7 matches
-
apăreau în unele ziare acompaniate de sinonimul lor anterior, pus, de regulă, între paranteze: colonel (polcovnic), ministru (dregător), eșarfe (baiadere), alee (drum între copaci) etc. Dar azi situația e impardonabilă. Vavilonul nostru de început de mileniu abundă în anacoluturi, dezacorduri, solecisme, bîlbîieli din șirul cărora se reliefează dramatic ,pleonastita" de care suferă deopotrivă cei ,mari" (în ranguri politic-administrative și în opulența materială corespondentă) și cei ,mici" (simetric opuși în raport cu avantajele mai sus menționate). Maimarele statului ,se lamenta, deunăzi, că avem probleme
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]
-
voi pururi să-l aveți/ Chiar dacă-n mari excese ar fi ca să cădeți./ Zadarnic îi dați frazei un ton melodios,/ Când vorba nu-i la locu-i, e versul vicios./ Și mintea nu admite pomposul barbarism,/ Nici versul care-nchide semețul solecism” - Nicolas Boileau, Arta poetică, E.S.P.L.A., București, 1957, p. 36, trad. Ionel Marinescu). În felul acesta, romanul se pune la adăpost de așa-numitele finaluri-capcană (trick-endings) sau povestiri în cerc închis (closed circle), unde deznodământul nu decurge din logica povestirii, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acolo unde spațiul public suferă de inflația certitudinilor. Aparent facil, eseul e o construcție literară bazată mai întâi pe curaj și responsabilitate. Lipsit de aceste virtuți civice, Francis Bacon n-ar fi putut scrie despre camătă, despre superstiție ori despre „solecismele puterii” așa cum a făcut-o (Essays, 1597). Nu întâmplător, Montaigne a fost supus controlului cenzurii din Vatican (Essais, 1588), iar în Italia, umanistul Baldassare Castiglione lansează tot printr-un eseu (Il Cortegiano, 1528) critica autorității despotice. Evident, reproșurile la adresa acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
treaba merge greu („pînă-n gît sîntem prinși din efort în efort”): cuvîntul de laudă îl găsești după căutări dublate de înjurături, iar ținuta solemnă - după lungi reprize de rîs. Dumnezeu știe dacă a bine sau a rău!... *Iată niște repetiții, solecisme și nonsensuri notate la Parincea, dar pe care le poți auzi și în capitala județului: „Unii tovarăși ridică chestiuni personale, ceea ce face ca discuțiile să nu se ridice la un nivel ridicat”. Și: „Eu, ca secretar de organizație, îmi revine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și sălbatic în firea ei. Ceva neobișnuit: izolat la jumătatea colinei, în plin spațiul sacru evreiesc, silueta subțiratică a unui chiparos face notă discordantă printre morminte. O literă scrisă parcă de mâna unui Vergiliu pe o tabletă cuneiformă. Ca un solecism peisager. Lapsus sau semn discret cu ochiul către vecin, așa ca de la prietenul calcarului către purtătorii rozariului? În Galileea, țara lui Isus, Muntele Fericirilor e un buchet rotunjit și toscan, de culoarea macului de câmp și a narcisei galbene. Muntele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de teatru că gen literar permisiv în realizarea unui pamflet politico-social (tragi-comedie, pe alocuri dramă), folosind în mod conștient, cu rolul de a-și exprima indignarea față de anumite aspecte sociale, ca mijloace de expresie artistică: obscuritatea, digresiunea, banalitatea, truismul, prolixitatea, solecismul. Stilul este unul oral-publicistic, caracterizat prin spontaneitate, ironie, plus afectiv. Personajele sunt generice; orice administrator de bloc poate lua locul D-lui. Dima și orice muncitoare din fosta clasa de partid poate fi babă comunistă. Nu oricine însă poate înlocui
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
o existență eterată, în care urmele barbarului încolțit sunt încă perceptibile: Inconvenientul practicării unei limbi de împrumut e că nu ai dreptul să faci prea multe greșeli. Or, doar căutînd incorectitudinea fără a abuza de ea, atingînd în fiecare clipă solecismul, poți da o aparență de viață scriiturii. (NN) Cioran nu cade însă în păcatul idolatriei stilului și știe că, în fond, realitatea nu e mai puțin găunoasă atunci cînd figurația ei verbală este strălucită și ambiguă. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]