39 matches
-
și ideologizate. Relația dialogică poate fi trăită în mod plenar doar în măsura deschiderii societății către o eshatologie veritabilă. „Singura modalitate a deschiderii este relația cu Celălalt care este în tot și în toate, deci apără lumea de închiderea aceasta solipsistă, o păstrează deschisă, în dialog. Cadrul în care se manifestă plenar această relație dintre noimea pură a neamului omenesc și Celălalt, care e în toate, adică Dumezeu, este comunitatea eshatologică. O lume golită de Dumnezeire este o lume înstrăinată, care
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI ACTIUNEA SOCIALA A BISERICII IN LUMEA CONTEMPORANA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_gandirea_teologica_si_actiunea_sociala_a_bisericii_in_lumea_contemporana.html [Corola-blog/BlogPost/350500_a_351829]
-
și ideologizate. Relația dialogică poate fi trăită în mod plenar doar în măsura deschiderii societății către o eshatologie veritabilă. „Singura modalitate a deschiderii este relația cu Celălalt care este în tot și în toate, deci apără lumea de închiderea aceasta solipsistă, o păstrează deschisă, în dialog. Cadrul în care se manifestă plenar această relație dintre noimea pură a neamului omenesc și Celălalt, care e în toate, adică Dumezeu, este comunitatea eshatologică. O lume golită de Dumnezeire este o lume înstrăinată, care
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI ACTIUNEA SOCIALA A BISERICII IN LUMEA CONTEMPORANA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_gandirea_teologica_si_actiunea_sociala_a_bisericii_in_lumea_contemporana.html [Corola-blog/BlogPost/350500_a_351829]
-
se simte trădat de ambiția lui Max. Pe lângă acestea - sincron cu dorința lui Leone de a captura spiritul Americii - includerea referințelor istorice rezonează, în universul ficțional al filmului, că o astfel de istorie a Americii poate fi "într-adevăr" viziunea solipsistă a unui gangster opioman din anii 1930; astfel se poate subînțelege că istoria contemporană a Americii este, în cele din urmă, "la fel" cu viziunea indusă de opiu a unui gangster din anii '30. Muzica filmului a fost compusă de
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
estetic, din sutele de articole apărute în 1873, 1876-1877, 1880 și 1881. Dintre acestea, amintim " Visul unui om ridicol" (1877) -- povestea cu iz fantastic a unui tânăr, profund afectat de ideile materialiste și nihiliste, care, într-un moment de criză solipsistă începe să se îndoiască de existența universului și vrea să se sinucidă—sau "O femeie blândă" (1876) -- o anchetă psihologică a motivelor pentru care soția unui cămătar avar comite gestul disperat de a se arunca de la fereastră cu o icoană
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Un eseu despre orașul arhetip din care se trag toate așezările posibile în orice loc și timp. Povestirea prezintă lupta de supraviețuire a omenirii în fața unei mutații a ciupercii "penicillium", care amenință cu ocuparea tuturor arealelor de viață. O viziune solipsistă în care fiecare om reprezintă aspecte ale aceleiași persoane unice. Povestirea a apărut și în antologia "Alfa - O antologie a literaturii de anticipație românești" (1983). O repovestire a odiseei lui Ulise din perspectiva unei entități extraterestre oceanice, similare Solaris-ului lui
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
așa cum i se întâmpla adeseori în ultima vreme, își cântărea retrospectiv viața, de parcă ar fi fost mort, ajungea la concluzia că ceea ce-i lipsise lui, în primul rând, a fost curajul. Lăsa în seama altora să-l acuze de „țicneli solipsiste“ sau de „egoism necruțător“. Curajul era numele ales de el pentru acea virtute care l-ar fi vindecat de caracteristica lui lipsă de nerv, de compromisurile lui cruciale, de șovăieli, de imperfecțiile operei lui care ar fi putut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și ale plăcerii de a fi împreună. Bunătatea, virtute cardinală la Epicur, își află atunci deplina împlinire: voință de plăcere pentru amândoi, importanță corect înțeleasă a cheltuirii afective și a prisosului afectiv împărtășite, capital de forță inestimabil, suprimare a singurătății solipsiste în care trăia fiecare până atunci, prietenia are preț prin magnificele potențialități pe care le presupune. Contractul care face posibilă această virtute a elecțiunii funcționează și în sens invers și poate genera la fel de bine și îndepărtarea cuiva. în cadrul unei relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vagă și de progresia nonlineară, focalizată pe stil și pe secvență, iar nu pe partea de divertisment/ acțiune. Nuvela amplă care dă titlul culegerii, cea mai cunoscută a autorului, speculează confuzia între realitate și proiecție mentală: un exercițiu de ontologie solipsistă cu influențe din Philip K. Dick și Solaris al lui Stanislaw Lem, citat explicit în corpul textului. Altă piesă de mai mare întindere dezvoltă conceptul „invaziei” Pământului de către o populație fantomatică, alcătuită din făpturi de ceață, imaginând o poveste de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
și ale plăcerii de a fi împreună. Bunătatea, virtute cardinală la Epicur, își află atunci deplina împlinire: voință de plăcere pentru amândoi, importanță corect înțeleasă a cheltuirii afective și a prisosului afectiv împărtășite, capital de forță inestimabil, suprimare a singurătății solipsiste în care trăia fiecare până atunci, prietenia are preț prin magnificele potențialități pe care le presupune. Contractul care face posibilă această virtute a elecțiunii funcționează și în sens invers și poate genera la fel de bine și îndepărtarea cuiva. în cadrul unei relații
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și ale bucuriei de a fi împreună. Bunătatea, virtute cardinală la Epicur, își află atunci deplina împlinire: voință de plăcere pentru amândoi, importanță corect înțeleasă a cheltuirii afective și a prisosului afectiv împărtășite, capital de forță inestimabil, suprimare a singurătății solipsiste în care trăia fiecare până atunci, prietenia capătă valoare prin magnificele potențialități pe care le presupune. Contractul care face posibilă această virtute a elecțiunii funcționează și în sens invers, putând genera la fel de bine și îndepărtarea cuiva. În cadrul unei relații cu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
liric al debutantului, care a fost receptat dintotdeauna drept un discurs antiliric, antipoetic sau, mai exact, ca una dintre tentativele cele mai originale și consistente de înnoire a lirismului prin depășirea abstracțiunii și a hermetismului, ca și a problematicii excesiv solipsiste. Din această rebeliune a rezultat o poezie a gestului concret cotidian, a expresiei simple, directe, nu o dată brutale, respectiv a acțiunii orientate (și) în afară. Caracterul ei turbulent și insurgent s-a tradus printr-o demitizare de amploare (care poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
o unitate reprezentând unicitatea viului. René Descartes, prin cogito ergo sum, vede în om realitatea lumii obiective. Fiind purtător al unei conștiințe subiective, realitatea sa devine subiectivă. Arthur Schopenhauer consideră cartezianismul o încercare de negare a materiei, deci o tendință solipsistă care transformă natura într-o nesigură (idee foarte controversată dacă acceptăm că îndoiala hiperbolică ajută înțelegerea adevărului despre natură). Baruch Spinoza (1632-1677) se aliniază geniilor cu viață scurtă (trăiește 45 de ani). Descartes avea 36 de ani la nașterea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și autentică a copilului la unitatea în diversitate a misterelor naturii. Volumul Words for the Wind (vorbe pentru vânt), 1958, arată o depășire a spațiului poetic tipic creației timpurii, criticat de Kenneth Burke, prin sintagma de "radicalism vegetal", pentru incursiunea solipsistă în strania lume a serelor, în defavoarea explorării altor relații umane decât cele ale fiului pierdut (vezi Burke în Sullivan: 91). Noua, și tânăra, soție (Beatrice O'Connell) este the other în poezia cu același nume, în raport cu care încearcă să se
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
frumoasă nimfă și vorbește, vrei să ne jucăm orbește, tra la la la la!“ Mai târziu, l-am auzit pe Titus, de unul singur, din cu totul altă parte, cântând „Jock din Hazeldean“. Era ceva absurd și mișcător în autoconcentrarea solipsistă și automulțumirea acestor cântăreți beți. Apoi, în cele din urmă, am auzit în depărtare vocea lui Lizzie cântând „La cinci stânjeni adâncime“. Am ascultat atent, dar nu mă puteam orienta asupra direcției de unde venea glasul, atât de puternic era acompaniamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
este arta presupune o reinventare combinatorică a unui corpus extins de fenomene, obiecte și relații care ar putea fi numite cu cuvântul "artă". Relativitatea oricărui demers presupune o abordare extensivă și comprehensivă, de pe poziția activării unor habitusuri concurențiale, cu consecințe solipsiste sau tautologice, a conceptului indecidabil, deschis și indeterminat de "artă". Orice încercare de a spune ceva despre artă sfârșește, teoretic, în precizarea nominalistă că "arta este un nume" pentru ceea ce am putea desemna epistemologic ori în virtutea unei judecăți de gust
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
formularea ei plastică, ni se pare greșită prin accentul pe care-l pune: "Între romantici și Dilthey există declinul siguranței de sine."153 Dacă "siguranță de sine" înseamnă afirmarea intempestivă și orgolioasă a unor certitudini provenite în fond din predispoziții solipsiste, ori din frustrări și insatisfacții, atunci poate că Metzger are dreptate. Dar dacă ne gândim la binecunoscuta labilitate a romanticilor (vezi și scurta analiză psihologică pe care am întreprins-o în I, 2B cu privire la ei), atunci accentul este pus greșit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
planul patimilor. Cînd nu mai mori sub apăsarea unei puteri de sus, te prăbușești sub tensiunea unor forțe dinlăuntru. Așa se naște universul subiectului cu tot cortegiul de otrăvuri și tribulații. Metafizica lasă locul psihologiei sterile. Personajele intră în găoacea solipsistă a analizei de sine. Rezultatul imediat în plan teatral e schimbarea tonului de bază: de la durerea unor ființe care se surpă fiindcă nu au încotro se trece la frămîntarea deșteaptă a unor inși care se luptă cu ei înșiși. Eroismul
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
pasiunea redescoperită a digresiunii limbute. Ritmul discuției, replici seci, casante, ironice, devine ritmul acțiunii, astfel încât, luat de val sau călare pe el, regizorul surfează vertiginos uitând de rațiunea fiecărei acțiuni și de sensul pe care prozatorul îl acorda momentelor de solipsistă reflecție holmesiană. Holmes-ul lui Ritchie este un agitat, un ins cu instabilitate psihomotorie, schimbând măștile una după alta ca la un varieteu unde el joacă toate rolurile. Doctorul Watson (Jude Law) abia mai ține pasul cu el, pentru a nu
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
suprafirești. Esențială e împlinirea visului protagonistului de a se fi reîntors în patria sa montană, deci, spirituală, precum somonul roșu în apele natale, spre a-și îndeplini destinul. Scos din regimul de melancolie și depresie hamletiană, Ștefan își înfrânează problematizarea solipsistă în favoarea bunului simț al Grațielei, gata să-i ofere șansa unei familii la Sibiu, a unui viitor, la care, de fapt, nici nu îndrăznise să spere. Frumoasa lui iubită, aparent iresponsabilă, evoluase între timp, înrâurită de probele etice date cu
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
existența umană cotidiană i s-ar putea opune, de pildă, nefinitul, care este precursor infinitului. Ca și observația că totul, în cercetarea metafizică, este antropologic, întrucît totul pornește de la necesitatea echilibrului omului în univers. Apoi s-a distanțat de filosofia solipsistă: "Adică, eu sunt Dumnezeu în existență, dacă în adevăr numai eu exist. Dar noi am stabilit, acum vreo trei săptămîni, că este absolut nejustificat, că nu se poate găsi nici un fel de îndreptățire pentru acest punct de vedere solipsist; nici
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
a doua jumătate a deceniului 7, putem admite că " Atitudinea ei este autentic democratică" (Alexandru Paleologu, în "Luceafărul", nr. 44, 1970). Prizonieră, literar vorbind, a discursului patetic, Blandiana vede sensuri și fără idei. Un moralism de pe poziția amorală, a abstragerii solipsiste, nu e lipsit de artificiul autoconstructiv. Afectivitatea ajunge dublată de afectarea inteligenței. Nu doar aici, voința critică nu deține premise autoanalitice de o egală acuitate. Nu lipsesc poetizarea, moralismul general și abstract. În timp (Eu scriu, tu scrii, el, ea
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
la acesta dintâi lirismul profund nu dă greș niciodată. Rădăcina de bucsau își trage sevele nu din bogăția senzaționalistă a evenimentelor, ci, dimpotrivă, din lentoarea austeră a desfășurării acestora. Confesiunea lui Liviu e mai mult decât periculos de personală, e solipsistă. Iar asta în asemenea măsură încât nu o dată se ivește între paranteze o voce dedublată, cârcotașă, care-i pune căluș naratorului și căreia i se dă, sistematic peste fălci. Multe din eventualele efuziuni sunt în felul acesta temperate ironic și
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
crească volumul și complexitatea unor ficțiuni sprijinite pe câte o axă narativă și caracterologică. Ponderea faptelor, structura obiectivă a lumii epice sunt, așadar, marcate și influențate de psihologia, morala și comportamentul unui subiect, precum în romanul "ionic" (deși fără extrema solipsistă de acolo). În Istoria eroilor..., subiectul, în această accepțiune, este un scriitor, Aurel Golea, iar subiectele subiectului, ca să zic așa, sunt existențele altora și viața sa. În Sonata pentru acordeon, perspectiva fluctuează, fiind "ocupată", succesiv, de o pluralitate de euri
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
minusurile? Cel mai adesea, din subminarea tramei narative, altminteri excelente, care pune un informatician inadaptat în postura, deloc facilă, de intendent al conștiinței. Părăsit - și nu oricum - de singura femeie pe care o iubise, Matei se refugiază, previzibil, în lumea solipsistă a calculatorului. Rămâne, adică, la birou peste program, generează algoritmi sofisticați, colaborează cu sistemele de gestionare de date ale mai multor bănci. Un caz tipic în fond, cu atât mai interesant cu cât se suprapune imaginii pe care mentalul colectiv
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
culpabilitate pornografică). Păi, sau sufletul se odihnește sau se auto-sondează... Mai mult, mă voi situa de partea feminismelor afirmând că mi-e tare greu să înțeleg cum filmul porno poate incita la introspecție, căci nu oferă decât rețeta unei sexualități solipsiste peste poate, e “violent și obsedat de sine; nici o percepție a unei alte ființe nu-i schimbă comportamentul”1, îndemnând la satisfacția unor impulsuri imediate și deci staționând într-o zonă viscerală cu puțin loc pentru spiritualitate. Inconsistența raționamentului mă
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]