație unei mari intensități expresive, a unei incandescente a discursului menținute fără întrerupere, Miron Kiropol ajunge a trata afectele într-un chip autonom, ca pe niște obiecte în sine. Încercînd a transgresa, părelnic, granițele dintre real și
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de cuprindere a timpului, de la primii ani ai jocului cu păpușa ai lui Jonathan și până după moartea tatălui său, ca și a spațiului. Iradiază din confesiuni atmosfera caselor și mai ales a orașului Cleveland, se ivește ținutul Arizona cu solaritatea lui apăsătoare. Vocile înregistrează suita de combinații: Bobby, prins în cvartetul compus de membrii familiei, Jonathan în triunghiul familial, devenit și el cvartet prin adoptarea lui Bobby, redevenit triunghi prin plecarea lui Jonathan la facultate. Jocul de perechi, triunghiuri și
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
obiectului, patetismul lui într-un spațiu care îl susține dar îl și absoarbe, atmosfera senzuala și pură, în același timp, iată o posibilă imagine a acestui atelier, dar și o posibilă definiție a picturii lui Ion Dumitriu, în orizontul căreia solaritatea și penumbrele melancoliei se regăsesc în egală măsură. Așa cum și ambiental, lumina diurnă, solară, revărsata direct din cer printr- o fereastră în acoperiș, se intersectează și se îngîna cu semiobscuritatea dinlăuntru. Cine pe cine a construit și a modelat, la
Atelierul fără Artist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17540_a_18865]
-
tematic, oferind culegeri în formă de note de jurnal, fragmente și diverse, titlurile acestora fiind pe măsură: „Jurnal din ’71 și din ’72” (1973), „Caiet pe patru ani” (1977), „Alte versuri și poezii risipite” (1981). Între „trâmbițele de aur ale solarității” Mediteranei și poezia ultimilor ani în formă de epitaf, sentențe, stoice mesaje exorciste, s-a scurs o viață de om. Concluzia: de vreme ce limbajul este doar pe jumătate zeu și nu aduce mântuirea fiindcă nu știe nimic despre noi și nici
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
mai zgârcită - se zgârcește și sufletul. Când într-o bună zi printr-o poartă întredeschisă Printre copacii din curte Ni se arată galbenul lămâilor; Iar gerul din inimi dispare, Și-n piept ne ropotesc Cântările lor Goarnele de aur ale solarității. Falset Esterina, cei douăzeci de ani bat la ușă, Surcenușiu nor Ce puțin câte puțin te-nchide-n el. Îți dai seama dar nu te temi. Afundată te vom vedea În fuiorul de fum pe care vântul Îl sfâșie sau
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
în zonele rurale ce au consolidat această identitate timp de secole? Dacă mitul Banatului paradisiac persistă în imaginarul colectiv ca adiacență a unei realități istorice, există nervuri sensibile, structuri vulnerabile, în paginile acestor descrieri idilice? Cum își trăiește Banatul - dincolo de solaritatea sa emblematică, - apocalipsele în surdină, destrămările blînde, eșecurile și micile catastrofe? De aproape, tot în registru minor și subiectiv, Banatul convivialității exemplare există în satele de câmpie, acolo unde dialogul cultural și transferul valorilor se manifestă firesc, în gesturi vechi
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
grandiosului și un impuls imaginativ cu sens exclusiv ascensional, manifestat chiar și acolo unde teritoriul de meditație poetică pare a fi unul de semn opus (ca dovadă, aproape în fiecare text din volumul de debut există structuri axate pe semantica solarității, a luminii, a idealului: "Sorii din adâncuri",, "aurori boreale", "jocul/ vinovat al luminilor din întuneric", "fântâni crepusculare" "ochiul soarelui alb simptomatic", "zori adorați de mine-n intermundii" etc.). Într-un studiu remarcabil, intitulat Un demonic, Gh. Grigurcu observa că Dan
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]