24 matches
-
se urce să poată vedea o femeie cu „norocul pe brațe călăuzindu-mi drumul”...Iată cum regizează poetul inovații și tehnici poetice conform structurii sale temperamentale. Știe foarte bine să exploateze expierențe diverse ale sufletului uman trecându-l prin universul soliloc și ascuns al sufletului său. Un suflet ce simte frigul însingurării. Evanescența sa profund discretă are, desigur, o revelare existențială pornită din tensiuni melancolice și meditative profunde, ca o autosuspendare în atmosfera densă a cuvintelor. Cum poezia nu trebuie să
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
publică cronici literare și eseuri. Selecții din versurile sale sunt incluse în antologii de poezii din R.Moldova, România, Italia ș.a. Călina Trifan este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Volume publicate: "Adagio"(1989); "Soliloc"(1992); "Descărcare în egretă" (1999);"Canonul tăcerii"(2000);"Pe banchizele din cer"(2004), Aleea clasicilor (2009),„femeile iubesc cum respiră” [2011]. A coordonat: Femeia în zonele de conflict (2005).Autor și coordonator : Dicționarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2010, Ed. a
Călina Trifan () [Corola-website/Science/307956_a_309285]
-
ale întoarcerii la valorile fizice elementare și primordiale (grăsimea și pâsla lui Beuys, de exemplu). Neoprimitivismul, privat de vitalitățile simbolice care făcea să radieze imaginile sacre, caută cvadratura cercului: contactul fără comunitate. Niciun corp brut nu vorbește de unul singur: solilocul ironic al indicelui în stare pură, oricât de comic sau ironic s-ar vrea, seamănă cu o tăcere de moarte. Scrierea la începuturi Până la apariția foarte recentă (acum patru mii de ani) a primelor procedee de notare lineară a sunetelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Spiritul care acționează îi transformă oarecum pe membrii societății în "savanți amatori"". Ibid., p. 53 Mișcarea schimburilor verbale o reproduce pe cea a influenței unei RS, fără a se reduce totuși la aceasta. Cuvintele, activitățile denominative (Moscovici, 1999) și chiar solilocurile copilului presupun o reprezentare prealabilă sau o referință categorială, socială, interactivă, în același timp exterioară și interioară cuvîntului, o imagine, un semnificat, una sau mai multe cogniții în curs de formare. Categorizarea socială, ritualurile, căutarea de consistență sau de explicații
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cu linii imprecise, între fantezie intelectuală și senzualitate complicată, tradus într-o concretețe inedită. Continuă este „poetica tăcerii”, a climatului inactual, a reveriei în limburi ieșite din durată: „S-a sfărâmat, aproape, miezul nopții/ Ca un bloc sonor, peste clopote...” (Soliloc). Vârsta maturității lirice - corespunzând colaborării la „Jurnalul literar”, unde apar multe dintre piesele ce vor alcătui Pasărea paradisului - indică despărțirea de arghezianism, păstrând „aceeași prelungită atitudine de ironie romantică, același suflu de poetism confiscat, aceleași stopuri moderniste, aceeași frumusețe demonstrativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
numitor comun; și totuși, acesta există: sufletul poetului este un „music-hall”, dar nu unul din cartierele selecte, ci dintr-o mahala; mediul sordid este trecut în revistă, făcându-se aluzie la „viața” care, ea însăși, nu-i decât o mahala (Solilocul dintâi); aceeași imagine a monotoniei triste din cartierele sărace se conturează din „ganguri mucede și reci”, „cu mirosuri grele de grăsime arsă” (Dimineți). Veneția este percepută în termeni de amară ironie, în contrast cu ceea ce sugerează, de cele mai multe ori, rostirea numelui acestui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
parte, în fragilitatea diftongilor, iar, pe de alta, în tendința de pierdere a finalei vocalice -u41. Semnele de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu - inventarii
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
în fragilitatea diftongilor, iar, pe de alta, în tendința de pierdere a finalei vocalice -u41. Semnele de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu - inventarii, laboratoriu
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
-u41. Semnele de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu - inventarii, laboratoriu - laboratorii, mădulariu - mădularii, ultragiu - ultragii. - DOOM2 modifică norma, eliminând paradigma oscilantă și neregulată seminar
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu - inventarii, laboratoriu - laboratorii, mădulariu - mădularii, ultragiu - ultragii. - DOOM2 modifică norma, eliminând paradigma oscilantă și neregulată seminar - seminarii/seminare, în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu - inventarii, laboratoriu - laboratorii, mădulariu - mădularii, ultragiu - ultragii. - DOOM2 modifică norma, eliminând paradigma oscilantă și neregulată seminar - seminarii/seminare, în favoarea tiparului regulat seminar - seminare. Pentru alte substantive, DOOM2 recomandă variația liberă: cartilaj/cartilagiu, solilocviu/soliloc, revenind, față de DOOM1, la o formă aparținând unei paradigme anterioare (cartilagiu, solilocviu). - Există nenumărate alte substantive care, deși în lucrările normative sunt înregistrate cu o unică formă, apar în uz cu forme variante, abandonându-și adesea finala -ĭu și încadrându
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
și filosofică la pamflet sau la lirica universului domestic, iar Lucian Blaga este prezent cu versuri și aforisme. Colaborează, de asemenea, Ion Pillat, cu un număr important de poeme, V. Voiculescu, ce propune o lirică de tip clasicizant, Ion Minulescu (Solilocul nebunului), Aron Cotruș (cu poezie vizionară și mesianică, în poemele din ciclul Horia), Camil Petrescu (ciclul Transcendentalia), Ion Vinea, Al. A. Philippide, G. Bacovia, Ion Barbu (poemul Dedicație). Mai semnează Adrian Maniu (elegii și balade fantastice), N. Davidescu, Cicerone Theodorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
că lumea e un oribil pandemoniu, o adunătură de asasini, xenofobi și fani naziști. Jelinek le poartă aceeași pică politicienilor, internauților, skiorilor, părinților nedemni, copiilor-regi, celor care sechestrează fete tinere, aluzie la Natascha Kampusch, finanțiștilor și manipulatorilor de opinie, dar solilocul ei se înfundă după trei paragrafe în mortarul unei scriituri mai rigide decât o pereche de chiloți bavarezi”. Jean d’Ormesson se confesează Cu ocazia reeditării tuturor romanelor sale de dragoste, șase la număr, în volumul intitulat Ceea ce iubim este
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
Păstrîndu-se în notă obișnuitului sau umorism autoironziat ce echivalează cu tribulațiile unui Woody Allen, Nanni Moretti își execută volutele temerare prin propria existența perorînd pe teme urbanistice sau familiare, despre pasiuni, idiosincrazii ori suferințe. Dar Jurnalul intim vizează prin acest soliloc maladii sociale universale. Întîlnindu-se undeva Dincolo de nori pe aceeași lungime de undă a laitmotivului solitudinii alienante, Wim Wenders și Michelangelo Antonioni își certifică fiecare propria individualitate artistică într-o insolita tetralogie a amorului - deopotrivă atracție carnala și tandrețe cerebrală, concepută
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
pentru ca apoi să înmormânteze cu seninătate orice propunere sau program. Și tot ei decern onoruri măsluielilor dibace, neoferind niciodată vreun fel de răsplată devotamentului. Sumedenii de oportunități sunt astfel ratate, blocajul cultural devine endemic, iar dialogul virtual se actualizează în soliloc. Soția unui bun amic, compozitor englez de notorietate, a îndeplinit la un moment dat funcția de director al muzicii în Arts Council din Marea Britanie (un fel de secretar de stat în Ministerul Culturii). Știind câte baricade sunt la noi între
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
spune jurnal, memorii, amintiri etc., cititorul știe ce are de făcut, în ce dispoziție interpretativă se instalează. Nicolae Balotă spune clar: „Caietele succesive ale acestui Jurnal trădează voința de a mă situa în acel loc unic în care - ca în solilocul unui vis rupt de lume - conștiința mea își proiectează adevărul său, un adevăr ce este al meu și nu al lumii, un adevăr pe care vreau să-l imprim lumii [...] Într-un fel, aș dori să fiu un plan de
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
promovat la demnitatea de interlocutor imaginar, ființa iubită fantasmatic, o dreptate visată sau, în rugăciune, Dumnezeu. Totodată, prin dubla enunțare specifică limbajului teatral, spectatorul este destinatarul secund al oricărui enunț de pe scenă, deci al oricărui monolog. în sfârșit, „vorbim de soliloc atunci când discursul solitar pare să fie pură expansiune a eului în stare de nestăpânire sau de slabă stăpânire de sine (angoasă, speranță, vis, beție, nebunie), fără destinatar, chiar imaginar”, este „monologul modern, care închide personajul în subiectivitatea unui trăit fără
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Brăila (căruia golanii îi puneau, ca să strănute, piper în „tabacherușa” plină de tabac de prizat), din paginile autobiografice ale lui Panait Istrati (241), și până la vreun personaj din poeziile „grecului” Ion Vinea (Iovanaki) din Giurgiu : „cu tabachere pentru strănutat” (poemul Soliloc, 1915) (247). Anume în Dobrogea (regiune cu puternică influență din partea turco-tătarilor și a marinarilor străini din orașele-porturi) sunt atestate colinde în care junele provoacă strănutul calului, dându-i cu tabachera cu tutun de prizat pe la nas (276). Același motiv apare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pulbere/ pe creștet aici în dormitorul comun al/ acestei lumi/ unde probăm ritualul sălbatic de îmblânzire a spaimei/ și catharsisul și izbăvirea păcatului ce va să vină" (Evanghelia după Corbu). Cartea în sine se transformă totuși într-un fel de soliloc al acuzatorului, pe deplin convins de vocația sa de martir al literelor, al hieroglifelor (o idee mai veche a poetului), greu accesibile neinițiaților: "am rămas în casa mea neagră/ să urc mereu o Golgotă plină de cruci/ și foi de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai multe culturi), poemul lui Danilov este unul de o frapantă originalitate. O dovedește în primul rând felul în care știe să își pună în valoare calitățile auctoriale: dozarea eficientă a efectelor; proporția bine gândită între dialogul contras, abil, în soliloc, epica nervoasă și portretistica reușită, exemplar, din câteva linii. Dar în special impresia de concretețe neliniștitoare a fabulei cu rafinate interstiții metafizice, având la bază principiul dublării neîncetate a actantului ambiguu, călugărul Kiril, cel care, ascuns în interiorul unei fântâni, "scrie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a lui Ioanid Romanescu la receptorul direct al textului. În mare parte din poemele incluse în primele sale cărți, se articulează adesea o estetică a superiorității (auctoriale) și se postulează un cod (hermeneutic) al dialogismului, doar uneori contras abil în soliloc. După cum am văzut, creatorul universului poetic deschis de Singurătatea în doi pare a-și exprima tranșant conștiința superiorității sale vădite, demonstrându-și-o uneori într-o manieră agresivă. La fel de temerar va rămâne poetul și în volumele următoare; atât limbajul, adesea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să-ți dau lecții de moarte / să te bucuri și tu de bucuria zborului meu pe spate”. A fost distinsă cu Premiul Salonului Național de Carte (Chișinău, 1999). SCRIERI: Adagio, pref. Leonida Lari, Chișinău, 1989; Aura de apărare, Chișinău, 1989; Soliloc, Chișinău, 1992; Descărcare în egretă, Timișoara, 1999; Canonul tăcerii, pref. Adrian Dinu Rachieru, Chișinău, 2000; În regatul suferinței, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: A. Basarabeanca, Existența în cumpănă, LA, 1993, 18 februarie; Călin Ciornea-Josu, În căutarea autorului, „Semne”, 1996, iunie; Cimpoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290273_a_291602]
-
personal, o atitudine și o gândire filozofică, o viziune subiectivă sau individuală asupra lumii. Este limbajul optimismului fantazat al lui Haydn, a inocenței lui Mozart, a furiei titanice a lui Beethoven, a ceremonialismului convins al lui Cherubini sau a melancolicelor solilocuri ale unor romantici, îndeosebi germani. Simfonismul este triumful muzicii absolute, iar atunci când se asociază unor texte sacre sau profane, acestea sunt forțate sau mutilate. În simfonism, muzica este cea care comandă; textul deservește logica muzicii, ascultând de organizarea formală și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
un recviem și, ca în Miorița, bocetul se răsfrânge într-o dramatică alegorie. Volumul Izbânda furată (1995) se înscrie în aceeași sferă, numai că acum se vorbește de „glonțul stelar”, de „tristețea rănită”, de singurătate. Piese lirice precum Burnița zilei, Soliloc, Vrabia albă, Metafore sugerează destinul poetului, care trebuie să se supună „monstrului” numit poezie, pentru că a „furat din stele petalele izbândei”. Pare o lume nedefinită, tiranică, cu care „șlefuitorul de lacrimi” nu poate comunica. Dar își poate recrea un microcosmos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]