36 matches
-
de ordinul 1 în raport cu ambii componenți, fiind controlat de concentrația agentului extractant în faza organică și de pH-ul fazei apoase. În domeniul acid și la concentrații ridicate ale extractantului, randamentul separării vitaminei C din soluții apoase atinge 90%, datorită solvatării produsului format în urmă reacției interfaciale dintre vitamina C și Amberlite LA-2. Eficientă extracției reactive este îmbunătățită prin adăugarea 2- octanolului, un modificator de faza, care permite creșterea ,separarea mai rapidă a emulsiei formate prin amestecarea fazelor și creșterea randamentului
SEPARAREA VITAMINEI C PRIN PROCEDEE NECONVENTIONALE - EXTRACTIA REACTIVA by DUMITRITA LEFTER () [Corola-journal/Science/84121_a_85446]
-
Bălțătești); 14 - izvoare sulfuroase - conțin H2S și sulfuri alcaline (Pucioasa, Govora, Călimănești); - izvoare iodurate - conțin I- (Vulcan, Govora); - izvoare arsenicale - (Dorna); - izvoare feruginoase - conțin carbonați de fer (Slănic, Strunga) Imensa varietate a apei se explică prin puterea ei excepțională de solvatare. Așa se explică faptul că ea poate desface legăturile din substanțele ionice, dizolvând și absorbind săruri din rocile pe care le străbate, pe care apoi le transportă la mari distanțe. în decursul istoriei sale, Pă mântul și-a modificat mult
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
a dezvoltării vieții terestre - este strâns legată de apariția fenomenului de fotosinteză acum peste 3 000 000 000 de ani, în mediu acvatic. În concluzie, argumentele care susțin apariția vieții în mediul acvatic sunt: Apa, prin puterea ei mare de solvatare, a concentrat un număr foarte mare de substanțe solvite, favorizând astfel un număr imens de sinteze chimice și de biogeneză; Se știe că dezvoltarea vieții terestre a fost posibilă numai după formarea stratului de ozon, al cărui rol este de
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
temperatură dată (uneori și la o presiune dată). In procesul dizolvării moleculele solvatului, datorită formării unor legături cu solventul, rupe legăturile între moleculele solvatului sau distruge rețeaua cristalină. Formarea de legături între moleculele sau ionii solvatului și solventului se numește solvatare (sau hidratare dacă solventul este apa). Dacă legăturile care se formează între moleculele solventului sunt mai slabe decât legăturile care realizează coeziunea între particule (molecule, atomi sau ioni) atunci dizolvarea nu are loc. Grafitul și diamantul nu se dizolvă în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
porțiuni sau deodată, are influențe deosebite asupra coagulării. Adăugarea de porțiuni mici duce la o scădere a puterii de coagulare a electrolitului, proces numit adaptarea sau acomodarea coloidului. Acest fenomen s-ar putea explica prin formarea mai multor straturi de solvatare, concentrice, cum sunt și straturile interne ale moleculelor complexe. 148 2.6.1.2. Serii liotrope de coagulare Deși capacitatea de coagulare a diferiților ioni cu același semn și aceeași valență diferă puțin de la unul la altul, experimental se poate
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
0(32) unde TS și ηS sunt temperatura și vâscozitatea solventului în condiții standard, iar T și η mărimile respective în condiții experimentale. Interpretarea coeficienților de difuzie este complicată deoarece intervine forma diferită a unității difuzate de cea sferică și solvatarea unității difuzante. De obicei forma diferită de cea sferică se întâlnește la coloizii liofobi, iar solvatarea la cei liofili. Dacă ne referim la hidratarea unității cinetice difuzante, raza particulei solvatate poate fi exprimată funcție de gradul de hidratare. Să notăm cu
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
și η mărimile respective în condiții experimentale. Interpretarea coeficienților de difuzie este complicată deoarece intervine forma diferită a unității difuzate de cea sferică și solvatarea unității difuzante. De obicei forma diferită de cea sferică se întâlnește la coloizii liofobi, iar solvatarea la cei liofili. Dacă ne referim la hidratarea unității cinetice difuzante, raza particulei solvatate poate fi exprimată funcție de gradul de hidratare. Să notăm cu δ1 gradul de hidratare sau numărul de grame de solvent asociat cu 1g fază dispersă și
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
reprezentată astfel: O aplicație deosebită o reprezintă raportul f/f0, adică raportul dintre coeficientul de frecare real f al particulei și cel corespunzător sferei nesolvatate de rază r0, deci: (14) poate constitui o măsură atât a simetriei cât și a solvatării particulelor. Raportul f/f0 are valoarea unitară la sfera nesolvatată și crește atât cu cantitatea de solvent legată de particulă cât și cu raportul axial care descrie asimetria particulelor. În acest sens este de menționat că F. Perrin (1936) a
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
și a mărimilor legate direct de acestea; o asupra diferiților coeficienți (de sedimentare, de difuzie, de frecare), a formei particulelor și a proprietăților mediului de dispersie (densitate, vâscozitate și compresibilitate); o asupra mărimilor termodinamice (potențial chimic, entalpie liberă) și a solvatării preferențiale. Obținerea acestor informații se bazează pe utilizarea în general a următoarelor 2 metode: * a vitezei de sedimentare ultracentrufuge în câmp centrifugal ridicat (65000 - 67000 rot/min); * a echilibrului de sedimentare - difuzie, folosindu-se ultracentrifuge cu câmp centrifugal redus (maximum
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
aproximărilor introduse pentru obținerea ecuațiilor (32) și (33) utilizarea expresiilor pentru 57 calcule cantitative trebuie limitată la rețele cu grade de reticulare foarte mici în solvenți buni. Gradul de umflare a rețelei în diferiți solvenți furnizează indicii asupra puterii de solvatare a solventului pentru polimerii cu structură chimică dată. Factorul structural νe/V0 (ec.29) este același pentru o serie de măsurători, iar gradul de umflare qmâ1/v2m depinde nu numai de cunoașterea lui V1 a solventului ci și de determinarea
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
cont de structura și funcționalitate. Selectivitatea schimbătorilor de ioni Selectivitatea unui schimbător de ioni, reprezintă preferința lui pentru o anumită specie ionică față de altele. Selectivitatea schimbătorului de ioni este determinată de o serie de cauze cum ar fi: valența contraionului, solvatarea ionică și presiunea de umflare, dimensiunea porilor rețelei macromoleculare; interacțiunile specifice în schimbătorul de ioni (formarea perechilor ionice, atracțiile electrostatice, interacțiunile de tip London, interacțiunile specifice în soluție), temperatură și presiune. În general, un scimbător de ioni preferă un contraion
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
rețelei macromoleculare; interacțiunile specifice în schimbătorul de ioni (formarea perechilor ionice, atracțiile electrostatice, interacțiunile de tip London, interacțiunile specifice în soluție), temperatură și presiune. În general, un scimbător de ioni preferă un contraion: de valență mai mare, cu volum de solvatare mai mic, cu polarizabilitate mai mare, ce interacționează mai puternic cu rețeaua macromoleculară, ce participă mai puțin la procesul de formare a complexului cu coionii. Selectivitatea unui schimbător de ioni crește cu gradul de reticulare și cu scăderea concentrației soluției
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
reacția de hidroliză. 2. Considerații teoretice Reacția ionilor sărurilor dizolvate cu solventul (apa), în urma cărora se formează acizi slab disociați, baze slab disociate sau săruri acide sau bazice se numește hidroliză. Acest fenomen nu are în vedere totalitatea proceselor de solvatare, ci numai modificările de pH, deoarece soluția astfel obținută are un caracter acid sau bazic. Din punct de vedere etimologic, prin hidroliză se înțelege reacția chimică pe care o suferă unele substanțe chimice (săruri, esteri, amide, nitrili etc.) sub acțiunea
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
reacția de hidroliză. 2. Considerații teoretice Reacția ionilor sărurilor dizolvate cu solventul (apa), în urma cărora se formează acizi slab disociați, baze slab disociate sau săruri acide sau bazice se numește hidroliză. Acest fenomen nu are în vedere totalitatea proceselor de solvatare, ci numai modificările de pH, deoarece soluția astfel obținută are un caracter acid sau bazic. Din punct de vedere etimologic, prin hidroliză se înțelege reacția chimică pe care o suferă unele substanțe chimice (săruri, esteri, amide, nitrili etc.) sub acțiunea
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
reacțiilor este pusă in evidență prin metode specifice de analiză și caracterizare a compușilor reticulați, ținând cont de faptul că sunt insolubili. Diferențele dintre parametrul de solubilitate al mediului porogen utilizat în sinteza perlelor și monomer (DAM) determină gradul de solvatare al polimerului /62/, așa cum este prezentat în tabelul 3 Parametrul de solubilitate al poli(DAM) a fost calculat cu ajutorul constantelor de atracție molară ale lui Small / 57/, aplicând relația (6): δ â d ∑Fi / M (6) unde : ∑ Fi — este suma
(Co)polimerizarea radicalică reticulantă a monomerilor vinilici polifuncţionali. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Silvia Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1453]
-
legăturilor dispersive, dipolare și de hidrogen, conform relației următoare: unde: δ1i și δ2i ( i =d, h, p) sunt coordonatele agentului de formare a porilor și a copolimerului Cea mai mică valoare a mărimii Rij indică cea mai mare putere de solvatare a agentului porogen (37). Din datele Tabelului 1, se observă că toluenul și poli(viniltoluenul) sunt agenții porogeni cu cea mai mare putere de solvatare. Tabelul 2 prezintă caracteristicile copolimerilor VT : DVB obținuți în acest studiu. 3. Studiul influenței condițiilor
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
a copolimerului Cea mai mică valoare a mărimii Rij indică cea mai mare putere de solvatare a agentului porogen (37). Din datele Tabelului 1, se observă că toluenul și poli(viniltoluenul) sunt agenții porogeni cu cea mai mare putere de solvatare. Tabelul 2 prezintă caracteristicile copolimerilor VT : DVB obținuți în acest studiu. 3. Studiul influenței condițiilor de sinteză asupra structurilor obținute Așa cum se observă din Tabelul 2 copolimerii sintetizați nu prezintă porozitate atunci c=nd gradele de reticulare sunt mai mici
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
nm (ε=10000). Ciclohexanul și heptanul sunt utilizați ca solvenți în UV apropiat deoarece sunt transparenti aproape de 200 nm (la aceasta lungime de undă, absorbanța este egală cu 1 pentru o grosime de 1 cm). Din păcate, puterea lor de solvatare este insuficientă pentru a dizolva numeroși compuși polari. Similar, transparența apei în UV apropiat (A =0.01 pentru I=cm la λmax=190 nm) este responsabilă de faptul că în acești compuși pot fi doar tranziții σ-σ*. Aceste tranziții sunt
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
de reacție (δ), determinând o ordonare diferită a edificiului structural. Cantitatea și calitatea mediului inert influențează caracteristicile produșilor finali (fg și δ). Mediul inert nu schimbă valoarea gradului de reticulare al rețelei, dar modifică mecanismul formării structurii poroase. Condițiile de solvatare ce apar în sistem pe parcursul reticulării depind de interacțiile solvent polimer. Evoluția formării structurilor reticulate prin mecanism radicalic este prezentată schematic în figura 6a. Particularitățile (co)polimerizării reticulante datorate existenței monomerilor nesaturați care participă la reacția de propagare, ciclizare și
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
metodei Deoarece de cele mai multe ori, perlele utilizate în scopuri preparatorii sau separatorii, au structură (înalt)reticulată, ele se bucură de caracteristicile materialelor rezistente termic, mecanic și chimic. Polimerii reticulați tipici, nu posedă porozitate decât atunci când sunt umflați în solvenți. În urma solvatării, catenele polimere se separă unele de altele și formează porii care sînt locurile (spațiile) umplute cu solvent. Această umflare limitată are loc la polimerii slab reticulați sau la gelurile macroporoase, produse ușor de deformat la presiune, ceea ce , în general împiedică
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
de reacție (δ), determinând o ordonare diferită a edificiului structural. Cantitatea și calitatea mediului inert influențează caracteristicile produșilor finali (fg și δ). Mediul inert nu schimbă valoarea gradului de reticulare al rețelei, dar modifică mecanismul formării structurii poroase. Condițiile de solvatare ce apar în sistem pe parcursul reticulării depind de interacțiile solvent polimer. Evoluția formării structurilor reticulate prin mecanism radicalic este prezentată schematic în figura 6a. Particularitățile (co)polimerizării reticulante datorate existenței monomerilor nesaturați care participă la reacția de propagare, ciclizare și
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
metodei Deoarece de cele mai multe ori, perlele utilizate în scopuri preparatorii sau separatorii, au structură (înalt)reticulată, ele se bucură de caracteristicile materialelor rezistente termic, mecanic și chimic. Polimerii reticulați tipici, nu posedă porozitate decât atunci când sunt umflați în solvenți. În urma solvatării, catenele polimere se separă unele de altele și formează porii care sînt locurile (spațiile) umplute cu solvent. Această umflare limitată are loc la polimerii slab reticulați sau la gelurile macroporoase, produse ușor de deformat la presiune, ceea ce , în general împiedică
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
solide se folosește mojarul și pistilul. 3.2. Dizolvarea și calcinarea substanțelor. De obicei în laboratoare se lucrează cu substanțe dizolvate în anumiți solvenți, dizolvare ce are la baza legătura dintre structura asemănătoare a solventului și solvatului și forțele de solvatare. Calcinarea este operația de încălzire pe o perioada mai îndelungată de timp, a unei substanțe sau a unui amestec de substanțe pentru îndepărtarea compușilor volatili și distrugerea compușilor organici. Pentru această operație se folosesc de obicei capsulele sau cristalizoarele. 3
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]
-
se dizolvă în solvenți ce au o constantă dielectrică mare. Conform legii lui Coulomb, acești solvenți micșorează forțele electrostatice care rețin ionii, permițându-le să se deplaseze liber. Ionii din soluție interacționează cu moleculele de dizolvant pe baza fenomenului de solvatare, respectiv de hidratare. Ionii pot fi dirijați în câmp electric. Legătura ionică conferă combinațiilor respective un ansamblu de calități care sunt exploatate în multe metode de separare. Legăturile de hidrogen Legăturile de hidrogen sunt legături electrostatice de tip special, depinzând
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
numită și cromatografia perechilor ionice, se bazează pe asocierea componenților ionici sau ionizabili cu un contra ion de natură organică, de mărime mare, cu care formează o pereche ionică ce se distribuie între diferite faze organice cu disponibilități moderate de solvatare. Tehnica prezintă o selectivitate înaltă și e ușor adaptabilă diferitelor tipuri de substanțe, dacă se aleg judicios tipul și concentrația contraionului. Principalii reactivi selecționați pentru rolul de contra ion sunt: cationici: - clorură de tetrametilamoniu; - iodură de tetraetilamoniu; - fosfat de tetrabutilamoniu
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]