22 matches
-
de la București, tuturor ofițerilor din subordine de pe la județe sau provincii?! La Vaslui, fusese ocupat localul Liceului ortodox de fete iar la Bârlad cel al Liceului de fete „Iorgu Radu”. Dar, iată ce conținut (parțial) avea această hârțoagă bună de dat soldățoilor ruși să se șteargă la nas cu ea: „Am dat instrucțiuni concrete împuterniciților noștri din județe ca toate localurile indispensabile pentru unitățile noastre militare (subl.ns.) să fie date de către autoritățile române și cu știrea împuterniciților noștri”. Vasiliev nu știa
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de camarazii lor, pe locul unde o rachetă Hezbollah a secerat o patrulă. De-a lungul zonei neutre, drapelele se înfruntă față în față pe câmpuri și pe acoperișuri ("E interzis să faceți fotografii, se răstește la mine amenințător un soldățoi spaniol din FINUL care se crede pe moșia lui, măcar că felul lui de a se lua în serios îi face pe cei doi militari libanezi din fața lui să izbucnească în râs). Steaguri galbene în Libanul de Sud, alb-albastre în nordul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de cărți începe discret în camera de alături, fără strigăte și înjurături. Încă un efort, domnilor, și locotenentul s-ar putea crede în salonul bunicii lui! Totuși, o întrebare nu încetează să-l sâcâie: prin ce minune căpitanul Marinescu, un soldățoi bețivan, obișnuit al bordelurilor, a dobândit șlefuiala asta de notar de când s-a dus s-o ia pe păpușica asta coafată à la Shirley Temple de pe băncile școlii (la călugărițe, firește) ca să întemeieze o familie? Nu spune că s-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lucruri: pe de o parte, invocarea unei anumite naivități pe care filmul la începuturile sale o are, pe de altă parte, caracterul convențional al scenei, faptul că ne aflăm într-o fabulă, pe o scenă de teatru. Prostia și încrâncenarea soldățoiului transformat în baionetă pentru care un compartiment de tren devine teatru de luptă evocă însă cruzimea comediei și violența intestină a istoriei. Ce rememorează scriitorul la bătrânețe, în 1985, jucat admirabil de Tom Wilkinson? Pentru că avem în față un film
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
ei schimbaseră ocheade și zâmbete promițătoare. Întrebarea cine cui îi sucise capul n-avea mare importanță, dar a înțelege sau nu că o femeie ca Lisa se hotărâse să transforme o infidelitate oarecare într-o legătură de durată cu un soldățoi, fie el și general, nu schimba cu nimic evidența că o făcuseră pe spinarea mea. Incapabil, deci, să pricep că o astfel de catastrofă mă lovise fără nici o putință de apărare, nu luasem în considerație nici refuzul meu încăpățânat de
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
degradare socială, marasm moral), constă în aclimatizarea eului liric. Tânărul de douăzeci și ceva de ani se mulțumește cu foarte puțin și își mitologizează secvențele biografice în felul în care o fac copiii. Chiar așa se și simte: ca un "soldățoi în pantaloni scurți", un "animal plăpând și fără apărare", protejat însă de "duhurile acestor străzi", băiatul mamei care îi scrie email-uri sfătuindu-l să nu-și neglijeze viitorul. Acesta va fi, neîndoielnic, la fel de solar ca și trecutul: "pe când aveam
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
suntem mai mult adepții ideii, Iar bâta-i numai argumentul lor. Nu, pistoalele nu le vom descărca noi! Dar în clipe astrale, de pace sau război, Epoca a creat, darnic, poeți de soi, Iar ei au creat, în neștire, doar soldățoi." Printre oamenii care se învârteau la Maiak erau destui neomarxiști și neocomuniști de toate orientările, dar nu ei dădeau tonul. Tendința aceasta murise, rămăsese de domeniul trecutului. Ea apăruse în anii ’50, ca o reacție firească la samavolnicia stalinistă: sprijinindu
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Gaston Bachelard va numi "simplexe de superioritate". Printre favoriți, ateul : "Ateismul veacului al XVIII-lea se vrea cugetător, căutător al adevărului. Era pus pe argumentare, sofist, declamator și mai cu seamă neobrăzat. Însă nu avea nici pe departe sfruntarea, mojicia soldățoilor Imperiului și a regicizilor apostați din 1793". În această lume a dezamăgirii și a tupeului fără limite, femeia preia atributele bătrânului dandy pe care-l depășește prin arta disimulării, a cultivării unei imagini aparente, cu certe atribute diabolice. Epitetele definitorii
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
de la centru spre subordonații din teritoriu. Nici un raport internațional privind libertățile presei din România nu omite instigările la violență ale lui Ioan Mircea Pașcu, ministrul năstăsiot care agita sub privirile jurnaliștilor bulanul purtător de moarte al unei viziuni bolnave de soldățoi primitiv. Năstase chiar și-a pierdut într-atât uzul rațiunii încât să-și invite suporterii la hăcuirea adeversarilor? Să nu-mi spuneți că votanții lui Năstase sunt mai deștepți decât idolul lor, pentru că nu cred. Mizând, de când se știu, pe
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
să dai o declarație. Pauză, apoi, către sergent: Gore, ia-ți grupa și plecați în misiune de patrulare. Eu rămân s-o anchetez pe tovarășa. Ce anchetă a urmat! Probabil i-ar fi fost mai ușor cu întreaga grupă de soldățoi decât cu ăsta care sub masca lui spilcuită era un apucat. Trei zile și trei nopți a chinuit-o. Pe urmă, contrar așteptărilor ei, i-a dat drumul. Pe Albert l-au arestat, l-au întors în țară, săracul de
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
mor eu dacă acuma n-o să vină și restul peste mine, faceți ceva, puneți alta în locul ei, se impacientează. Hotărîți-vă cel puțin, dom’ comisar, cine dă ordine aici, se obrăznicește magazionerul, văzîndu-l pe Curist cu ambele mîini ocupate. Doi dintre soldățoii care belesc ochii la ce se întîmplă se execută, găsesc o ladă din placaj plină de gunoaie, o înșfacă și în doi timpi și trei mișcări o vîră în gaura făcută de Curist. Ce mai vreți, dragă? Fiu de colonel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
facă parte din el chiar dacă au o situație bună În patria lor. Dar la momentul acela a fi Templier nu mai Înseamnă neapărat să slujești În Pământul Sfânt, poți fi Templier și acasă. E o istorie complicată. Uneori par niște soldățoi, alteori dovedesc că au o anume sensibilitate. De exemplu, nu se poate spune că erau rasiști: se băteau cu musulmanii, pentru asta erau acolo, dar cu spirit cavaleresc, și se admirau unii pe alții. Când ambasadorul emirului din Damasc vizitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu bijuterii Jodhpuri, șiragurile de perle și inelul de pe deget cu diamant de mărimea unui ou, îi par mai puțin semne ale puterii, cât mai degrabă elemente decorative ale costumului costisitor. Iar gărzile parcă potențează această discrepanță. O trupă de soldățoi giganți, cu bărbile vopsite, veghează ca niște turnuri asupra nababului, făcându-l să pară și mai pipernicit. În timp ce stăpânul lor este înăuntru, gărzile stau de strajă la poartă, scărpinându-se și schimbând priviri lungi cu hijra, care le răspund la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la zenana și de obicei iese pe jumătate alergând, de parcă ar fi fost expulzat de acolo, cu presiune. De obicei, are o privire neputincioasă și îndurerată: chipul unui om care n-a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor. În timp ce soldățoii își dau coate, iar hijra lasă ochii în podea, deznădejdea se depune și mai grea deasupra palatului. Pran începe să dispere. Se simte prizonier aici, la Fatehpur; nu cu sufletul, ci din rărunchi, de parcă ar avea pietre la fiere sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
urmă, umilința cu aprinsul luminilor. Știi ce a zis Barnes despre asta? Că aș fi putut să provoc un scurt-circuit și să-i pun pe toți În pericol. A spus că nu știam ce fac. Că sunt impulsivă. Dumnezeule, impulsivă! Soldățoi cretin din epoca de piatră! — Dă volumul mai tare, spuse Harry. Prefer să-l ascult pe Ted. — Asta-i bună! — Beth, toți suntem supuși unei tensiuni psihice acute, spuse Norman. Ne va afecta pe toți, Într-un fel sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nenorociții, dar că dinaintea unui bărbat curajos știa să păstreze distanța. Harrap nici n-a crâcnit. Am priceput Întregul sens al moralei pe care ne-o făcuse parohul abia când am aflat că Bibiloni Își luase tălpășița În noaptea aceea; soldățoiul Îl agresase pe nefericitul scriitor. — Lămurește-mă, prietene Montenegro, a intervenit Parodi. Ciudatul vostru tren nu oprea nicăieri? — Dar de unde-ați căzut, don Parodi? Domnia voastră nu știți că Panamericanul merge direct din Bolivia la Buenos Aires? Continuu. În după-amiaza aceea, șueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
îngrijoreze cu adevărat." Și s-a uitat semnificativ la bocancii săi înnoroiați, pentru a o încredința că el patrulează spre liniștea cetățenilor din Vladia și mai ales pentru a ieși așa din situația ce i s-a părut penibilă un soldățoi murdar într-o casă aristocrată! "Cîinii? Credeți că..." Radul Popianu se considera un om priceput la sufletele altora. Reușise să strecoare acea sămînță de îngrijorare de care avea absolută nevoie pentru a fi considerat un am util, un om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trezea simțul matern, căruia să-i schimbe scutecele și pe care să-l alăpteze la sân? Un frate care să le șteargă lacrimile? Un poet a cărui muză să devină? Și ce putea să le atragă pe femei la un soldățoi crud ca Gad? Sau la un dandy palavragiu ca tatăl său? Fima zâmbi cu mirare. Poate până la urmă Annette greșea și exista totuși ceva enigmatic? Misterul preferințelor feminine. Sau poate nu greșea, dar prefera să păstreze secretul față de dușman? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de înfiptă, hotărâtă, țanțoșă și plină de sine era numai cu câteva minute mai devreme, brusc a devenit un pământean obișnuit, supus unor dileme ale vieții și parcă situația o înnobila ca femeie cu nebănuite virtuți. Odată abandonată pojghița de soldățoi, a intervenit și împăcarea cu situația dată pe care a exprimat-o într-un fel aparte, cu amărăciune și durere: No, nicevo!... Nicevo!... Dar și-a continuat meditația despre sărăcie și suferință, despre vorbe și realități. Abia acum a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
slănină, iar gradatul bătrâior dispăru într-o bună zi, lăsând, lângă patul lui Iuga, pușca lui veche. Invalizii din spitalul de la Klosterholtzen deveniră, apoi, pacienții unui lagăr de prizonieri nemți, pe care îi străjuiau un gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mor eu dacă acuma n-o să vină și restul peste mine, faceți ceva, puneți alta în locul ei, se impacientează. Hotărîți-vă cel puțin, dom’ comisar, cine dă ordine aici, se obrăznicește magazionerul, văzîndu-l pe Curist cu ambele mîini ocupate. Doi dintre soldățoii care belesc ochii la ce se întîmplă se execută, găsesc o ladă din placaj plină de gunoaie, o înșfacă și în doi timpi și trei mișcări o vîră în gaura făcută de Curist. Ce mai vreți, dragă? Fiu de colonel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acum cu capul între coapsele ei. A zvâcnit din fund și i-am simțit perii pe frunte. Mă strângea, îndemnându-mă parcă să-i sărut locul acela umed. Nu mai făcusem așa ceva niciodată. Mă împingea cu mâna. Icnea. „Hai, curajosule! Soldățoi fricos!“ Mă umilea. Mă înfuria semeția ei. Mă amețea în același timp freamătul sexului ei. Seva prelingându-se. Tremurul sfârcului întărit. Am pătruns-o cu limba, hulpav, de parcă aș fi mușcat dintr-o nemaipomenită poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]