144 matches
-
adiționarea sau compilarea particularităților pregnante ale diferitelor p. În ce privește literatura, și în special proza literară, se admite că ar fi caracteristice trăsături și practici precum deconstrucția, intermitența vieții ficționale, descentrarea, eclectismul, scepticismul generalizat, absența oricărei pretenții de obiectivitate și adevăr, solipsismul și narcisismul auctorial, destructurarea deliberată și mereu surprinzătoare a formei, în general pluralitatea și mobilitatea infinită a formelor artistice și a procedeelor narative (de pildă, schimbarea frecventă a naratorului, a registrului stilistic, a timpului ori locului narațiunii, destructurarea până la aneantizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
cele două cauze aflându-se într-o relație de permanent transfer, un transfer care în final are loc în spațiul în care operează jurnalismul literar narativ în mod deschis subiectiv, ceea ce duce în extrem la riscul de a aluneca în solipsism și o subiectivitate ascunsă direcționată în afară, aspirând să redea o narațiune despre fluiditatea experienței fenomenologice. Pentru Garlad rolul subiectivității se vede în următorul pasaj: "Arta, trebuie să insist, este un lucru individual - o problemă a unei persoane singure față
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fost portretizată în In Cold Blood pentru că aceste fapte sunt martorii "statutului fenomenologic concret al experienței transcrise". Alegerea este între admiterea faptului că avem de-a face cu un statut fenomonologic concret sau cu alunecarea în zona de siguranță a solipsismului conștiinței. În același timp, așa cum presupune implicit Zavarzadeh, statutul fenomenologic al experienței transcrise nu neagă subiectivitatea implicată în toate actele percepției umane. Încă o dată, jurnalismul literar narativ este structurat de această quadratură a cercului. Connery recunoaște existența, în anul 1890
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
viața interioară pe care nici o altă existență nu o poate cunoaște. Hearn este aproape de finalul călătoriei de pe spectrul dintre obiectivare și o subiectivitate splendid afirmată. Este, desigur, un final care nu trebuie atins, pentru a nu permite instalarea completă a solipsismului. În acest sens, Hearn anticipează fluxul conștiinței. Jurnalismul literar timpuriu al lui Hearn este în general mai accesibil sub formă de realism convențional decât sub forma scrierilor mistice de mai târziu. Un exemplu de acest fel este "A Child of
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ne întrebăm unde se produce separarea dintre cele două, întrucât subiectivitatea este prezentă în orice obiectivizare. Mai mult, obiectivizarea este prezentă în orice comunicare, oricât ar fi aceasta de subiectivă. Altfel, ea nu ar mai fi comunicare, ci doar un solipsism extrem, incoerent și, încă o dată, înstrăinat. Ce e drept, există excepții discutabile, cum ar fi cartea lui Lowell Thomas, With Lawrence in Arabia (Cu Lawrence în Arabia, n. trad.), ce se aventurează într-un fel de pseudojurnalism literar, prins în
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unui plus de umanitate ce nu se poate comprima". O astfel de lume creată de provincial este deopotrivă efectul unei imposibilități de a se închide în sine în mod etanș și rodul tendinței de a transcende realul. Numai că acest solipsism îl transformă pe provincial doar într-un visător ce își contemplă eul mizer și ireductibil, acceptînd una din cele două soluții posibile: "aceea individualistă a claustrării în eu". Același provincial însă, ispitit de mirajul singularizării, mai are la îndemînă celălalt
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nenumărați dintre ei, credincioși fără credință. Nici nu consider că putem afla în societatea civilă românească atît cît este ea constituită acum factori mai catalitici decît acei oameni care lucrează cu și asupra ideilor. Fără să fie cumva robii vreunui solipsism, vom spune fără ezitare că în intelectuali ne este salvarea. Desigur că vorbim exclusiv de intelectualii autentici (rămîne, evident, să găsim criteriile trierii, ale selecției). Ei sînt cei dintîi care pot echilibra relațiile dintre adevăr, putere și sinele unei etnii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mare în postmodernism decât în modernism. Modernismul privilegia cultura individului; postmodernismul promovează relațiile culturale ale individului cu ceilalți membri ai ecosistemului cultural și cu ecosistemul însuși; d) Rigor protejează transformarea curriculară de prăbușirea în relativism exagerat (rampant relativism) și/sau solipsism sentimental (sentimental solipsism). Acesta este „postulatul” prin care Doll jr. a încercat să confere viziunii sale despre imaginative realm (un curriculum „născut din ecoul batjocorii divine”) o anumită consistență științifică și practică. Rigoarea este redefinită în curriculumul postmodern ca nedeterminare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
decât în modernism. Modernismul privilegia cultura individului; postmodernismul promovează relațiile culturale ale individului cu ceilalți membri ai ecosistemului cultural și cu ecosistemul însuși; d) Rigor protejează transformarea curriculară de prăbușirea în relativism exagerat (rampant relativism) și/sau solipsism sentimental (sentimental solipsism). Acesta este „postulatul” prin care Doll jr. a încercat să confere viziunii sale despre imaginative realm (un curriculum „născut din ecoul batjocorii divine”) o anumită consistență științifică și practică. Rigoarea este redefinită în curriculumul postmodern ca nedeterminare combinată (mixing indeterminacy
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
i se împotrivea, totul îl servea, iar prin «cogito ergo sum», Descartes recâștiga, cel puțin pentru sine, certitudinea ascunsă între cele patru ziduri pe care le va dărâma, unul câte unul: simțirile, visul, imaginația, Dumnezeu înșelător. II.6. Solitudinea și solipsismul cartesian Este știut faptul că punctul de plecare al gîndirii filosofice și științifice la Descartes este îndoiala metodică însă ea nu se poate desfășura oricum, oriunde, în orice condiții. Ducînd o viață comună, în mijlocul mulțimii sau acaparat de preocupările zilnice
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cînd și-a început explorarea de sine și nu uită din cînd în cînd să atragă atenția că e vorba de un exercițiu personal. Combinarea acestei însingurări autoimpuse, metodice oarecum, cu «eul», a atras calificarea filosofiei cartesiene ca fiind, finalmente, solipsism. Dacă e să corelăm starea de fapt în care spiritul cartesian se descoperă pe sine, concluzia la care el ajunge și etimologia cuvîntului solipsism, avem toate motivele să consideram că el a fost corect aplicat la filosofia lui Descartes. În
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Combinarea acestei însingurări autoimpuse, metodice oarecum, cu «eul», a atras calificarea filosofiei cartesiene ca fiind, finalmente, solipsism. Dacă e să corelăm starea de fapt în care spiritul cartesian se descoperă pe sine, concluzia la care el ajunge și etimologia cuvîntului solipsism, avem toate motivele să consideram că el a fost corect aplicat la filosofia lui Descartes. În Meditații, Descartes e doar cu sine, solus-ipse, acesta fiind punctul din care a plecat spre certitudinea subiectului care există și care gîndește. În sensul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
toate motivele să consideram că el a fost corect aplicat la filosofia lui Descartes. În Meditații, Descartes e doar cu sine, solus-ipse, acesta fiind punctul din care a plecat spre certitudinea subiectului care există și care gîndește. În sensul argumentării solipsismului cartesian, Malebranche invocă felul direct în care sinele se descoperă și-și autoînțelege propria conștiință, independent de relația cu alte spirite. Intimitatea profundă și autonomia cogito-ului cartesian precum și îndoiala hyperbolă, l-au îndreptățit pe Malabranche să pună eticheta solipsismului pe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
argumentării solipsismului cartesian, Malebranche invocă felul direct în care sinele se descoperă și-și autoînțelege propria conștiință, independent de relația cu alte spirite. Intimitatea profundă și autonomia cogito-ului cartesian precum și îndoiala hyperbolă, l-au îndreptățit pe Malabranche să pună eticheta solipsismului pe filosofia lui Descartes. Înainte de a ne situa însă de partea lui Malebranche sau de cea a lui Husserl, care în a 5-a Meditație cartesiană se consacră demonstrării existenței altor «euri», sau de a-l aproba pe Cordemoy în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mai departe decât ar fi făcut-o fiecare de unul singur”.) Așadar, concluzia nu poate fi decât una relativă la punctul de vedere din care problema este privită. Luată în sine, din perspectivă logică și etimologică, metafizica lui Descartes este solipsism, căci el nu a reușit să demonstreze existența celorlalte euri și nici faptul că ele comunică.Însă ca motivație lăuntrică, personală și ca finalitate de ansamblu, este o metafizică pentru umanitate, prin care, dincolo de concepte, se deschide un altruism special
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
existenței unui lucru care nu a putut veni de la mine, pentru că eul ce rezultă dintr-o trecere inferențială de la act la res, era lipsit, privat de toate lucrurile care sunt “în afara mea”. Dacă e normal să se vorbească despre un solipsism la începutul Meditației a III-a, el nu va fi la fel de evident în restul scrierii, pentru că Meditația a II-a revine constant asupra acestei exteriorități asemănătoare ideilor pe care le avem. Exterioritatea corpurilor și de asemenea cea a corpului meu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
dacă problema era de a examina conținutul gîndurilor noastre sprijinite pe lucrurile sensibile, nu ar fi fost de reținut înclinația eului. Din contra, am fi fost prinși în contemplarea spectacolului obiectelor intenționale ale fenomenologiei trăite și în ceea ce Husserl numea solipsism transcedental.) Nu este vizat exteriorul, nu căutăm să-l atingem ca pe un obiect pol aflat la orizont; raportul pe care eul îl întreține cu el este de o natură diferită, pentru că el traversează eul și într-un anume fel
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
personajului. Nevoia de a fi în mintea celuilalt este, într-un sens, cum o arată Jean-Jacques Lecercle, unul din impulsurie vii ale umanului, satisfăcut în literatură. Intră, de aceea, între indicii de ficționalitate, de literaritate, semnificînd mai larg ieșirea din "solipsismul nativ", trecerea barierei alterității: " Cred că literatura este unul din rarele mijloace pe care le am de a ieși din solipsismul meu nativ, de a pătrunde în ceea ce este prin definiție impenetrabil: conștiința celuilalt, așa cum este ea construită imaginar în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ale umanului, satisfăcut în literatură. Intră, de aceea, între indicii de ficționalitate, de literaritate, semnificînd mai larg ieșirea din "solipsismul nativ", trecerea barierei alterității: " Cred că literatura este unul din rarele mijloace pe care le am de a ieși din solipsismul meu nativ, de a pătrunde în ceea ce este prin definiție impenetrabil: conștiința celuilalt, așa cum este ea construită imaginar în textele literare. Exemplul "întîlnirii"între îndrăgostiți furnizează aceluiași autor un termen de comparație: Dacă luăm această experiență care aparține vieții cotidiene
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
semnificativ (nomen omen) : masturbarea, fie ea fizică sau intelectuală, nu e nicidecum ultima dintre preocupările personajului. Din acest punct de vedere, titlul cărții se-nscrie cu cinste între cele trei din literatura română mai recentă care pun deschis problema filozofică a solipsismului, alături de La Baaad și La bătrînețe, lupii tineri... Cartea lui Cezar Paul-Bădescu, apoi, arată ca o supă în care plutesc bucăți solide : carne, găluște, zarzavat. Zeama este un lung discurs despre „formarea personalității“ unui ins fără personalitate, în care defilează
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Ei și-au cultivat mai ales activitatea minții. Liberalii, indiferent că sunt sau nu feminiști, acceptă această perspectivă. Astfel, ei ajung și la scepticism (nu există un răspuns comun la întrebarea în ce constă bunăstarea și împlinirea omenească), și la solipsism politicxe "„solipsism politic" (individul este izolat, singular). În consecință, marele accent este cel asupra libertății individuale. Liberalismul eșuează în a recunoaște faptul că ființele umane sunt produsul unei comunități și alminteri decât în sens contractualist. Solipsismul este o abordare esențialmente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
au cultivat mai ales activitatea minții. Liberalii, indiferent că sunt sau nu feminiști, acceptă această perspectivă. Astfel, ei ajung și la scepticism (nu există un răspuns comun la întrebarea în ce constă bunăstarea și împlinirea omenească), și la solipsism politicxe "„solipsism politic" (individul este izolat, singular). În consecință, marele accent este cel asupra libertății individuale. Liberalismul eșuează în a recunoaște faptul că ființele umane sunt produsul unei comunități și alminteri decât în sens contractualist. Solipsismul este o abordare esențialmente masculinăxe "„masculin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
împlinirea omenească), și la solipsism politicxe "„solipsism politic" (individul este izolat, singular). În consecință, marele accent este cel asupra libertății individuale. Liberalismul eșuează în a recunoaște faptul că ființele umane sunt produsul unei comunități și alminteri decât în sens contractualist. Solipsismul este o abordare esențialmente masculinăxe "„masculin"27. Femeile trăiesc preponderent într-un nod de relații pe care le perpetuează și dezvoltă, se definesc în termeni relaționali (ca soții, mame, fiice, surori). Copilul nenăscut nu este izolat, ci se dezvoltă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
știința și religia au avantajul extraordinar de a relans-a o preocuparea pentru problemele cardinale, pentru Big Questions. Din nefericire, umanitățile s-au fragmentat și auto-deconstruit la infinit în ultimele decenii, pierzându-se progresiv în detalii din ce în ce mai puțin semnificative, în solipsism și relativism. Acesta este rezultatul crizei profunde din centrul umanismului. Religia și știința ne pot readuce la momentul în care, înainte de a se despărți complet, atât ele, cât și științele umane, își puneau stăruitor marile întrebări. V. N.: Sigur că
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
că teroriștii kamikaze au găsit o cale pe care, din nefericire, o impun în mod criminal și altora. Dintr-un egoism camuflat sub hijab-ul26 jihadului, teroriștii vor ca lumea să se sfârșească odată cu ei. Probabil toți sunt afectați de sindromul solipsismului. Oricât ar încerca partizanii sfârșitului să-l impună, oricâte pseudoprofeții apocaliptice ar răsuna în cele patru zări, istoria își urmează cursul ei firesc. Iar orice tentativă de a afla sau calcula ultima zi este sortită eșecului. Poate vom fi surprinși
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]