144 matches
-
la retorica sublinierilor dramatice, în favoarea unei note mai moderate, autenticiste, acolo unde intervin relativizările și posibilele neexprimate în locul unei didactice conflictuale. Dialogul monologal, avîndu-l ca interlocutor mut pe fosta prietenă Gina, redusă la proporțiile unei măști, au în straniul lor solipsism o emoție aparte, pe care întreg filmul lui Tornatore o creează cu cruzime și tandrețe.
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
copilărie/ îngerului păzitor" (urletul meu de lup). Cu toate că într-un moment subiectivitatea i se revoltă (,aici unde-am ajuns/ nu mai e pic de cer/ în dreptul meu nu văd/ un alt contur/ decît al degetului meu întins"), un astfel de solipsism nu-i este caracteristic Lidiei Lazu. Eul său nu e tentat a se împotrivi lumii date, a o pune la îndoială, ci dimpotrivă e animat de năzuința de a i se supune necondiționat. La polul opus criticismului luciferic, poeta se
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
intenții. Care este însă această diferită și neașteptată accepțiune? În prealabil, pune la lucru distincția între ceea ce se poate spune și ceea ce se arată. Un fragment, în această privință, se referă la viziunea solipsistă. „Ceea ce are în vedere de fapt solipsismul este întru totul corect, doar că nu se poate spune, ci se arată. Că lumea este lumea mea se arată în faptul că limitele limbajului (ale limbajului pe care doar eu îl înțeleg) semnifică limitele lumii mele“ (§ 5.62). Wittgenstein
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și ce eleganță e În gravitația asta universală, și tu zâmbești pe sub mustață (trebuie să ieși În lume cu o barbă falsă, sau nu, fără barbă, căci după barbă Îl recunoști imediat pe Dumnezeu) și-ți zici În sinea ta (solipsismul lui Dumnezeu e dramatic): „Iată, eu sunt ăsta, și ei nu știu”. Și cineva se izbește de tine pe stradă, eventual te și insultă, iar tu, cu umilință, zici „scuzați“, și-ți vezi de drum, căci ești Dumnezeu și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Schindler” și nu văd aici umor, ci mai degrabă un mic cinism. Și megalomanie! Spune într-un loc N. Manolescu (citat de I. Petraș): „Dacă n-ar exista criticii literari, o spun fără nici un orgoliu stupid, n-ar exista literatură”. Solipsismul acesta e și el tot de sorginte călinesciană. Căci nu scria maestrul lui Manolescu: „O literatură occidentală poate trăi fără critic, criticul român se poate ș...ț realiza și fără literatură”? Ca și maestrul său, N.M. se simte prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
intenții. Care este însă această diferită și neașteptată accepțiune? În prealabil, pune la lucru distincția între ceea ce se poate spune și ceea ce se arată. Un fragment, în această privință, se referă la viziunea solipsistă. „Ceea ce are în vedere de fapt solipsismul este întru totul corect, doar că nu se poate spune, ci se arată. Că lumea este lumea mea se arată în faptul că limitele limbajului (ale limbajului pe care doar eu îl înțeleg) semnifică limitele lumii mele“ (§ 5.62). Wittgenstein
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Nu știi unde se potrivește teoria ta axiomatică? Nu-i nimic, creezi o mulțime de obiecte pe care stabilești niște funcții de aplicație și ai un model, o lume posibilă în care teoria ta devine adevărată. E fascinant, e culmea solipsismului și a libertății: construiești o teorie consistentă logic și apoi construiești și lumea în care acea teorie devine adevărată sau, cum se mai spune, realizabilă. Logica m-a scos din mocirla existențialismului! Într-un an am ținut o evidență, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
panicată, reacție motivată de „interogatoriul” referitor la conținutul lecției predate, sau de apelul făcut de cadrul didactic de a-și exprima propria opinie după o secvență a lecției. De-a lungul carierei didactice, am avut elevi care au suferit de solipsism, adică trăiau într-o lume a lor, lume care era ruptă de realitate. I-am putut reduce acestui sindrom efectele numai cu ajutorul psihiatrului și după multe ore de terapie specială. Un alt sindrom destul de des întâlnit la elevi, este negativismul
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
bărbat), ca legănatul pe un balansoar, dar, din punctul meu de vedere, e un mod primitiv, puștesc, nesa tisfă cător de a face sex. De fapt, ajungi cu adevărat la maturitate sexuală doar atunci când începi să tră iești un ciudat solipsism în doi care te face să spui: în tot universul nu există decât două ființe care fac cu adevărat dragoste: eu și iubita mea. Nabokov la Brașov Acum vreo câteva zile umblam grăbit, cu mâi nile-n buzuna rele canadienei, printr-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ști niciodată cum vede lumea altcineva: poate că tu vezi albastru un lucru pe care eu îl văd roșu, dar, fiindcă tu numești acea culoare tot roșu, nu voi afla niciodată ce vezi tu cu adevărat... Nu știam atunci că solipsismul ăsta primitiv trece prin mintea a trei sferturi dintre adolescenți. Vărul meu îmi vorbea și el despre cum dăduse de nu știu câte ori la teatru, cum desena și cum scria versuri, cum cânta la chi tară câte-o noap te-ntreagă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
poate, o realitate. În afară de cazul în care aceasta din urmă nu e manipulată de vreo instanță oarecare, ascunsă, a cărei descoperire constituie misiunea deziluzionantă a eroului. Această tematică originală, care pune în valoare subiectivitatea și tinde spre un fel de solipsism, este folosită de Dick pentru a aborda o perspectivă pe care am putea-o califica drept morală și/sau politică. Eroul dickian trebuie adesea să demaște, într-o societate păstrând toate aparențele democratice, prezența marilor manipulatori. Autorii francezi au perceput
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
unei deschideri Încă imense a Franței spre modelul cultural sovietic. Autorul nu insistă de fapt prea mult pe ceea ce a Însemnat structuralismul În Franța anilor 60-70, ci propune imediat o tipologie a abordărilor literaturii din această epocă: formalism, nihilism și solipsism. Prima este și cea mai purtătoare de consecințe. Ea s-a generalizat În predarea literaturii În licee, iar Todorov citează din Buletinul oficial ceea ce trebuie să Învețe elevul la orele de literatură: nu sensul unei opere - adică nu Înțelegerea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Buletinul oficial ceea ce trebuie să Învețe elevul la orele de literatură: nu sensul unei opere - adică nu Înțelegerea ei În perspectivă hermeneutică - ci tehnica de producere și mecanismul de funcționare, conform unei taxinomii a genurilor, discursurilor, stilistică etc. Nihilismul și solipsismul sînt două specii ale formalismului. Prima, specifică post-structualismului, ajunge la ideea că literatura este o „reprezentare a negării” În măsura În care „realitatea” lipsită de iluziile ordinii și ierarhiei ar fi o imanență a cărei conștiință nu poate decît să ducă la disperare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ar fi o imanență a cărei conștiință nu poate decît să ducă la disperare. Adevărul literaturii este, din perspectivă nihilistă, revelarea lipsei de adevăr. Perspectiva e demitizantă - și de aici la critica ideologică mai e doar un pas. În fine, solipsismul revine la numirea poeticii expresivității: „pe cît e de respingătoare lumea, pe atît este sinele de fascinant.” Să nu uităm, totuși, că solipsismul provine de la Rousseau și că În discuție conceptul de autenticitate rămîne inconturnabil, la fel ca și influența
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adevăr. Perspectiva e demitizantă - și de aici la critica ideologică mai e doar un pas. În fine, solipsismul revine la numirea poeticii expresivității: „pe cît e de respingătoare lumea, pe atît este sinele de fascinant.” Să nu uităm, totuși, că solipsismul provine de la Rousseau și că În discuție conceptul de autenticitate rămîne inconturnabil, la fel ca și influența unor anumite idei religioase În poezia franceză a sfîrșitului de secol XIX, poezie prin excelență solipsistă. Or, acesta este momentul În care Todorov
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vii, interacțiunile lor și pentru a acționa asupra lor, dar este în același timp și imposibil de comunicat, deoarece totul depinde de subiectivitatea noastră. Rămîne o linie subțire de creastă: limbajul conotativ cu imagini, aproximativ, analogic, prin care scăpăm de solipsism creînd între noi, observatorii, o comunitate de observații. Noi sîntem deci reduși la experimentarea așa-numitei knowledge knowing 53, o știință la puterea a doua, care constă în cunoașterea procesului nostru de cunoaștere proces care se dezvoltă în intimitatea gîndirii
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
este construită în mod relativ, conform anumitor circumstanțe. Observatorul are o influență determinantă asupra a ceea ce el pretinde că observă. Intervine, așadar, principiul relativității în cunoaștere. B) Dar nici subiectivitatea nu are ultimul cuvînt. În caz contrar, am intra în solipsism. Subiectivitate deci, dar relativă. Observatorul nu este singur, în măsura în care el se cunoaște ca observator, avînd același statut cu ceilalți observatori. El se știe observat tot atît cît observă el însuși. Putem numi această poziție "intersubiectivă" sau "subiectivitate asociată". Într-adevăr
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
vor fi situate la același nivel descriptiv ca aplicațiile domeniului în el însuși, care conservă structura sa reprezentînd operatorii și procesele. Operatorii și operanzii au devenit de nedistins"84. Nu ar mai exista realitate obiectivă? Am fi oare în plin solipsism? La această întrebare, F. Varela răspunde prin a se apăra de acuzația că ar fi gîndit vreodată contrar teoriei autopoiezei. Avem o noțiune locală, nu o teorie. O noțiune care servește la punerea unor întrebări particulare. Întotdeauna este o surpriză
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
hazard și de lege. Luat ca referent obiectiv al unei structuri interne a spiritului, calculatorul influențează puternic definirea proprietăților stării mintale și a reprezentării. Ciudat compromis între mecanismul simplu și pozitivist al lui H. Simon și bogata complexitate care frizează solipsismul a unui Varela, cognitivismul se află la intersecție. Nici unul, nici celălalt, și amîndouă în același timp, sfidînd criticile venite de pe margini. Vrînd să acopere toate disciplinele care se ocupă de mintal de la biologie la lingvistică, de la filosofie la logică știința
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
confereau identitate, ca națiunea, suveranitatea și, element foarte central, egalitatea. Comunicarea nu este legătura între doi subiecți egală? Fără îndoială, numai că, în autism, egalitatea lipsește la apel și mașina tautistă nu comunică interminabil decît cu ea însăși, într-un solipsism circular perfect. C) Tautismul: teologie totalitară. Totalitar, tautismul. Pentru că pretinde să aducă lumii, foarte simplu, cunoașterea, egalitatea (?), fericirea, munca-loisir pentru toți, prin mașina slujitoare-stăpînă: acestea sînt cuvintele dominante ale discursului inaugural al responsabilului suprem al proiectului japonez al celei de
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
deductiv ea este dovedită din postulatul uniformității naturii"281. Ambele ipoteze întâlnesc obstacole pe care nu le pot trece, devenind insuficiente în raport cu ceea ce ele trebuie să explice: unitatea lumii (a fenomenelor fizice și a celor sufletești). Ipoteza idealistă ajunge la solipsism. Neputând să explice existența mai multor conștiințe omenești ca "realități de sine stătătoare", din ea se obține, dacă îi urmăm logica până la capăt, ideea că singura realitate este aceea a fiecărui om. Pentru a evita solipsismul este afirmată o conștiință
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Ipoteza idealistă ajunge la solipsism. Neputând să explice existența mai multor conștiințe omenești ca "realități de sine stătătoare", din ea se obține, dacă îi urmăm logica până la capăt, ideea că singura realitate este aceea a fiecărui om. Pentru a evita solipsismul este afirmată o conștiință în genere. Prin aceasta însă este atinsă logica internă a ipotezei. Și ipoteza energetistă are inconveniente, socotește Rădulescu-Motru: ea acceptă valabilitatea postulatului uniformității fenomenelor naturii pentru "lumea reală", nu și pentru rațiunea omenească; de asemenea, inconvenient
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
eu, despre valori și sensul vieții. Nici una dintre formulările cu privire la asemenea subiecte nu constituie o „imagine“, o propoziție cu sens. Ele toate pot fi caracterizate drept o încălcare a „logicii limbajului“67. Deosebit de semnificative, în acest sens, sunt referirile la „solipsism“ și „misticism“. Solipsismul, ca teză filozofică, este, pentru Wittgenstein, o încercare de a spune ceva care nu se poate spune. Fiecare dintre noi este, pentru a spune așa, „prins în limbaj“, adică poate gândi doar potrivit logicii limbajului nostru. Despre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și sensul vieții. Nici una dintre formulările cu privire la asemenea subiecte nu constituie o „imagine“, o propoziție cu sens. Ele toate pot fi caracterizate drept o încălcare a „logicii limbajului“67. Deosebit de semnificative, în acest sens, sunt referirile la „solipsism“ și „misticism“. Solipsismul, ca teză filozofică, este, pentru Wittgenstein, o încercare de a spune ceva care nu se poate spune. Fiecare dintre noi este, pentru a spune așa, „prins în limbaj“, adică poate gândi doar potrivit logicii limbajului nostru. Despre limbaj și despre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Eul este „subiectul metafizic“, adică „limita lumii - nu o parte a lumii“ (vezi 5.641). Că limitele limbajului nostru sunt limitele lumii noastre este însă ceva ce nu se poate spune. În formulările pe care i le-au dat filozofii, solipsismul reprezintă, prin urmare, un nonsens. Deși solipsismul nu poate fi susținut ca teză filozofică, „adevărul său“ va putea fi însă recuperat. „Ceea ce are în vedere, de fapt, solipsismul este întru totul corect, doar că nu se poate spune, ci se
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]