144 matches
-
îi aduseseră, acum când gândurile i se metamorfozau în simțuri vii, iar aparența și realitatea se luptau între ele înlăuntrul carcasei lui, care părea uneori uriașă cât întreg universul și era scormonită de o durere tot atât de imensă. Punctul caracteristic al solipsismului, care ne scapă adeseori, constă în abolirea moralului. Așadar, dacă durerea care-l măcina părea a fi o durere spirituală, nu era el cumva victima unei erori? Cât de puțin îl ajutau toate astea acum când fusese zvârlit cu furca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
umedă cu buza de jos atârnândă, la ochii galbeni, injectați. Cu părul lui cărunt, țeapăn, creț, și cu capul teșit, semăna cu un bătrân general. Era cu neputință să-l suspectezi de impertinență. Idei de felul ăsta răsăreau dintr-un solipsism nebun, din totala lui lipsă de legătură cu lumea. Părintele Bernard îi răspunse: — Nu vreau să fiu plătit. Eu am un salariu și am îndatoriri pe care pot sau nu să le îndeplinesc gata să o adaug pe copila aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Adică, Ketter, Sephirahul Coroanei; Hokmach, al Înțelepciunii; Binah, al Înțelegerii; Hesed, al Milei; Geburah, al Dreptății; Tipheret, al Sufletului; Netsah, al Forței; Hod, al Gloriei; Yesod, al Temeliei; și Malkut, al Împărăției inerente și al Planului inferior, material. Ce mai, solipsism cosmic, monadologie leibniziană avant la lettre, domnilor! Spargerea sephirelor, în serie, de la Unu la Zece, va produce Haosul. Așa se zice... Da, dar nu numai! se insinuează Fratele, după Dănuț, din nou. Sub sephirele Ketter, Hokmach și Binah (care alcătuiesc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
așteptând din partea acestuia un răspuns. Împărat al imaginației productive, artistul rostește, În sensul puternic, un monolog; el nu are de dat socoteală despre nimic și nimănui - În orice caz, nu realității și nu celor care măsoară totul după ea; un solipsism originar guvernează relația Între un ego (solus ipse), actul său și lumea desfășurată de acest act. Dumnezeiește de liber 1, subiectul nu are a Îndeplini un fapt de cogniție, ci unul de constituire. Cititorul Își va da seama fără efort
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
consecințelor acestei opțiuni metafizice: o ființă într-o lume mai mult amorală decât imorală - al cărei comportament, gândire și acțiune funcționează dincolo de bine și de rău. Jan din Brno - odinioară Brünn, un oraș din Cehia de azi - pune bazele unui solipsism ontologic, ale unui nihilism integral și ale unei temporalități scrise sub semnul absolut al inocenței care se va extinde până la Sade sau Stirner, radicalii gândirii hedoniste... 2. Tradiția Spiritului Liber. Cum trebuie să procedăm pentru a trăi în Spiritul Liber
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un altul. Vorbind o limbă străină, incapabil să comunice cu semenii săi, lipsit de avantajele unei limbi vehiculare, aflându-se în imposibilitatea de a schimba niște replici, de a comunica cu copiii de vârsta lui, cu contemporanii lui el experimentează solipsismul la modul fizic, concret. însingurat în colegiu, el pierde din obișnuința exprimării în limba latină, nu dobândește noi cunoștințe, se plictisește, e incapabil să lege relații afective cu vreun coleg de vârsta lui și devine protejatul unui profesor al școlii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
acestea -, în care percepțiile noastre sunt falsificate de stările noastre de spirit, iar stările noastre de spirit fiind schimbătoare ca argintul viu, pe ce să ne bazăm atunci când vrem să construim ceva? Cum să faci să nu trăiești închis în solipsismul mental, în autism intelectual? Cum să procedezi pentru a-ți lua locul tău în lume? Răspuns: ca ființă a limbajului. Ca individ care crede în puterea verbului. Montaigne nominalist știe că, cuvântul nu reprezintă altceva decât un mijloc, o tehnică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nobil, și prietenia, primar, și procreația, și pulsiunea morții, rămășițele lui pământești, și realitatea, și redactarea Eseurilor, și regele, și relativismul, revendicarea sa de către libertini, la Roma, și Seneca, și sexualitatea, și simțurile, și sinuciderea, și Socrate, și sofiștii, și solipsismul, stima de sine, stoic, studiile sale, sublimarea, și sufletul, și tatăl său, temperamentul său, și teismul, și timpul, tinerețea sa, tradus, și tragicul, și trupul, trupul care gândește, și Varro violențe de care s-au făcut vinovați creștinii Valla anticlerical
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tragică, Toamnă, trimisul). Specifică e melancolia, ce seamănă tot mai mult cu jalea grea din doinele populare. Delicatețea suavă, compătimirea, duioșia învăluie acum codrul „frate” și „tată”, muntele „uncheș”, pământul „văr” etc. E un fel de fraternizare franciscană, ce corodează solipsismul inițial, existența însăși încetând a mai fi pură negativitate. Ca urmare, tonul elegiac câștigă teren, regretate fiind clipa pierdută „în valea delicatului Prier” (Clipei), „timpul mierlei” (Preistorie), tinerețea (Doamna Seara, Către Fantazio). Dar resuscitarea trecutului pregătește, totodată, accesul la sublimul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
ego. Identificarea Ego-ului cu punctul de sprijin al universului transformă omul din creație finală în creație inițială. Omul devine centru a universului punct de sprijin pentru restul creației. Chiar dacă ego-ul este sprijinul central al creației, nu putem vorbi despre un solipsism radical. Construcția care se realizează în jurul omului este singura care poate asigura certitudinea. Dar aceasta este căutată în lumea cunoașterii și de aceea putem vorbi despre un solipsism moderat. După ce a identificat certitudinea în ego, urmează pașii de descriere a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Chiar dacă ego-ul este sprijinul central al creației, nu putem vorbi despre un solipsism radical. Construcția care se realizează în jurul omului este singura care poate asigura certitudinea. Dar aceasta este căutată în lumea cunoașterii și de aceea putem vorbi despre un solipsism moderat. După ce a identificat certitudinea în ego, urmează pașii de descriere a acestuia și implicit de reconstrucție a universului metafizic. Putem concluziona că "tăria" (firmament-ul) se manifestă prin ego, iar ego-ul prin cogito. Intre cele două există o relație
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
rolul ei fiind acela de a crea legătură între lumea sensibilă și cea a cogitatelor. Concluzionând putem spune că: atunci când gândesc, sinele devine autoreflexiv, pe când în momentul imaginativ sinele este proiectat spre exterior. Aici se poate observa cel mai bine solipsismul cartezian: în lumina adevărului stau lucrurile centrate în eu, pe când cele exterioare sunt foarte greu de adus în lumea certitudinii. Faptul că aceste imagini sunt deținute de către mine nu este suficient pentru a le considera și adevărate. Ideile despre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
inversare a pozițiilor și rolurilor înainte de a se instala o tensiune între semiologie și hermeneutică, ca mai înainte între eleatism și heraclitism sau între raționalism și empirism. în ordinea modernității, prezența conștiinței, instalată de cogito-ul cartezian, ne plasează într-un solipsism ipotetic din care ne scoate în primul rând dorința. Ea dă consistență unei realități exterioare eului, dar similară cu eul: Altul, Celălalt, altul decât mine, dar un alt eu însumi. 74 75 Prezența celuilalt, realitatea lui, este obiectivată și garantată
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
dorința. Ea dă consistență unei realități exterioare eului, dar similară cu eul: Altul, Celălalt, altul decât mine, dar un alt eu însumi. 74 75 Prezența celuilalt, realitatea lui, este obiectivată și garantată prin dorință. O altă formă de ieșire din solipsismul postulat filosofic și din sinea conștiinței proprii, mediată de voință, produce realitatea persoanei proprii, în fine, a treia ieșire din acest solipsism spre realitate se petrece prin percepție și memorie, respectiv spațiu și timp, și conduce la constituirea obiectului. Relația
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
74 75 Prezența celuilalt, realitatea lui, este obiectivată și garantată prin dorință. O altă formă de ieșire din solipsismul postulat filosofic și din sinea conștiinței proprii, mediată de voință, produce realitatea persoanei proprii, în fine, a treia ieșire din acest solipsism spre realitate se petrece prin percepție și memorie, respectiv spațiu și timp, și conduce la constituirea obiectului. Relația cu Altul (Celălalt) este una de tip EU-TU, așa cum este, până la urmă și relația cu sine în constituirea propriei persoane; relația
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vizionara). Aceasta se referă la încrederea eului creator că toate afirmațiile pe care le face sunt adevărate în măsura în care ele se conformează unui cod simultan estetic și religios. De exemplu, Hölderlin, un alt poet obsedat de sacralitatea propriilor aserțiuni, recurge la solipsism atunci când se confesează în legătură cu revelația adevărului suprem în poemul Wie wenn am Feiertage...49, poem care, așa cum arată Angela Esterhammer, "poate fi citit că o serie de metafore ale creației poetice" (2000, p. 187): "[...] Jetzt aber tags! Ich harrt und
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
H. Sokel 178. În primele capitole perspectiva personală a lui Josef K. se suprapune de cîteva ori celei a unui narator auctorial care se disociază de protagonist. După cum arată Kudszus, scăderea numărului acestor intruziuni auctoriale corespunde creșterii frecvenței momentelor de "solipsism perspectival" ale eroului. O inversare temporară a acestei tendințe are loc în capitolul VI, în care apare o extindere auctorială a punctului de vedere. În cea de-a doua jumătate a romanului, totuși, intruziunile auctoriale capătă o nouă funcție (Kudszus
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu care se confrunta silențios, sfidarea ei fiind mai degrabă efortul de a-și autocenzura adevăratele afecte, porniri și convingeri. Stilul lui Trevor excelează prin arta disimulării și a insinuării, de unde și interiorizarea monologică a eroinei, trezită din îngânduratul său solipsism doar când agresivitatea celor două maștere se face insuportabilă. Mary Louise, rod al unei secetoase educații sentimentale (nu i se spusese niciodată că e frumoasă, de pildă), are șansa prin Robert, colegul ei de clasă bolnăvicios de mic și, cum
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ori o sclavie disimulată. În obscuritatea concupiscenței totale, obiectivarea celuilalt cauționează orice perversitate, noțiunea de „față” ori cea de „înfățișare” dispar. Comerțul sexual este indiciul decompoziției sistematice a exigențelor Vieții. În visul prelungit al lui Onan, condiția de bază a solipsismului este din nou reîntregită. Erosul prostituat nu e decât jocul vid al fantasmelor. „Celălalt” nu mai are nici destin, nici istorie. Condiția de anonimat a consumatorului de eros este premisa succesului pentru transferul de identitate. Redus la dorința fără subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
foarte bine să treacă dincolo de atracția fizică, incapabili să se înțeleagă, să comunice în mod satisfăcător, cuvintele vorbindu-i pe ei mai degrabă decât invers, viața în marele oraș părând să-i condamne la singurătate și individualism, sau mai degrabă solipsism. Și în această piesă se vede influența teatrului absurdului, Harold Pinter fiind mentorul lui Mamet, cu care tânărul dramaturg american coresponda, trimițându-i textele sale și cerându-i părerea. Urmează cele trei piese centrale în cariera dramaturgică de până acum
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
face nimic, doar [vor extrage aurul] (Forum Radio Guerilla) Nu mai vorbesc despre costurile celelalte, pe care doar [le bănuim] (Forum Radio Guerilla). * grup adverbial: De fapt, ajungi cu adevărat la maturitate sexuală doar [atunci când ajungi să trăiești un ciudat solipsism în doi (Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile). Iubirea există doar [acolo unde este libertate] ( www.radiovaticana.org/rom/). * grup prepozițional: Nu sunt cafegii profesioniști, ci doar [de discuții], chiar dacă aruncă pe gât doua-trei espresso cât poposesc acolo (EZ). Boala, suferința
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
două trenuri sosite, glume întoarse pe vorbe alandala și fără perdea, discursul tău ca lucrurile în constituire, se știu pe sine fără să se cunoască nici atunci, ce ajungi determinat de împrejurări e nimic față de ce ajungi rupt de ele, solipsism din lipsă de încredere în ce-ți asumi, se cere violența în manifestările verbale și gestuale, o fac pentru ceilalți, tragoi, țap ispășitor, închise într-o sală de așteptare sînt alcătuirile minții și nu ies vreodată călătorii, ci au format
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
autenticitatea, prospețimea, relevanța existențială. Cele mai fascinante epistolare sunt acelea în care viața, trăitul glisează insesizabil în ficțiune, devenind mare literatură. De aceea, cred, avea întrucâtva dreptate Livius Ciocârlie să considere că "lectura corespondențelor poate contribui la ieșirea literaturii din solipsism, tocmai pentru că obligă la mișcarea repetată între viață și text"2. Din acest punct de vedere, corespondența lui Ion D. Sîrbu reflectă o evidentă unitate de substanță și stil cu restul operei, alcătuind, împreună cu Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, un
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
unui alt vector valoric, În conformitate cu care să ne mișcăm mai departe. Reperajul valorilor transcendente ne asigură un alt nivel de percepere a lucrurilor, de Înțelegere a unor sensuri, de poziționare În raport cu esența ființei noastre. „Închiderea” de tip isihastic nu Înseamnă solipsism, izolare de semeni și de lume, ci o așezare „deasupra” unor circumstanțe și accidente, o accedere spre o „vedere” de un alt nivel, prin concentrarea minții și purificarea sa de „deșeurile” lumești. Încercăm astfel să inspirăm un alt aer, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
cotidiene banale, dar atipice pentru acele vremuri. Pârghiile autoconstruite de supraviețuire veneau din interior, nicidecum din acțiunile din afară ale sistemului social. De acolo venea răul, tortura psihologică, grijile; trebuia să te protejezi, să te retragi În palierele singurătății și solipsismului autoasumat. Dacă am rămas Încă umani și normali, acest lucru s-a făcut oarecum ilicit, prin supralicitarea existenței noastre intime, private și emoționale. Prilejurile de bucurie erau puține, dar gustate intens. N-aș putea spune că totul a mers bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]