69 matches
-
variază puțin de la un lichid la altul). Atât Guggenheim-Katayama cât și Eötvös țin cont de faptul că valoarea coeficientului de tensiune superficială atinge 0 la temperatura critică, pe când teoria lui Ramsay și Shields nu e valabilă la acest punct extrem. Solvații pot avea efecte asupra tensiunii superficiale în funcție de structura lor: Ceea ce complică acest efect este faptul că un solvat poate exista în concentrații diferite la suprafață și în masa soluției. Această diferență variază de la un amestec solvat/solvent la altul. Izoterma
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
coeficientului de tensiune superficială atinge 0 la temperatura critică, pe când teoria lui Ramsay și Shields nu e valabilă la acest punct extrem. Solvații pot avea efecte asupra tensiunii superficiale în funcție de structura lor: Ceea ce complică acest efect este faptul că un solvat poate exista în concentrații diferite la suprafață și în masa soluției. Această diferență variază de la un amestec solvat/solvent la altul. Izoterma Gibbs afirmă că: formula 88 Izoterma Gibbs se bazează pe unele ipoteze simplificatoare, deci ea poate fi aplicată doar
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
la acest punct extrem. Solvații pot avea efecte asupra tensiunii superficiale în funcție de structura lor: Ceea ce complică acest efect este faptul că un solvat poate exista în concentrații diferite la suprafață și în masa soluției. Această diferență variază de la un amestec solvat/solvent la altul. Izoterma Gibbs afirmă că: formula 88 Izoterma Gibbs se bazează pe unele ipoteze simplificatoare, deci ea poate fi aplicată doar în soluții ideale (foarte diluate) cu doi compuși. Ecuația Clausius-Clapeyron conduce la o altă ecuație atribuită și ea
Tensiune superficială () [Corola-website/Science/317039_a_318368]
-
O soluție este un amestec omogen format din doi sau mai mulți componenți. Soluțiile pot fi saturate sau nesaturate (după cantitatea de substanță dizolvată). Orice soluție conține un solvent(substanța care dizolvă) și un solvat(substanța care se dizolvă). În cele mai multe cazuri, solventul este apa. Omogenitatea" este reprezentată de faptul că alcătuirea amestecului constituie un aspect unitar. Proprietățile amestecului(concentrația, temperatura, densitatea etc) pot fi distribuite uniform în întregul volum doar în absența fenomenului de
Soluție () [Corola-website/Science/317021_a_318350]
-
sau în urma încheierii acestuia. În genere, substanța prezentă în cantitatea majoritară este considerată solvent. Solvenții pot fi sub o formă gazoasă, lichidă sau solidă. Unul sau mai multe elemente prezente în soluție, dar care nu coincid cu solventul se numesc solvați. Este obligatoriu ca soluția să aibă aceeași stare de agregare. Dacă solventul este un lichid, atunci atât gazele, cât și lichide sau solide pot fi dizolvate. Exemple sunt: Contraexemple: amestecuri lichide ce nu sunt omogene precum: coloizi, suspensii(o dispersie
Soluție () [Corola-website/Science/317021_a_318350]
-
unde P < 1atm, Pf H2O < 1000C. Soluțiile apoase au temperaturi de fierbere mai ridicate decât solventul pur (apa). La soluții suficient de diluate, creșterea punctului de fierbere al soluției în raport cu solventul depinde numai de concentrația soluției și nu de natura solvatului: Ke= constantă ebulioscopică n = nr. moli solvat m = masa solventului Energia mare a interacțiilor dintre molecule este „exploatată” în cuptorul cu microunde. Undele electromagnetice acționează asupra moleculelor de apă, făcându-le să vibreze și să elibereze, sub formă de căldură
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
apoase au temperaturi de fierbere mai ridicate decât solventul pur (apa). La soluții suficient de diluate, creșterea punctului de fierbere al soluției în raport cu solventul depinde numai de concentrația soluției și nu de natura solvatului: Ke= constantă ebulioscopică n = nr. moli solvat m = masa solventului Energia mare a interacțiilor dintre molecule este „exploatată” în cuptorul cu microunde. Undele electromagnetice acționează asupra moleculelor de apă, făcându-le să vibreze și să elibereze, sub formă de căldură, energia legăturilor dintre ele. în cuptorul cu
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
existența legăturilor de hidrogen. Soluțiile apoase au temperaturi de îngheț mai mici decât ale solventului pur (apa). Așa se explică faptul că apele oceanice din zonele polare au temperaturi de depinde numai de concentrația soluției și este independentă de natura solvatului: Există zone pe Pământ, la altitudine înaltă sau în apropierea cercului polar, unde zăpada nu se topește niciodată. Treptat, sub greutatea stratului de zăpadă, fulgii sunt comprimați și deformați, iar zăpada se transformă în gheață cu structură din ce în ce mai compactă. Așa
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
electroni neparticipanți conferă apei proprietăți de bun solvent. Apa, ca solvent polar, dizolvă cu NaOH2ClHOH2NaCl2 222 și covalente polare (NH3, HCl, H2SO4, HNO3, etc.). Ea este un bun solvent și pentru substanțele organice polare, mai ales dacă între solvent și solvat se pot forma legături de hidrogen. Se dizolvă în apă zahărul, acidul acetic, alcoolul etilic, glicerina, etc. Uneori apa dizolvă și substanțe nepolare (O2, CO2). Apele naturale - de mare, de izvor, de ploaie, minerale - sunt de fapt soluții rezultate din
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
acid acetic); - substanțe gazoase cu legături covalente polare, (HCl, NH3), slab polare (SO2, CO2) sau chiar nepolare (O2, N2). Apa are capacitatea de a dizolva atât de multe substanțe datorită structurii sale polare care îi permite formarea de interacții cu solvatul. Dizolvarea constă în formarea interacțiilor solvent - solvat (ion-dipol, dipol-dipol) și hidratarea particulelor solvatului, care difuzeaza în soluție. 1. Dizolvarea substanțelor solide în apă Substanțele solide solubile în apă sunt: - cristale ionice (săruri și hidroxizi) - cristale moleculare (zaharoza, glucoza). Solubilitatea unei
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
polare, (HCl, NH3), slab polare (SO2, CO2) sau chiar nepolare (O2, N2). Apa are capacitatea de a dizolva atât de multe substanțe datorită structurii sale polare care îi permite formarea de interacții cu solvatul. Dizolvarea constă în formarea interacțiilor solvent - solvat (ion-dipol, dipol-dipol) și hidratarea particulelor solvatului, care difuzeaza în soluție. 1. Dizolvarea substanțelor solide în apă Substanțele solide solubile în apă sunt: - cristale ionice (săruri și hidroxizi) - cristale moleculare (zaharoza, glucoza). Solubilitatea unei substanțe este cantitatea maximă ce poate fi
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
CO2) sau chiar nepolare (O2, N2). Apa are capacitatea de a dizolva atât de multe substanțe datorită structurii sale polare care îi permite formarea de interacții cu solvatul. Dizolvarea constă în formarea interacțiilor solvent - solvat (ion-dipol, dipol-dipol) și hidratarea particulelor solvatului, care difuzeaza în soluție. 1. Dizolvarea substanțelor solide în apă Substanțele solide solubile în apă sunt: - cristale ionice (săruri și hidroxizi) - cristale moleculare (zaharoza, glucoza). Solubilitatea unei substanțe este cantitatea maximă ce poate fi dizolvată la o anumită temperatură în
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
alcalino-pamântoase și de amoniu, toate celelalte sulfuri sunt insolubile. Al2S3 și Cr2S3 hidrolizează în apă, precipitând Al(OH)3 și Cr(OH)3. Cristalizări din soluții suprasaturate O soluție suprasaturată este o soluție care conține o cantitate mai mare de solvat decât cea corespunzătoare solubilității solvatului. Prepararea unei astfel de soluții se bazează pe variația solubilității în funcție de temperatură. De exemplu, solubilitatea KNO3 la 250C este SKNO3, 250=40 g, adică în 100 g apă la temperatura de 250C se pot dizolva
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
celelalte sulfuri sunt insolubile. Al2S3 și Cr2S3 hidrolizează în apă, precipitând Al(OH)3 și Cr(OH)3. Cristalizări din soluții suprasaturate O soluție suprasaturată este o soluție care conține o cantitate mai mare de solvat decât cea corespunzătoare solubilității solvatului. Prepararea unei astfel de soluții se bazează pe variația solubilității în funcție de temperatură. De exemplu, solubilitatea KNO3 la 250C este SKNO3, 250=40 g, adică în 100 g apă la temperatura de 250C se pot dizolva 40g KNO3. SKNO3, 600=110
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
obținută conține mai multă sare dizolvată decât cea corespunzătore solubilității la 250C, și anume 110-40=70g. Pornind de la o soluție saturată la 600C, am obținut o soluție suprasaturată la 250C. Soluțiile suprasaturate sunt foarte instabile. Introducerea unui mic cristal de solvat (germene de cristalizare) sau chiar simpla agitare a soluției produce imediat cristalizarea, întâi în jurul cristalului, apoi în toată masa soluției, până când tot excesul de solvat cristalizează. Zahăr candel în laborator Încălzește într-un pahar 50ml apă până la fierbere și dizolvă
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
o soluție suprasaturată la 250C. Soluțiile suprasaturate sunt foarte instabile. Introducerea unui mic cristal de solvat (germene de cristalizare) sau chiar simpla agitare a soluției produce imediat cristalizarea, întâi în jurul cristalului, apoi în toată masa soluției, până când tot excesul de solvat cristalizează. Zahăr candel în laborator Încălzește într-un pahar 50ml apă până la fierbere și dizolvă, agitând continuu 200g zahăr pudră. Vei obține un sirop vâscos. Îndepărtează sursa de încălzire. Introdu în soluție 2-3 fire de bumbac, legate de o baghetă
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
vor crește. Cristalizarea zahărului se face prin evaporarea solventului, iar procesul este lent, datorită vâscozității mari a siropului. Dacă vrei să obții mai repede cristale, amintește-ți faptul că soluțiile suprasaturate sunt foarte instabile și adăugarea unui mic cristal de solvat poate declanșa cristalizarea. Adaugă în soluția răcită 2-3 cristale de zahăr. În câteva minute, pe firele de bumbac vor fi prinse o mulțime de cristale de zahăr. Cristale gigant Dacă cristalizarea din soluția suprasaturată se face lent, ferind soluția de
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
este legată de variația de pH dată de topirea ghețarilor. 5. Sisteme coloidale Să analizăm o soluție de sare în apă sau de alcool în apă. Observăm că: - soluțiile sunt perfect limpezi; - sunt stabile (nu există tendință de separare a solvatului de solvent dacă temperatura și concentrația nu variază); - difuzează ușor prin membrane permeabile; - la încălzire, solventul poate fi separat de solvat. În 1861 chimistul englez Thomas Graham a arătat că substanțe ca gelatina, cleiul, albumina și amidonul difuzează de sute
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
sau de alcool în apă. Observăm că: - soluțiile sunt perfect limpezi; - sunt stabile (nu există tendință de separare a solvatului de solvent dacă temperatura și concentrația nu variază); - difuzează ușor prin membrane permeabile; - la încălzire, solventul poate fi separat de solvat. În 1861 chimistul englez Thomas Graham a arătat că substanțe ca gelatina, cleiul, albumina și amidonul difuzează de sute de ori mai încet în apă decât în cazul soluțiilor obișnuite . El a mai observat că cele două tipuri de substanțe
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
obișnuite . El a mai observat că cele două tipuri de substanțe diferă și prin ușurința de a difuza printr-o membrană semipermeabilă. Cleiul, amidonul și gelatina trec foarte greu prin porii unei membrane semipermeabile, datorită dimensiunilor mari ale moleculelor de solvat. Aceste substanțe au fost numite de Graham coloizi (Kolla, lb. greacă = clei). Sistemele coloidale pot fi clasificate după starea de agregare a fazei disperse și a mediului de dispersie: - suspensii - sisteme coloide de tip solid în lichid; - emulsii - sisteme coloide
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
spume - sisteme coloide de tip gaz în lichid. Observă și descrie proprietățile unei suspensii (ex: argilă-apă) și ale unei emulsii (ex: apă-ulei). Sistemele (soluțiile) coloidale au proprietăți diferite de ale adevăratelor soluții datorită dimensiunilor mult mai mari ale moleculelor de solvat. De aceea: - au aspect tulbure; - sunt instabile: particulele dispersate se separă în timp de solvent; - suspensiile se pot separa prin filtrare. Un sistem coloidal gelatină-apă, diluat la temperatură mare, este un sol (termen introdus de Graham în ideea diferențierii de
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
nu le este proprie apa pură. Apa dizolvă substanțele ionice și pe cele covalente polare. Ea intervine în alcătuirea internă a sărurilor ionice sau moleculelor, reușind să desfacă legături. Hidratarea este un rezultat al interacției electrostatice dintre ionii sau moleculele solvatului și dipolii de apă și se face conform legilor atracției electrostatice. Moleculele de apă pot desprinde de rețeaua lor cristalină ionii; moleculele de apă aflate în imediata vecinătate a ionului alcătuiesc stratul primar de hidratare. Aminoacizii și proteinele conțin grupări
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
a structurii caracteristice apei lichide, prin desfacerea unor legături de hidrogen dintre moleculele de apă. Hidratarea Rolul apei în apariția vieții pe Pamânt. 47 macromoleculelor organice duce la restructurarea apei. Apa structurată este apă legată și prezintă mobilitate redusă. Efectul solvatului asupra solventului se manifestă și prin proprietățile coligative ale soluțiilor: scăderea punctului de îngheț, creșterea punctului de fierbere, osmoza. În celulele vii, osmoza joacă un rol foarte important. Ne confecționăm o celulă osmotică dintr-o pâlnie semisferică cu coadă lungă
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
roluri are apa în organismele vegetale? 7) Explică de ce procesul de fotosinteză este vital pentru viața planetei. 8) Presiunea osmotică a unei soluții diluate satisface ecuația v=nRT unde = presiunea osmotică (atm); v = volumul soluției (litri); n = număr de moli solvat; R = constanta gazelor (0,082 atm·l/mol·K); T = temperatura (K). Calculează masa moleculară a hemoglobinei dacă o soluție conținând 80g la 1 l soluție, dă o presiune osmotică = 0, 026 atm, la 40C. 9) Cum îți explici faptul
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
aromatici, Trp și Tyr, din compoziția proteinelor. Limitări și abateri de la legea Lambert Beer Legea Lambert Beer dă un răspuns liniar între absorbția măsurată, A, și concentrația, c, a unei soluții care absoarbe radiație, pe anumite domenii de concentrație ale solvatului. Relația de liniaritate, dată de legea Lambert Beer, este valabilă doar pentru soluțiile diluate. Legea Lambert Beer are un număr de limitări, datorate unor factori chimici și performanțelor instrumentelor de măsură, printre care: citirea valorilor mari ale absorbției nu este
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]