127 matches
-
o dată pe înseat, de data aceasta în straie femeiești, de bonă sau precupeață, cam grăsană și cu sprâncene groase, răvășite. Târa un cărucior de piață, din care se vedeau câteva crătiți, un lighean roșu de plastic și o pătură albastră, soldățească. Parcurgea atunci, în înserat, Strada Mare (încă Republicii în acele zile epopeice ale Revoluției de la Județeană, ulterior denumită Calea Regală). Ieșea de pe Afinului, traversa Scorțarului, colț cu Caporal Târtănel Laurențiu, o cotea pe Dumbrăveanca. În dreptul Farmaciei nr. 12 (transformată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și, În cadrul ușii Își face apariția fotoreporterul cotidianului, o enciclopedie adevărată de imagini, multe ascunse de ochii vigilenți ai ,,șoptitorilor,, care sunt În exces În această clădire hidoasă, amintire de la Tătuca Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare: trepied, geantă cu filme, bliț, ș.a.m.d. Își salută șeful reverențios, informându-l că pe Bulevardul Prosperității, are loc mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
țineam și cordon sanitar pentru cei care intrau în Capitală. Toți dormeam în câmp; ofițerii aveau corturi turcești, dăruite de ruși, care se puneau cu mare înlesnire, însă le puneam numai seara, iar ziua încrucișam trei puști, aruncam o manta soldățească și un covor dedesubt; acesta era adăpostul nostru, căci nu dormeam niciodată două nopți la un loc. " Îmi aduc aminte - povestește Lăcusteanu - că, într-o dimineață, bărbierul roatei, tunzîndu-mă, mă lăsă jumătate tuns, fiindcă îl apucase cârceii, sărmanul; peste un
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
lui și captura lui C., tipul din România pe care de-abia l-a cunoscut. Erau altă generație, el abia venea la putere în 1979, când C. intra în perioada lui sinistră. Saddam se pregătea să plece, cu valiza verde soldățească, într-o lume care pentru el devenea tot mai strânsă, redusă până la urmă la un oraș, exact la orizontul despre care putem relata obiectiv, ceea ce știm nu ce „se povestește“ - această strângere a orizonturilor ar fi trebuit să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vezi inima ta pulsând pentru drumul tău către grădina suspendată a dragostei celei mai pure, simți pulsațiile în tâmple, în ceafă, în abdomen, auzi oștirile dușma nilor tăi, destul de aproape, uneori avansând, alteori odihnindu se, uneori plângând, alteori cântând cântece soldățești, se aprinde crucea sudului deasupra ta, îți iei inima în căușul palmelor, o strecori la loc sub vestuța de pluș, treci pe circulație intracorporeală, steaua se stinge, craniile dispar, furate de reflux, se duc înapoi în trupurile lor, în războaiele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din cauza unui tic nervos, pe care nu și-l putea stăpâni. Curios din fire cum era, Lazăr Popescu se luase după niște urme prin zăpadă și descoperise undeva, mai departe, într-un hățiș de crengi uscate, o cataramă de centură soldățească și niște nasturi metalici de uniformă, cu stema țării sovietice imprimată pe ei, ceea ce risipea dubiile în privința identității celor ce-și aflaseră sfârșitul acolo. Dar altceva, în afară de aceste mărunțișuri, nu se mai găsise. Nici măcar niște smocuri de păr, niște ciolane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
niciodată prin așa ceva. — Nu zău? Eldridge Chambers spunea altceva. Înainte să moară, a lăsat un dosar la Consiliul Orășenesc. Se pare că a asistat la câteva dintre mascaradele Ramonei și ale lui Georgie de prin anii ’30. Fetițe cu kilturi soldățești și muschete de jucărie, Georgie ținând piept nemților, tu dând bir cu fugiții, ca un nenorocit laș... Emmett se făcu roșu ca racul și încercă să schițeze un zâmbet superior, dar îi ieșise unul chinuit. Gura i se schimonosi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui nu era niciodată foarte ordonată, ca podoaba imperială a lui Maupassant, de exemplu, sau lungă și patriarhală, ca a lui William, ci stufoasă, Înspicată cu șuvițe cărunte și cu contur drept. Cineva afirmase o dată că amintea de o barbă soldățească sau de cea a unui căpitan de vas, lucru care nu Îi displăcuse. Uneori se gândea să se radă, dar acum, că creștetul capului Îi era aproape În Întregime chel, simțea mai mult decât oricând nevoia masei de păr de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
îi spuse, văzîndu-l jinduit: - Tu nu te-arunci? Ori n-ai marafeți? -Ba am. Îi făcură loc. Gheorghe strânse leii de aramă și-i aruncă în fundul nădragilor. Oacă își perpelea nepăsător tălpile la para focului Prin genunchii sparți ai pantalonilor soldățești i se vedea pielea negricioasă. Dogoarea plăcută u făcea somn. Începu să cânte ca să-și sperie lenea: Foaie verde trei spanace, Fă-mă, Doamne, ce moi face, Fă-mă raza stelelor, Deasupra cazărmilor, Ia patagda, patagda, patagda... Mai scuipă două
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ale lor și spre seară s-a întors. În capul străzii, când să iasă la maidan, cu cine a dat ochii? Cu Nicolae. Parcă mai crescuse, și hainele de militar abia îl cuprindeau. Capul îi era acoperit de o capelă soldățească. Vântul îi bătea mantaua largă, închisă la gât. Purta cizme cu carâmbi înalți și centiron de piele galbenă, cu baionetă la șold. El n-o recunoscu de la început. Când se apropie, o strigă cu jumătate gură: - Lino! - Nicolae! Se priviră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spre podele. Bică-Jumate dormea netulburat în coșciug, cu fața acoperită de giulgiul cel alb. Era un bărbat trecut de 50 de ani, cu o față suptă, scund cât să intre într-o ladă. Într-adevăr, sicriul semăna cu o ladă soldățească de campanie. Cei de față dormiseră cu schimbul în timpul priveghiului și, până pe la prânz în ziua aceea, bănuiau că vor scăpa cu fața curată, că gardul înalt de piatră ce ascundea casa întunecoasă va ocroti taina lor, ținută atât de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage-acum! BĂRBATUL CU BASTON: Să trag? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage! (BĂRBATUL CU BASTON trage de funie secunde în șir. La piciorul său se adună grămada de funie scoasă. La capătul funiei atârnă o gamelă mare, soldățească.) BĂRBATUL CU BASTON (Triumfător.): Am scos-o! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Este că a lins-o? BĂRBATUL CU BASTON: A făcut-o lună. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Arunc-o-napoi! BĂRBATUL CU BASTON: Poate s-o spăl? VOCEA BĂRBATULUI CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU:BASTON: Nu te las eu. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu știu ce se-ntâmplă de o vreme în capul tău. Dacă nu mai poți, spune. BĂRBATUL CU BASTON: Pot. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Întinzându-i cu o mână o lopata scurtă, soldățească, de campanie.): Ține asta (Eliberat de lopată se extrage ușor din fântână, dar rămâne așezat pe marginea ei, cu picioarele în afară): Așa nu mai merge. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ n-am făcut nimic. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dacă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Salazar se ferește, ca întotdeauna, să vorbească despre bucuriile biruinței, despre recompensele revoluției victorioase. Ca de obicei, face apel la virtuțile virile, la "bucuria de a învinge marile obstacole", la mulțumirile severe ale muncii bine înfăptuite. Este o concepție bărbătească, soldățească, romană a existenței; pasiunea calmă de a-și face datoria, de a trai vertical, de a accepta cu seninătate destinul, fără a cere recompense, fără a nădăjdui odihna. Aceste virtuți trebuiesc cultivate și promovate în tineret, nu numai pentru a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
uitare de sine interioară pe care numai un suflet profund meditativ o poate avea în fața nimicniciilor acestei lumi. În unele dimineți vine și se ghemuiește lângă el, pe treptele fostei berării, un orb, și el bătrân, cu o manta veche, soldățească. Bastonul lui alb, agățat de grilajul ușii, pare un ciudat semn de atenționare, de avertisment sau, de ce nu, de îndemn spre a pătrunde într-un ținut îmbibat de amintiri, de umbre, de clipe zburătăcite și de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu departe un butuc, năclad bun, cu foc mare, în care din când în când aruncau boabe de tămâie, smocuri de busuioc, câte un pumn de sare zgrunțoasă de săreau steluțe puzderii. Un alt bătrân, orb, într-o manta cenușie, soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
jos peste munți și în răgaz, de la Piatra pân' la Dorna, lăsând la o parte drumul mare. În ziua de șase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum așezate în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încrucișau pe pieptul nostru: la șoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, și la picioare opinci de piele roșie, legate cu șferi negre de lână de capră, care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și cu mine. Eu nu sunt decât un mic țărănoi care e rudă cu "domnul subdirector". Sunt tuns zero, cu mașina, fiindcă nimeni n-are freză în Lisa, și ars de soare. Sunt sperios, dar foarte mândru de bocancii mei soldățești. Tata se urcă în mașină și el, să meargă până în capătul din jos al satului unde e vila "unchiului George". Mama a ieșit în curte și, încrucișîndu-și brațele, se uită lung la mașină. Se consolează, poate, cu gândul că, într-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mie îmi zic Ivan. Ascultă, Ivane! Să nu te împingă necuratul să faci vreo mișcare nepotrivită, că ești mort! Nu face eu așa ceva. Eu vreau să ajut la voi. Bine, Ioane. Printre pufăiturile îndepărtate ale unei locomotive se auzea pas soldățesc pe cimentul platformei magaziei. Urecheatu l-a întrebat pe Ivan: Ești sigur că de pază este numai un soldat? Da. Și eu am fost aici. Pe unde patrulează sentinela? Pe la fața magaziei. Și ușa magaziei este încuiată? Nu. La magazie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
casă. Știți cum se face o trebușoară ca asta. Între timp, și luna a urcat pe cer binișor. La primele case nu am dat nici peste un câine măcar. Când să facem cotul unei uliți, auzim răpăit cadențat de pași soldățești. Ne-am făcut una cu gardul. Era o grupare nemțească cam de tăria unui pluton. Venea de-a dreptul spre noi. Ce era de făcut? Să fugim? Ne puteau simți și ne-am fi ars! Norocul nostru a fost că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Cu mare băgare de seamă, am lăsat scara... restul trebii a fost o joacă. Am coborât ca furnicile. Ajunși jos, ne-am oprit cu urechea la pândă. Și numai ce aud dinspre ușa grajdului, zdup! zdup! zdup! Mers de ciubotă soldățească. „Să știi că aiștia o pus santinelă. Dacă o dat peste noi, într-o clipită toți nemții sunt aici!” - gândeam eu în timp ce am făcut un pas către colțul grajdului... Spre izbăvirea noastră, era unul din cei culcați în iesle. Tocmai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
le va tipări în volum, laolaltă cu studii și conferințe. Este și autor de manuale de retorică și stilistică, precum și de antologii de literatură populară și din clasicii români: Poezii populare alese. Balade (1896), Poezii populare alese. Doine, colinde, cântece soldățești, bocete, legende (1896), Fabule și fabuliști (1905), Colinde și cântece de stea (1911). O retrospectivă a preocupărilor sale pentru literatura populară va fi publicată în volumul Negru pe alb (1922), care reunește și câteva studii, conferințe, amintiri, poezii, cugetări și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
asupra fabulei în genere și în parte despre fabula română, București, 1885; Diverse. Conferințe publice, Ploiești, 1887; Studiu asupra fabulei, București, 1898; Negru pe alb, București, 1922. Antologii: Poezii populare alese. Balade, București, 1896; Poezii populare alese. Doine, colinde, cântece soldățești, bocete, legende, București, 1896; Fabule și fabuliști, București, 1905; Colinde și cântece de stea, București, 1911. Repere bibliografice: Encicl. rom., III, 385; D. Teleor, Oamenii școalei, „România ilustrată”, 1901, 2; Candidații noștri. Din viața și activitatea d-lui Cristu Negoescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
de a continua prestarea serviciului militar la momentul lăsării la vatră (trecerii în rezervă) deși nu constituia un delict - dată fiind conjunctura -, a fost exploatat de către împărații romani pentru a-și justifica planul de epurare militară; nu protestau contra disciplinei soldățești, din moment ce oricum trebuiau să lase serviciul militar. Versurile lui Prudentius ne dau de înțeles că acești soldați martiri au fost obiectori tipici de conștiință; la un moment dat, din motive religioase, au aruncat centironul, refuzând să se mai supună poruncilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe Gh. Gologan și redactor pe N. Thomescu-Baciu. Revista este consacrată poeziei, chiar și „programul” fiind scris în versuri: „Deviza-mi va fi cântec și poezie / Revărsând în cale numai veselie.” În sumar intră versuri și versificări patriotice, populare, religioase, soldățești. Sunt antologate poezii de Artur Stavri, N. Thomescu-Baciu, Iuliu Cezar Săvescu și mulți alții, ascunși sub pseudonime, printre poeme numărându-se, bunăoară, unele înscrise sub genericele „Mărășești” și „Mahalale”. Alte rubrici: „Satira zilei”, „Capitala”. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289248_a_290577]